Lecții din viața lui David

Lecția 8. Cel umil este înălțat

„Căci oricine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat.” (Luca 14:11).

„Israel avea un împărat rânduit de Dumnezeu. Acela care așteptase cu răbdare ca Domnul să lucreze, vedea acum împlinită făgăduința lui Dumnezeu.” ― Patriarhi și Profeți, p. 702 (cap. 69 – David chemat la tron).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 675-689, 697-706 (cap. 66, 67, 70).

Duminică 14 februarie

1. CASĂ REGALĂ MISTUITĂ DE INVIDIE

a. Explicați care au fost rezultatele neglijării de către Saul a datoriile sale de conducător – și adâncimea răului în care s-a scufundat el. 1 Samuel 28:1 (prima parte), 5-7.

1 Samuel 28:1 p.p. 5-7. „Pe vremea aceea, filistenii și-au strâns taberele și au făcut o oștire ca să pornească război împotriva lui Israel... (5-7) La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică și un tremur puternic i-a apucat inima. Saul a întrebat pe Domnul, și Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutați-mi o femeie care să cheme morții, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morții.”

„În timp ce regele și consilierii săi făceau planuri pentru capturarea lui David, interesele țării erau rău administrate și neglijate… Urmând prescripțiile dictate de Satan, Saul a grăbit venirea acelei consecințe pe care se străduise s-o evite.” ― The SDA Bible Commentary [Comentarii E. G. White], vol. 2, p. 1019 (cap. referitor la 1 Samuel 22).

„Saul Îl părăsise pe Dumnezeu și în cele din urmă a căutat să facă o înțelegere cu moartea și un legământ cu iadul, pentru conștiință.” – Spiritual Gifts, vol 4A, p. 84.

b. De unde știm că ceea ce l-a atras pe împărat în ruină a fost înșelăciunea lui Satan? 1 Samuel 28:8, 11, 13-20; Iov 7:9.

1 Samuel 28:8, 11, 13-20: „Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort și scoală-mi pe cine-ți voi spune.”... (11) Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ți scol?” Și el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” ... (13-20) Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o ființă dumnezeiască sculându-se din pământ.” El i-a zis: „Cum e la chip?” Și ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală și este învelit cu o mantie.” Saul a înțeles că era Samuel și s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat. Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, și Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Și te-am chemat să-mi arăți ce să fac.” Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău? Domnul îți face așa cum îți vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David. N-ai ascultat de glasul Domnului și n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îți face Domnul așa astăzi. Și chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu și fiii tăi veți fi împreună cu mine și Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua și toată noaptea.”

Iov 7:9: „Cum se risipește norul și trece, așa nu va mai veni sus cel ce se coboară în Locuința morților!” (trad. KJV).

„Cel ce s-a arătat ca urmare a farmecelor magice ale vrăjitoarei nu era profetul sfânt al lui Dumnezeu. Samuel nu era de față la această vizită a duhurilor rele. Arătarea aceea supranaturală era produsă numai de puterea lui Satan. El putea tot atât de ușor să ia înfățișarea lui Samuel, cum putea să ia și chip de înger al luminii, când L-a ispitit pe Domnul Hristos în pustie.” ― Patriarhi și Profeți, p. 679 (cap. 66 – Moartea lui Saul).

Luni 15 februarie

2. TRONUL DEVENIT VACANT

a. Ce l-a ucis într-un final pe regele Saul? 1 Samuel 31:1-6; 1 Cronici 10:13, 14.

1 Samuel 31:1-6: „Filistenii s-au luptat cu Israel, și bărbații lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor și au căzut uciși pe muntele Ghilboa. Filistenii au urmărit pe Saul și pe fiii lui și au ucis pe Ionatan, Abinadab și Malchișua, fiii lui Saul. Saul a fost prins în toiul luptei; arcașii l-au ajuns și l-au rănit greu. Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă, ca nu cumva acești netăiați împrejur să vină să mă străpungă și să-și bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Și Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat și el în sabia lui și a murit împreună cu el. Astfel au pierit în același timp și în aceeași zi Saul și cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele și toți oamenii lui.”

1 Cronici 10:13, 14: „Saul a murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege față de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, și pentru că a întrebat și a cerut sfatul celor ce cheamă morții. N-a întrebat pe Domnul, de aceea Domnul l-a omorât, și împărăția a dat-o lui David, fiul lui Isai.”

„În tot cursul purtării sale răzvrătite, Saul a fost lingușit și înșelat de Satan. Lucrarea ispititorului este de a minimaliza păcatul, de a face ușoară și atrăgătoare cărarea fărădelegii, de a orbi mintea față de avertismentele și amenințările Domnului. Satan, prin puterea lui amăgitoare, îl făcuse pe Saul să se îndreptățească, sfidând mustrările și avertismentele lui Samuel. Dar acum, când se afla în strâmtorarea lui Satan s-a întors împotriva lui, înfățișându-i grozăvia păcatului și lipsa oricărei speranțe de a mai fi iertat, pentru a-l duce la disperare. Nimic altceva n-ar fi putut fi ales mai bine pentru a-i nimici curajul și a-i tulbura judecata, sau pentru a-l împinge la disperare și autodistrugere…

Prin consultarea duhului întunericului, Saul s-a autodistrus.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 680, 681 (cap. 66 – Moartea lui Saul).

„Saul știa bine că prin acest ultim act, de a consulta vrăjitoarea din En-Dor, el a rupt ultima legătură ce-l mai ținea legat de Dumnezeu… Cupa nelegiuirii lui se umpluse acum cu totul.” ― Spiritual Gifts, vol 4A, p. 85.

b. Ce interdicție clară dă Dumnezeu împotriva presupusei comunicări cu cei morți (necromanție)? Deuteronom 18:10-12; Levitic 20:27.

Deuteronom 18:10-12: „Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta.”

Levitic 20:27: „Dar, dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsit cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.’”

c. Ce ar trebui să învățăm din modul în care David a răspuns la știrea morții lui Saul? 2 Samuel 1:4, 11, 12, 17-21; Matei 5:43-45.

2 Samuel 1:4, 11, 12, 17-21: „David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit.” (11, 12) David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru. Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia. (17-21) Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului. „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii! Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiați împrejur. Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.”

Matei 5:43-45: „Ați auzit că s-a zis: ‘Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.”

„Durerea lui David pricinuită de moartea lui Saul era sinceră și adâncă, evidențiind generozitatea unei naturi nobile. El nu s-a bucurat de căderea inamicului său. Opoziția care-i oprea urcarea pe tronul lui Israel fusese înlăturată, dar el nu se bucura de faptul acesta. Moartea ștersese amintirea neîncrederii și cruzimii lui Saul și acum nu se mai gândea la nimic din istoria lui, decât la ceea ce era nobil și măreț. Numele lui Saul era legat de acela al lui Ionatan, a cărui prietenie fusese atât de sinceră și neegoistă.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 695, 696 (cap. 68 – David la Ţiclag).

Marți 16 februarie

3. ÎNDURARE FAŢĂ DE DUȘMANI

a. Relatați activitățile lui David după perioada de jale. 2 Samuel 2:1-7.

2 Samuel 2:1-7: „După aceea, David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te.” David a zis: „Unde să mă sui?” Și Domnul a răspuns: „La Hebron.” David s-a suit acolo cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. David a luat cu el și pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui, și au locuit în cetățile Hebronului. Bărbații lui Iuda au venit și au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de știre lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul. David a trimis niște soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat astfel bunăvoință față de Saul, stăpânul vostru, și l-ați îngropat! Și acum, Domnul să vă arate bunătate și credincioșie! Vă voi face și eu bine, pentru că v-ați purtat astfel. Să vi se întărească mâinile și fiți viteji, căci stăpânul vostru Saul a murit, și pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea.”

b. Cine era Abner și cum a cauzat el probleme lui David? 2 Samuel 2: 8-11.

2 Samuel 2: 8-11: „Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Saul, a luat pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, și l-a trecut la Mahanaim. L-a pus împărat peste Galaad, peste gheșuriți, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul. Iș-Boșet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când s-a făcut împărat al lui Israel și a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David. Timpul cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de șapte ani și șase luni.”

„Împrejurările în care Abner fusese așezat au servit dezvoltării adevăratului său caracter și l-au înfățișat ca fiind un om ambițios și lipsit de principii. El fusese strâns asociat cu Saul și fusese influențat de spiritul împăratului să-l disprețuiască pe omul pe care Dumnezeu îl alesese să domnească peste Israel. Ura lui fusese sporită de aspra mustrare dată de David, când ulciorul cu apă și sulița fuseseră luate de lângă Saul, în timp ce acesta dormea în tabără… Această mustrare rosese în inima lui și el era hotărât să își îndeplinească scopul răzbunător, și să creeze o diviziune în Israel, prin care el însuși să fie onorat.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 698, 699 (cap. 69 – David chemat la tron).

c. Cum s-a instalat domnia – și cum a impresionat David inimile israeliților prin noblețea arătată celui care îi fusese dușman? 2 Samuel 3:1, 30-37.

2 Samuel 3:1, 30-37: „Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind... (30-37) Astfel, Ioab și fratele său Abișai au omorât pe Abner pentru că omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci și bociți-vă înaintea lui Abner!” Și împăratul David mergea în urma sicriului. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner, și tot poporul plângea. Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner și a zis: „Să moară Abner cum moare un mișel? N-aveai nici mâinile legate, Nici picioarele puse în lanțuri! Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!” Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner. Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!” Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul. Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.”

„Mărinimoasa recunoaștere din partea lui David a aceluia care îi fusese vrăjmașul cel mai aprig a câștigat încrederea și admirația întregului Israel…

Abner se împotrivise cu insistență împăratului rânduit de Dumnezeu, nădăjduind să-și asigure pentru sine onoarea… Dacă ar fi izbutit în planurile lui, talentele și ambiția sa, marea lui influență și lipsa de evlavie ar fi primejduit tronul lui David, cum și pacea și bunăstarea națiunii.” – Ibid., p. 700 (cap. 69 – David chemat la tron).

d. Cum a reacționat David la acțiunile celora care doreau să-i intre în grații, ucigându-l pe fiul lui Saul, Iș-Boșet, potențialul său rival? 2 Samuel 4:5, 6, 9-12.

2 Samuel 4:5, 6, 9-12: „Și fiii lui Rimon din Beerot, Recab și Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iș-Boșet, care își făcea somnul de amiază. Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, și l-au lovit în pântece; apoi Recab și Baana, fratele său, au scăpat. (9-12) David a răspuns lui Recab și lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul, care m-a izbăvit din orice primejdie, că pe cel ce a venit să-mi spună: ‘Iată, Saul a murit’ și care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins și l-am omorât la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru știrea lui, și, când niște răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui și în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere sângele din mâinile voastre și vă voi nimici de pe pământ.” Și David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile și picioarele și i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iș-Boșet și l-au îngropat în mormântul lui Abner, la Hebron.”

„Dar David, al cărui tron fusese statornicit de Dumnezeu și pe care Dumnezeu îl scăpase de vrăjmașii lui, nu dorea sprijinul trădării pentru a-și consolida puterea.” – Ibid., p. 701 (cap. 69 – David chemat la tron).

Miercuri 17 februarie

4. LECŢII ÎNVĂŢATE

a. Cum a primit David, prin caracterul pe care l-a dezvoltat, susținerea întregului Israel? 2 Samuel 5:1-5, 10; Luca 14:11 u.p.

2 Samuel 5:1-5, 10: „Toate semințiile lui Israel au venit la David, în Hebron, și au zis: „Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta. Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu povățuiai și strângeai pe Israel. Domnul ți-a zis: ‘Tu vei paște pe poporul Meu Israel și vei fi căpetenia lui Israel.’” Astfel, toți bătrânii lui Israel au venit la împărat, în Hebron, și împăratul David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Și au uns pe David împărat peste Israel. David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat și a domnit patruzeci de ani. La Hebron, a domnit peste Iuda șapte ani și șase luni și, la Ierusalim, a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și Iuda. (10) David ajungea tot mai mare și Domnul Dumnezeul oștirilor era cu el.”

Luca 14:11 u.p.: „... cine se smerește va fi înălțat.”

„Prin providența divină, calea fusese deschisă ca David să vină pe tron. El nu avea de mulțumit ambiții personale, deoarece nu căutase onoarea la care fusese adus.” ― Patriarhi și Profeți, p. 701 (cap. 69 – David chemat la tron).

„Statornicia [lui David], umilința, dragostea pentru dreptate și hotărârea de caracter, l-au calificat pentru poziția de a îndeplini scopurile înalte ale lui Dumnezeu...

În firea lui religioasă era sincer și zelos. În timp ce David îi era astfel credincios lui Dumnezeu și poseda aceste trăsături nobile de caracter, l-a numit Domnul om după inima Sa.” ― Spiritual Gifts, vol 4A, pp. 85, 86.

b. Cum a plănuit David să recunoască supremația lui Dumnezeu? 2 Samuel 6:1, 2.

2 Samuel 6:1, 2: „David a strâns iarăși pe toți aleșii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. Și David, cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oștirilor, care stă între heruvimi, deasupra chivotului.”

c. Ce s-a întâmplat cu Uza și de ce? 2 Samuel 6:3-7; Numeri 4:15; 7:6-9.

2 Samuel 6:3-7: „Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou și l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza și Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou. L-au luat dar din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu și Ahio mergea înaintea chivotului. David și toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și cu țimbale. Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui și a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu.”

Numeri 4:15: „După ce Aaron și fiii lui vor isprăvi de acoperit Sfântul Locaș și toate uneltele Sfântului Locaș, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberei, ca să le ducă, dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din cortul întâlnirii.”

Numeri 7:6-9: „Moise a luat carele și boii și le-a dat leviților. A dat două care și patru boi fiilor lui Gherșon, după cum cereau slujbele lor; a dat patru care și opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. Dar n-a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentru că, după cum cereau slujbele lor, ei trebuia să ducă lucrurile sfinte pe umeri.”

„Soarta lui Uza a fost o judecată divină pentru călcarea celei mai clare porunci. Prin Moise, Domnul dăduse îndrumări speciale cu privire la transportarea chivotului… În transportarea chivotului de la Chiriat-Iearim existase o nesocotire directă și nescuzabilă a îndrumărilor Domnului.” – Patriarhi și Profeți, p. 705 (cap. 70 – Domnia lui David).

„Asupra lui Uza zăcea vina mai mare a încumetării. Călcarea Legii lui Dumnezeu micșorase simțământul lui cu privire la sfințenia ei și, cu păcatele nemărturisite asupra lui, el se încumetase, în ciuda interdicției divine, să atingă simbolul prezenței lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate accepta o ascultare parțială, nici un fel neglijent de tratare a poruncilor Sale. Prin pedepsirea lui Uza, El dorea să imprime în mintea tuturor israeliților importanța unei stricte ascultări de cerințele Sale. În felul acesta, moartea acelui singur om, ducând tot poporul la pocăință, putea să prevină necesitatea pedepsirii multor mii.” – Ibid., p. 706 (cap. 70 – Domnia lui David).

Joi 18 februarie

5. EVITÂND ÎNCUMETAREA

a. La ce avertismente trebuie să luăm seama împotriva tendinței umane pline de îndrăzneală și mândrie, îndreptate către diverse forme de încumetare? Faptele Apostolilor 17:30, 31; Iacov 4:17.

Faptele Apostolilor 17:30, 31: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți…”

Iacov 4:17: „Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!”

„David și poporul său se adunaseră pentru a înfăptui o lucrare sfântă și se devotaseră cu inima voioasă și binevoitoare; dar Domnul nu putea să accepte slujba aceasta, întrucât nu era săvârșită în armonie cu îndrumările Lui. Filistenii, care nu cunoșteau legea lui Dumnezeu, așezaseră chivotul într-un car când l-au trimis înapoi la Israel, iar Domnul a acceptat efortul din partea lor. Dar israeliții aveau în mâinile lor declarația lămurită a voinței lui Dumnezeu în toate aceste chestiuni, iar neglijarea acestor instrucțiuni din partea lor îl dezonora pe Dumnezeu.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 705, 706 (cap. 70 – Domnia lui David).

„Nu este suficient să avem intenții bune; nu este suficient ca cineva să facă ce crede el de cuviință că este drept sau ceea ce îi spune predicatorul că este drept. Mântuirea sufletului său este în joc și el trebuie să cerceteze Scripturile pentru sine însuși.” – Tragedia Veacurilor, p. 598 (cap. 37 – Scripturile, o apărare sigură).

„Domnul nu a pus pe niciunul dintre slujitorii Săi omenești sub ordinele și controlul unora care, sunt ei înșiși doar niște muritori supuși greșelii… [Dumnezeu] îi va judeca pe cei care își asumă această autoritate. Într-un fel, ei manifestă același spirit care l-a determinat pe Uza să pună mâna pe chivot pentru a-l sprijini, ca și când Dumnezeu nu ar fi fost în stare să poarte de grijă simbolurilor Sale sfinte. Mult mai puțin din autoritatea și influența omului ar trebui să fie exercitate față de slujitorii umani ai lui Dumnezeu. Fraților, lăsați-L pe Dumnezeu să conducă.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 347, 348 (cap. 50 – Toți sunteți frați).

„Dumnezeu își administrează propria lucrare și vai de omul care pune mâna pe chivotul Domnului.” – Manuscript Releases, vol. 16, p. 114.

Vineri 19 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Prezentați căderea regelui Saul.

2. Cum pot să devin mai mult ca David, atunci când a auzit vestea morții lui Saul?

3. Cum pot să devin mai mult ca David, în modul în care s-a raportat la Abner și Iș-Boșet?

4. Ce m-ar putea face să fiu în pericol spiritual, cum a fost Uza?

5. Numiți câteva moduri prin care ne putem facem vinovați și astăzi de păcatul lui Uza.