Lecții din viața lui David

Lecția 10. Secrete ale succesului

„Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.” (Psalmii 85:9).

„Tocmai respectul față de Legea lui Dumnezeu a fost ceea ce a dat lui Israel putere în timpul domniei lui David.” – Profeți și Regi, p. 466 (cap. 38 – Lumină prin întuneric).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 713-716 (cap. 70 – Domnia lui David).

Duminică 28 februarie

1. UN PĂSTRĂTOR AL PROMISIUNILOR

a. Dați un exemplu care dezvăluie loialitatea și dreptatea lui David. 2 Samuel 8:15; 9:1-6. 2

Samuel 8:15: „David a împărățit peste Israel și făcea judecată și dreptate la tot poporul lui.”

2 Samuel 9:1-6: „David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu ești Ţiba?” Și el a răspuns: „Robul tău, da!” Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Și Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.” Împăratul a zis: „Unde este?” Și Ţiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar.” Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis: „Mefiboșet!” Și el a răspuns: „Iată robul tău!”

„Lui David ... i s-a spus despre un fiu al lui Ionatan, Mefiboșet, care fusese olog din copilărie. Cu ocazia înfrângerii lui Saul de către filisteni, la Izreel, doica băiatului, încercând să fugă cu el, îl scăpase din brațe și el rămăsese olog pentru toată viața. Acum David l-a invitat pe tânăr la curte și l-a primit cu mare bunăvoință.” ― Patriarhi și Profeți, p. 713 (cap. 70 – Domnia lui David).

b. Ce lecție misionară putem învăța din modul în care David a putut să ajungă la inima neîncrezătoare a nepotului lui Saul? 2 Samuel 9:7-13.

2 Samuel 9:7-13: „David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, și vei mânca totdeauna la masa mea.” El s-a închinat și a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?” Împăratul a chemat pe Ţiba, slujbașul lui Saul, și i-a zis: „Dau fiului stăpânului tău tot ce era al lui Saul și tot ce avea toată casa lui. Tu să lucrezi pământurile pentru el, tu, fiii tăi și robii tăi, și să strângi roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de mâncare, și Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca totdeauna la masa mea.” Și Ţiba avea cincisprezece fii și douăzeci de robi. El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce poruncește împăratul, domnul meu, robului său.” Și Mefiboșet a mâncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului. Mefiboșet avea un fiu mic, numit Mica, și toți cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboșet. Mefiboșet locuia la Ierusalim, căci mânca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.”

„Prin rapoarte ale vrăjmașilor lui David, Mefiboșet fusese determinat să cultive o puternică prejudecată împotriva lui, considerându-l uzurpator; dar primirea sa generoasă și prietenoasă din partea monarhului și continua lui bunătate au câștigat inima tânărului.” – Ibid., p. 713 (cap. 70 – Domnia lui David).

„Cu o iubire plină de duioșie și milă, apropiați-vă de cei descurajați și neajutorați. Dați-le din curajul vostru, din speranța și tăria voastră. Prin amabilitate faceți-i să se simtă obligați să vină.” – Parabolele Domnului Hristos, pp. 235, 236 (cap. 18 – La drumuri și la garduri).

Luni 1 martie

2. ÎNŢELES CU TOTUL GREȘIT

a. Cum a interpretat în mod cu totul greșit Hanun, regele amoniților, gestul plin de bunăvoință a lui David? 2 Samuel 10:1-4.

2 Samuel 10:1-4: „După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun. David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl lui față de mine.” Și David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului lor Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască și să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească își trimite el slujitorii la tine?” Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate și le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse. Apoi le-a dat drumul.”

„Amoniții nu puteau să aibă vreo concepție despre spiritul generos care inspirase solia lui David. Atunci când Satan stăpânește mintea oamenilor, el va trezi invidia și bănuiala care vor răstălmăci chiar cele mai bune intenții. Ascultând de sfetnicii săi, Hanun i-a considerat pe trimișii lui David drept spioni și i-a umplut de ocară și batjocuri.

Amoniților li s-a îngăduit să-și dea pe față gândurile rele ale inimii lor fără vreo reținere, pentru ca adevăratul lor caracter să fie descoperit înaintea lui David. Nu era voința lui Dumnezeu ca Israel să se alieze cu poporul acesta păgân și trădător.” ― Patriarhi și Profeți, p. 714 (cap. 70 – Domnia lui David).

b. Ce a făcut Hanun imediat după ce a realizat posibilele consecințe ale insultelor aduse Israelului? 1 Cronici 19:6, 7.

1 Cronici 19:6, 7: „Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urâți lui David și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor care și călăreți de la sirienii din Mesopotamia și de la sirienii din Maaca și din Ţoba. Au tocmit treizeci și două de mii de care și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetățile lor și au mers la luptă.”

„Amoniții, știind că insulta adusă lui Israel va fi răzbunată cu siguranță, au făcut pregătiri pentru război. ‘Fiii lui Amon, au văzut că se făcuseră urâți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor care și călăreți de la sirienii din Mesopotamia și de la sirienii din Maaca și din Țoba. Au tocmit treizeci și două de mii de care și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetățile lor și au mers la luptă’ (1 Cronici 19:6, 7).

Era într-adevăr o alianță de temut. Locuitorii ținutului dintre Eufrat și Marea Mediterană se aliaseră cu amoniții. Partea de miazănoapte și de răsărit a Canaanului era înconjurată de vrăjmași înarmați, uniți pentru a zdrobi împărăția lui Israel.” – Ibid., p. 715 (cap. 70 – Domnia lui David).

c. Ce a spus Ioab oștirii pentru a o încuraja? 1 Cronici 19:8, 13. De asemenea, cum i-a inspirat și uimit David? 2 Samuel 10:17-19.

1 Cronici 19:8, 13: „ La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji.” (13) Fii tare și să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru și Domnul să facă ce va crede!”

2 Samuel 10:17-19: „Au dat de veste lui David, care a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam: sirienii s-au pregătit de au ieșit înaintea lui David și au început lupta cu el. Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Și David le-a tăiat șapte sute de cai de trăsură și patruzeci de mii de călăreți; a lovit și pe căpetenia oștirii lor Șobac, care a murit pe loc. Toți împărații supuși lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu Israel și i s-au supus. Și sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.”

„Dându-și seama cât de multe depindeau de rezultatul acestei bătălii, David însuși conduse lupta și, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, a adus o înfrângere atât de gravă aliaților, încât sirienii din Liban până la Eufrat nu numai că au încetat războiul, dar au devenit chiar tributari lui Israel. David a dus războiul împotriva amoniților cu tărie, până ce au căzut cetățuile lor și întregul ținut a ajuns sub stăpânirea lui Israel.” – Ibid.

Marți 2 martie

3. IZBĂVIRE ȘI MULŢUMIRE

a. Deși astăzi armele noastre nu sunt cele fizice în război, cum putem să câștigăm putere luând în considerare rezultatul bătăliei lui David împotriva amoniților? 1 Samuel 2:30 (a doua parte); 1 Ioan 5:4, 5.

1 Samuel 2:30 (a doua parte): „Și acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta!” Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți.”

1 Ioan 5:4, 5: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră. Cine este cel ce a biruit lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?”

„Primejdiile care amenințaseră națiunea cu nimicire totală s-au dovedit, prin îndurarea lui Dumnezeu, a fi chiar mijlocul prin care ea s-a ridicat la o mărire fără precedent.” ― Patriarhi și Profeți, p. 715 (cap. 70 – Domnia lui David).

„Împărăția lui Israel ajunsese acum întru totul la împlinirea făgăduinței date lui Avraam și mai târziu repetate lui Moise: ‘Seminței tale dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat’ (Geneza 15:18). Israel devenise o națiune puternică, respectată și temută de popoarele înconjurătoare. În propria sa împărăție, puterea lui David devenise foarte mare. El stăpânea, așa cum puțini domnitori, din orice veac, au izbutit s-o facă, inima poporului său, care îi era cu totul devotat. El Îl onorase pe Dumnezeu și Dumnezeu îl onora acum pe el.” – Ibid., p. 716 (cap. 70 – Domnia lui David).

b. Ce a văzut David în izbăvirile sale? Psalmii 18:20-22, 35, 46-50; 44:4-8.

Psalmii 18:20-22, 35, 46-50: „Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele, căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui. (35) Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină și îndurarea Ta mă face mare... (46-50) Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău. El dă mari izbăviri împăratului Său și dă îndurare unsului Său, lui David, și seminței lui, pe vecie.”

Psalmii 44:4-8: „Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov! Cu Tine doborâm pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noștri. Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa; ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și dai de rușine pe cei ce ne urăsc. Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu și pururea slăvim Numele Tău.”

c. Ce oportunități îmbucurătoare au fost acordate Israelului în această perioadă și de ce? Psalmii 85:6-9; Proverbele 14:34.

Psalmii 85:6-9: „Nu ne vei înviora iarăși, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine? Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta și dă-ne mântuirea Ta! Eu voi asculta ce zice Dumnezeu Domnul, căci El vorbește de pace poporului Său și iubiților Lui, numai ei să nu cadă iarăși în nebunie. Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.”

Proverbele 14:34: „Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.”

„În timpul domniei lui David și a lui Solomon, Israel a devenit puternic printre popoare și a avut multe ocazii să răspândească o influență puternică în favoarea adevărului și a dreptății. Numele lui Iehova a fost preamărit și păstrat în cinste, iar scopul pentru care israeliții au fost stabiliți în țara făgăduinței promitea să-și găsească împlinirea. Barierele au fost sfărâmate, iar căutătorii după adevăr din țările păgâne nu erau îndepărtați fără să fie mulțumiți. Aveau loc convertiri, iar biserica lui Dumnezeu de pe pământ se mărea și prospera…

David știa că planul înalt al lui Dumnezeu pentru Israel va putea fi împlinit numai dacă poporul și conducătorii aveau să vegheze neabătut ca să atingă ținta pusă înaintea lor.” – Profeți și Regi, pp. 25, 26 (cap. 1 ― Solomon).

Miercuri 3 martie

4. PRIMEJDIA PÂNDEȘTE…

a. Cum s-a strecurat în viața lui David un păcat, aparent neînsemnat, pregătind calea unor ispite mai rele? 1 Ioan 2:15, 16; Proverbele 5:18, 19.

1 Ioan 2:15, 16: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

Proverbele 5:18, 19: „Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale! Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!”

„David a detestat idolatria și păzea cu mult zel poporul Israel de la a fi tentat spre idolatrie de către popoarele din jur. El a fost mult iubit și onorat de poporul său.

Deseori făcea cuceriri și ieșea învingător. A crescut în măreție. Însă prosperitatea a avut o influență spre a-l îndepărta de Dumnezeu. Ispitele cu care s-a confruntat au fost multe și puternice. În cele din urmă, el a căzut în obiceiul împăraților din jurul său, acela de a avea o mulțime de soții și viața sa a fost amărâtă de urmările rele ale poligamiei. Prima lui greșeală a fost de a lua mai mult de o soție, îndepărtându-se astfel de planul înțelept al lui Dumnezeu. Această îndepărtare de la ceea ce este bine a pregătit calea pentru greșeli și mai mari. Națiunile idolatre monarhice considerau că a avea mai multe soții înseamnă ceva în plus la onoarea și demnitatea lor, iar David, la rândul său, a socotit ca fiind o onoare pentru el ca rege să aibă mai multe soții. Însă el a fost făcut să vadă caracterul nenorocit și rău al unei asemenea practici, ca urmare a nefericirii cauzate de discordia, rivalitatea și gelozia dintre numeroasele sale soții și dintre copii.” – Spiritual Gifts, vol. 4A, p. 86.

b. Ce dușman nevăzut îl urmărea pe David, la fel ca pe fiecare dintre noi? Efeseni 6:12. Care este singura noastră apărare? Efeseni 6:13; 1 Petru 5:8, 9; 4:7.

Efeseni 6:12: „Pentru că noi nu luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva principatelor, împotriva autorităților, împotriva domnitorilor întunericului acestei lumi, împotriva stricăciunii spirituale în locurile înalte.” (trad. BTF).

Efeseni 6:13: „De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul.”

1 Petru 5:8, 9: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.”

1 Petru 4:7: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.”

„În mijlocul prosperității pândea primejdia. În timpul celei mai mari biruințe exterioare, David era în cea mai mare primejdie.” ― Patriarhi și Profeți, p. 716 (cap. 70 – Domnia lui David).

„În fiecare suflet, se luptă cu stăruință două puteri pentru victorie. Necredința își scoate la înaintare forțele, conduse de Satan, pentru a ne despărți de Sursa puterii noastre. Pe de altă parte, credința își înaintează forțele, conduse de Hristos, autorul și desăvârșitorul credinței noastre. Oră după oră, înaintea întregului univers, lupta continuă. Este o luptă strânsă, corp la corp, iar marea întrebare este: Cine va obține stăpânirea? Această întrebare fiecare trebuie să o decidă pentru sine. În luptă toți trebuie să participe, luptând de o parte sau de alta. Nu există eliberare de conflict... Suntem îndemnați să ne pregătim pentru acest conflict.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 328.

Joi 4 martie

5. O LUCRARE INDIVIDUALĂ

a. Doar cum putem fi biruitori în lupta împotriva vrăjmașului? Iacov 4:7, 8.

Iacov 4:7, 8: „Supuneți-vă de aceea lui Dumnezeu. Rezistați diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu mintea împărțită!” (traducerea KJV).

„Lucrarea fiecărui suflet este de a rezista vrăjmașului în tăria și puterea Domnului Isus Hristos, iar promisiunea este că diavolul va fugi. Însă toți trebuie să realizeze că sunt în pericol și nu există nicio garanție de siguranță, decât în măsura în care îndeplinesc condițiile textului biblic: `Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Rezistați diavolului, și el va fugi de la voi’ [Iacov 4:7]. Domnul spune: `Apropiați-vă de Dumnezeu’. Dar cum? Printr-o cercetare tainică, dar serioasă a propriei tale inimi; printr-o dependență de Dumnezeu copilărească, sinceră, umilă, făcând cunoscută slăbiciunea ta lui Isus și mărturisindu-I păcatele tale. Astfel te poți apropia de Dumnezeu și El se va apropia de tine.” ― Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 346.

b. Care trebuie să fie rugăciunea noastră constantă – și de ce? Psalmii 119:12-14; 139:23, 24.

Psalmii 119:12-14: „Binecuvântat ești tu, DOAMNE, învață-mă statutele tale. Cu buzele mele am vestit toate judecățile gurii tale. M-am bucurat în calea mărturiilor tale, cât în toate bogățiile.” (trad. BTF)

Psalmii 139:23, 24: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!”

„Dumnezeu Își conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situații calculate, pentru a se da pe față ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată și pusă la probă tot mai mult.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 187 (cap. 33 – Biserica Laodiceea).

„Pentru ca un om să se poată considera în siguranță, nu este suficient să urmeze doar îndemnurile propriei lui conștiințe.... El trebuie să se întrebe astfel: ‘Este conștiința mea în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu?’ Dacă nu este, atunci nu va fi în siguranță urmând îndemnurile ei, deoarece o asemenea conștiință vă înșeală. Conștiința trebuie să fie iluminată de Dumnezeu. Trebuie dedicat timp studiului Scripturilor și rugăciunii. Astfel mintea va fi consolidată, întărită și întemeiată.” – Minte, Caracter și Personalitate, vol. 1, p. 324 (cap. 34 ― Conștiința).

Vineri 5 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum pot ajunge să binecuvântez pe cineva, așa cum a făcut David lui Mefiboșet?

2. Ce fel de impresie a produs David oștirii sale – și în ce mod?

3. Cum a putut Israelul să atingă o poziție uimitoare în timpul domniei lui David?

4. Numiți câteva capcane subtile care ne pot încurca, cum i s-a întâmplat și lui David.

5. Ce trebuie să realizez despre propria mea conștiință?