Lecții din viața lui David

Lecția 11. Cel înălțat este smerit

„Calea celor care încalcă legea este grea.” (Proverbele 13:15 u.p. trad KJV).

„Aceia care, arătând spre exemplul lui David, încearcă să micșoreze vinovăția propriilor păcate, ar trebui să învețe din raportul biblic că drumul păcatului este chinuitor de greu.” ― Patriarhi și Profeți, p. 724 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 717-726 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

Duminică 7 martie

1. FĂRĂ GRIJI PE CALEA CEA LARGĂ

a. Urmăriți cursul care l-a determinat pe David să se rătăcească. 2 Samuel 11:1-4. Cum suntem avertizați împotriva acestui păcat? Evrei 13:4.

2 Samuel 11:1-4: „În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba pe acoperișul casei împărătești, a zărit de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. David a întrebat cine este femeia aceasta și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.” Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat cu ea. După ce s-a curățit de necurăția ei, ea s-a întors acasă.”

Evrei 13:4: „Căsătoria să fie ținută în toată cinstea și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari.”

„Spiritul de încredere în sine și de înălțare de sine au fost cele care au pregătit calea pentru căderea lui David. Lingușirea și ademenirile viclene ale puterii și ale traiului luxos nu au rămas fără influență asupra lui… Potrivit practicilor care domneau printre domnitorii din Răsărit, crimele ce nu erau tolerate la supuși rămâneau nepedepsite dacă erau săvârșite de conducători. Monarhul nu avea obligația de a exercita aceeași stăpânire de sine ca supușii săi. Toate acestea tindeau să slăbească simțământul lui David cu privire la gravitatea nespus de mare a păcatului. Și, în loc să se sprijine în umilință pe puterea lui Dumnezeu, el a început să se încreadă în propria sa înțelepciune și putere…

 David era înconjurat de roadele victoriei și de onorurile cârmuirii lui capabile și înțelepte. Tocmai acum, când era fără griji și neveghetor, ispititorul a folosit ocazia pentru a-i ocupa mintea. Faptul că Dumnezeu îl luase pe David într-o legătură atât de strânsă cu sine și că manifesta atâta îndurare față de el, ar fi trebuit să fie cel mai puternic îndemn pentru ca el să-și păstreze caracterul neîntinat. Dar când, în momente de răgaz și siguranță personală, a dat drumul legăturii sale cu Dumnezeu, David a cedat în fața lui Satan și a adus asupra sufletului său pata vinovăției. Tocmai el, conducătorul națiunii, rânduit de Cer, ales de Dumnezeu pentru a aplica Legea Sa, a nesocotit preceptele ei.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 717, 718 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

Luni 8 martie

2. UN CURS DESCENDENT

a. Cum explică Domnul Isus ce face pe un om vulnerabil față de păcat? Ioan 15:5 (ultima parte); Romani 8:5, 6.

Ioan 15:5 u.p.: „căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

Romani 8:5, 6: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.”

„Tot ce abate mintea de la Dumnezeu, tot ce duce la înălțare de sine sau încredere în sine, pregătește în chip sigur calea pentru înfrângere…

Imediat ce Satan reușește să despartă sufletul de Dumnezeu, unicul Izvor al puterii, el încearcă să trezească dorințele nesfinte ale naturii firești a omului. Lucrarea vrăjmașului nu este abruptă; nu este la început bruscă, nici surprinzătoare, ci este o tainică subminare a citadelei principiului. Începe în lucruri care par a fi mărunte — neglijența de a fi loial lui Dumnezeu și de a te sprijini în totul numai pe El, dispoziția de a urma obiceiurile și practicile lumii.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 717, 718 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

b. Ce a complicat situația lui David? 2 Samuel 11:5. Explicați de ce Dumnezeu nu putea face să reușească încercarea lui David de mușamalizare a păcatului. 2 Samuel 11:10-13.

2 Samuel 11:5: „Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată.”

2 Samuel 11:10-13: „Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă.” Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?” Urie a răspuns lui David: „Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea?! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.” David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îți voi da drumul.” Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat; și seara, Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă.”

„Orice efort pe care l-a făcut David pentru a-și ascunde vina s-a dovedit zadarnic. El se predase puterii lui Satan; primejdia îl înconjura, dezonoarea, mai amară decât moartea, stătea înaintea lui.” – Ibid., pp. 718, 719 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

c. Cum s-a simțit David când a fost constrâns să adauge păcat peste păcat – și ce părere are Dumnezeu despre aceasta? 2 Samuel 11:14-17, 26, 27; Psalmii 32:3, 4.

2 Samuel 11:14-17, 26, 27: „A doua zi dimineața, David a scris o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie. În scrisoarea aceasta scria: „Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit și să moară.” Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David și a fost ucis și Urie, Hetitul. (26, 27) Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise și a plâns pe bărbatul ei. După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia și a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă și i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.”

Psalmii 32:3, 4: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.”

„Nu era decât o singură cale de scăpare [pentru David] și, în disperarea lui, a fost împins să adauge omorul la adulter. Acela care uneltise nimicirea lui Saul, căuta să-l ducă și pe David la pierzare. Cu toate că ispitele erau diferite, se asemănau în aceea că duceau la nerespectarea Legii lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 719 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

„David își scuzase față de sine însuși cursul păcătos, până când căile sale au început să pară acceptabile în propria-i viziune. Un pas greșit pregătise calea pentru un altul... Când David s-a depărtat de Dumnezeu și și-a pătat caracterul său neprihănit cu nelegiuirile comise, el nu a mai fost om după inima lui Dumnezeu.” ― Spiritual Gifts, vol. 4A, pp. 86, 87.

Marți 9 martie

3. O MUSTRARE SEVERĂ

a. Ce solie a trimis Dumnezeu prin profetul Natan? 2 Samuel 12:1-9.

2 Samuel 12:1-9: „Domnul a trimis pe Natan la David. Și Natan a venit la el și i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat și altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi și foarte mulți boi. Săracul n-avea nimic decât o mielușea, pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui și el o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului și a gătit-o pentru omul care venise la el.” David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia și a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! Și să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârșit fapta aceasta și n-a avut milă.” Și Natan a zis lui David: „Tu ești omul acesta! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul; te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău și ți-am dat casa lui Israel și Iuda. Și dacă ar fi fost puțin atâta, aș mai fi adăugat. Pentru ce dar ai disprețuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.”

„Dumnezeu, în mila Sa, nu l-a lăsat pe David să fie târât la o ruină totală prin plata înșelătoare a păcatului.

Pentru binele lui Israel, de asemenea, era nevoie ca Dumnezeu să intervină. Cu trecerea timpului, păcatul lui David față de Bat-Șeba a ajuns să fie cunoscut și s-a stârnit suspiciunea că el plănuise moartea lui Urie. Dumnezeu era dezonorat. El îl favorizase și îl înălțase pe David, și păcatul acestuia reprezenta greșit caracterul Său și arunca ocară asupra Numelui Lui. Lucrul acesta tindea să scadă nivelul evlaviei în Israel și să micșoreze în mintea multora oroarea față de păcat; în timp ce aceia care nu Îl iubeau pe Dumnezeu și nu se temeau de El se simțeau prin aceasta îndemnați la neascultare.” ― Patriarhi și Profeți, p. 720 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

b. Relatați răspunsul lui David și îndurarea nemijlocită a lui Dumnezeu. 2 Samuel 12:13. Cu toate acestea, care au fost unele consecințe amare ale păcatului lui David? 2 Samuel 12:10-12, 14.

2 Samuel 12:13: „David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri.”

2 Samuel 12:10-12, 14: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai disprețuit și pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’ Așa vorbește Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta și voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale și le voi da altuia, care se va culca cu ele în fața soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israel și în fața soarelui.’” (14) Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri.”

„David s-a trezit ca dintr-un vis. El a simțit păcătoșenia sa. El nu a căutat să-și scuze faptele sau păcatele, așa cum făcuse Saul; ci cu remușcări și căință sinceră, el și-a plecat capul înaintea profetului lui Dumnezeu și și-a recunoscut vinovăția. Natan i-a spus lui David că datorită pocăinței sale și mărturisirii sale umile, Dumnezeu îi va ierta păcatul, va înlătura o parte a nenorocirii amenințătoare și îi va cruța viața. Cu toate acestea, el trebuia să fie pedepsit, deoarece dăduse o mare ocazie pentru blasfemie vrăjmașilor Domnului. Această ocazie a fost fructificată de vrăjmașii Domnului din zilele lui David până acum. Scepticii au asaltat creștinismul și au batjocorit Biblia, pentru că David le-a dat ocazia…

Dumnezeu Își arată dezacordul față de faptul că David avea mai multe soții, trimițând diferite judecăți asupra lui și îngăduind răului să se ridice împotriva lui din propria-i casă. Teribila nenorocire pe care Dumnezeu a îngăduit-o să vină asupra lui David, care pentru integritatea lui fusese numit odinioară om după inima lui Dumnezeu, constituie pentru generațiile care au urmat, o dovadă că Dumnezeu nu socotește neprihănit pe nici un om care calcă poruncile Sale, ci că El pedepsește în mod sigur pe cel vinovat, oricât de neprihănit și plăcut Îi era înainte, în timp ce Îl urma în curăția inimii. Când cei neprihăniți se întorc de la neprihănirea lor făcând ce este rău, neprihănirea lor trecută nu-i va slava de mânia unui Dumnezeu drept și sfânt.” ― Spiritual Gifts, vol. 4A, pp. 86, 87.

Miercuri 10 martie

4. NEVOIA DE POCĂINŢĂ AUTENTICĂ

a. Descrieți profunzimea pocăinței sincere a lui David. Psalmii 51:1-4, 7, 10-14. Ce apel deschis ne face tuturor prin versurile cântării sfinte?

Psalmii 51:1-4, 7, 10-14: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta și fără vină în judecata Ta. (7) Curățește-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada!... (10-14) Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Nu mă lepăda de la Fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință! Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă, și păcătoșii se vor întoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat și limba mea va lăuda îndurarea Ta!”

„David s-a pocăit de păcatul său în praf și cenușă. El a implorat iertarea lui Dumnezeu și nu s-a ferit să-și arate căința față de oamenii mari și chiar față de slujitorii împărăției sale. El a compus un psalm de pocăință în care a relatat păcatul și căința sa, psalm despre care el știa că va fi cântat de generațiile viitoare. El dorea ca și alții să învețe din istoria tristă a vieții sale.

Cântările pe care le-a compus David au fost cântate de tot Israelul… El știa că mărturisirea vinovăției sale avea să facă cunoscute generațiilor viitoare păcatele sale. El își prezenta cazul arătând în cine și-a pus nădejdea și încrederea pentru iertare.” ― Spiritual Gifts, vol. 4A, p. 88.

„David nu se măgulea cu ideea că păcatul era o chestiune cu care el nu avea de-a face și care nu l-ar privi pe el. Când și-a dat seama de adâncurile amăgirii din inima lui, el s-a scârbit profund de el însuși și s-a rugat ca Dumnezeu să-l țină la distanță, prin puterea Sa, de păcatul îngâmfării sale și să-l curețe de greșelile comise în ascuns.” ― The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 3, p. 1147.

b. Ce trebuie să conștientizăm cu toții despre păcat? Ezechiel 33:12, 13, 18; 1 Ioan 3:4.

Ezechiel 33:12, 13, 18: „Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.’ Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. (18) Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.”

1 Ioan 3:4: „Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.”

„Păcatul rămâne păcat, fie că este comis de unul care stă pe tron, fie de un om obișnuit, de pe căile mai umile ale vieții. Va veni ziua când toți cei ce au păcătuit își vor mărturisi păcatele, deși va fi prea târziu pentru ei ca să mai primească iertare. Dumnezeu așteaptă mult timp ca păcătosul să se pocăiască. El manifestă o răbdare extraordinară. Dar în cele din urmă El trebuie să ceară socoteală celui vinovat de călcarea Legii Sale…

Copilul sincer al lui Dumnezeu nu ia în derâdere, nu subestimează niciuna din cerințele Sale...

Nu suntem în siguranță când ne închidem ochii și ne împietrim conștiința, astfel încât să nu ne mai dăm seama de păcatele noastre. Avem nevoie să prețuim instrucțiunile pe care le-am avut și care ne-au fost date cu privire la caracterul urâcios al păcatului, pentru a ne pocăi.” – Ibid.

Joi 11 martie

5. HRANĂ PENTRU MINTE

a. Cum știm că Dumnezeu acceptă pocăința? Psalmii 51:16, 17; 32:1, 2, 5-7.

Psalmii 51:16, 17: „Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aș fi adus, dar Ţie nu-Ţi plac arderile-de-tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.”

Psalmii 32:1, 2, 5-7: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!... (5-7) Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc. Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.”

„David n-a părăsit lupta cuprins de disperare. În făgăduințele lui Dumnezeu pentru păcătosul pocăit, el a văzut dovada iertării și primirii sale.” ― Patriarhi și Profeți, p. 725 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

b. Cum ne poate încuraja pocăința lui David? Isaia 55:7; 1 Ioan 1:9.

Isaia 55:7: „Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.”

1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de toată nelegiuirea.” (trad. KJV)

„Mulți au murmurat împotriva a ceea ce ei au numit nedreptatea lui Dumnezeu când l-a cruțat pe David, a cărui vinovăție era atât de mare, după ce l-a lepădat pe Saul pentru ceea ce lor li se părea a fi păcate mult mai mici. Dar David s-a umilit și și-a mărturisit păcatul, în timp ce Saul a disprețuit mustrarea și și-a împietrit inima în nepocăință.

Acest pasaj din istoria vieții lui David este plin de însemnătate pentru păcătosul care se pocăiește. Este una dintre cele mai puternice ilustrații care ne-au fost date cu privire la luptele și ispitele oamenilor și la adevărata pocăință și credință în Domnul Isus Hristos. În toate timpurile, aceasta s-a dovedit un izvor de încurajare pentru sufletele care, după ce căzuseră în păcat, se zbăteau sub povara vinovăției. Mii de copii ai lui Dumnezeu care au fost ispitiți, când erau gata să se lase în voia disperării și-au amintit cum sincera pocăință și mărturisire a lui David a fost primită de Dumnezeu, chiar dacă el a avut de suferit pentru abaterea lui; astfel și ei au prins curaj pentru a se pocăi și a încerca din nou să umble pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Oricine care, sub mustrarea lui Dumnezeu, își umilește sufletul prin mărturisire și pocăință, asemenea lui David, poate fi sigur că există nădejde pentru el. Acela care, prin credință, acceptă făgăduințele lui Dumnezeu, va afla iertare.” – Ibid., p. 726 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

Vineri 12 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. În ce fel de mediu sunt mai predispus să cad pradă păcatului?

2. Când a fost David un om după inima lui Dumnezeu – și când nu?

3. Ce pot învăța de la David când cineva mă înfruntă așa cum a făcut Natan?

4. De ce este atât de importantă pentru fiecare dintre noi pocăința profundă și stăruitoare?

5. Cum ne poate oferi speranță istoria tragică a căderii regelui David?