Lecții din viața lui David

Lecția 5. Dezvoltând caracterul

„Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz; și cine își stăpânește spiritul, prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” (Proverbele 16:32, trad. KJV).

„Nicio formă de viciu nu are un efect mai dăunător asupra caracterului ca pasiunea omenească ce nu se află sub controlul Duhului Sfânt. Nicio biruință pe care o putem dobândi nu va fi atât de prețioasă ca aceea asupra eului.” – Divina Vindecare, p. 485 (secț. Îndelungă răbdare când suntem nedreptățiți).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 661-668 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Duminică 24 ianuarie

1. ÎN ARMONIE CU SPIRITUL LUI DUMNEZEU

a. Cum l-a ajutat Dumnezeu pe David la Cheila și Maon – și ce se poate remarca în viața de rugăciune a lui David la acest timp de restriște? 1 Samuel 23:1, 2, 5, 10-14, 26-28.

1 Samuel 23:1, 2, 5, 10-14, 26-28: „Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei și au jefuit ariile.” David a întrebat pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila.” (5) David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila și s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele și le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. (10-14) Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!” Și Domnul a răspuns: „Se va coborî.” David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.” Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui, în număr de aproape șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui. (26-28) Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, când un sol a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în țară.” Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărțirii).

b. Ce s-a întâmplat după ce Saul a intrat în peștera En-Ghedi? 1 Samuel 23:29; 24:1-6.

1 Samuel 23:29: „De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi și a locuit acolo.”

1 Samuel 24:1-6: „Când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, au venit și i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a dus să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile țapilor sălbatici. A ajuns la niște stâne de oi, care erau lângă drum, și acolo era o peșteră în care a intrat să doarmă. David și oamenii lui erau în fundul peșterii. Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: ‘Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea.’” David s-a sculat și a tăiat încet colțul hainei lui Saul. După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”

 „David nu avea decât șase sute de oameni, în timp ce Saul îl urmărea cu o oaste de trei mii de oameni. Într-o peșteră izolată, fiul lui Isai și oamenii lui așteptau călăuzirea dumnezeiască pentru a ști ce au de făcut. În timp ce înainta prin munți, Saul s-a retras și a intrat singur chiar în peștera în care se ascunsese David cu oamenii lui. Văzând lucrul acesta, oamenii lui David stăruiau pe lângă conducătorul lor să-l omoare pe Saul. Faptul că împăratul era acum în puterea lor, îl interpretau ca pe o dovadă că Dumnezeu Însuși îl dăduse pe dușman în mâinile lor, pentru a-l omorî. David era ispitit să privească lucrurile din acest punct de vedere; dar glasul conștiinței i-a vorbit astfel: ‘Nu te atinge de unsul Domnului.’

Oamenii lui David nu erau încă dispuși să-l lase în pace pe Saul, … ‘Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea.’ Dar conștiința l-a chinuit după aceea chiar și pentru că stricase haina împăratului.” ― Patriarhi și Profeți, p. 661 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Luni 25 ianuarie

2. RĂSPUNZÂND RĂULUI CU BINELE

a. Ce putem învăța din gestul milos de reținere al lui David față de Saul? Proverbele 16:32; Romani 12:19-21.

Proverbele 16:32:Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.”

Romani 12:19-21: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

 „Purtarea lui David față de Saul conține o lecție. Din porunca lui Dumnezeu, Saul fusese uns ca împărat al lui Israel. Din cauza neascultării lui, Domnul a declarat că îi va fi luată împărăția; și, cu toate acestea, cât de atent, amabil și îngăduitor a fost comportamentul lui David față de el!” ― Divina Vindecare, p. 484 (secț. Considerație față de cei ce poartă poveri).

„Conduita lui David dă pe față faptul că el avea un Conducător de care asculta. El nu a permis patimilor lui firești să-l stăpânească pentru a-și asigura victoria; pentru că el știa că acela care este stăpân pe sine, prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți. Dacă ar fi fost condus și controlat după simțăminte omenești, el ar fi concluzionat că Domnul a adus pe vrăjmașul lui sub puterea sa, ca să îl ucidă și să ia asupra lui domnia lui Israel. Starea mentală a lui Saul era într-o asemenea condiție încât autoritatea lui nu mai era respectată, iar poporul devenea lipsit de religiozitate și demoralizat. Totuși faptul că Saul fusese uns de Dumnezeu ca rege al lui Israel, l-a păzit în siguranță, pentru că David slujea în mod conștiincios lui Dumnezeu și nu voia să vatăme în niciun mod pe unsul Domnului.” ― The SDA Bible Commentary [Comentarii E. G. White], vol. 2, p. 1021.

b. Descrieți modul în care David a apelat la inima lui Saul. 1 Samuel 24:7-15.

1 Samuel 24:7-15: „Cu aceste cuvinte, David a oprit pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îți vrea răul’? Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruțat și am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.’ Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața. Judece Domnul între mine și tine și Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. ‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice. Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.”

c. Ce ar trebui să învățăm din precauția lui David față de răspunsul aparent cald al lui Saul față de mila arătată? 1 Samuel 24: 16-22; Matei 10:16.

1 Samuel 24:16-22:Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns. Și a zis lui David: „Tu ești mai bun decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău. Tu îți arăți azi bunătatea cu care te porți față de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât. Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! Acum iată, știu că tu vei domni și că împărăția lui Israel va rămâne în mâinile tale. Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânța mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.” David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit.”

Matei 10:16: „Iată , Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.”

 „Când a auzit Saul cuvintele lui David, s-a umilit și nu a putut decât să recunoască adevărul lor. Sentimentele lui au fost profund mișcate în timp ce realiza că fusese cu totul în puterea omului a cărui viață o căuta…

Cunoscând purtarea din trecut a lui Saul, David nu putea să arate multă încredere în asigurările împăratului, nici să nădăjduiască în durabilitatea stării lui de căință. De aceea, când Saul s-a întors acasă, David a rămas în întăriturile munților.

Dușmănia arătată față de servii lui Dumnezeu de către acei care s-au predat puterii lui Satan, se transformă uneori într-un simțământ de împăcare și bunăvoință, dar schimbarea aceasta nu se dovedește totdeauna a fi dăinuitoare.” ― Patriarhi și Profeți, p. 662 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Marți 26 ianuarie

3. MAI MULTE DEZAMĂGIRI

a. Ce s-a întâmplat într-un moment în care Israel părea să fie în cea mai mare nevoie de călăuzire și siguranță? 1 Samuel 25:1 (prima parte).

1 Samuel 25:1 p.p.: „Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns și l-au îngropat în locuința lui, la Rama.”

„Chiar în timpul când națiunea era frământată de conflicte interne, când sfatul pașnic și temător de Dumnezeu al lui Samuel era mai necesar decât oricând, Dumnezeu i-a dat odihnă servului Său înaintat în vârstă. Amare erau gândurile israeliților când priveau îndelung la locul acela liniștit unde se odihnea el și își aminteau nebunia pe care o săvârșiseră când l-au respins din poziția de cârmuitor; căci el avusese o legătură atât de strânsă cu Cerul, încât părea că legase întregul Israel de tronul Domnului. Samuel fusese cel care îi învățase să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de El; dar acum, când era mort, își dădeau seama că fuseseră lăsați la mila unui împărat care se unise cu Satan și care urma să despartă poporul de Dumnezeu și de cer.” ― Patriarhi și Profeți, p. 664 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

„Comparând purtarea lui Saul și a lui Samuel, israeliții și-au dat seama ce greșeală au săvârșit dorindu-și un împărat …

Poporul simțea acum că Dumnezeu îi părăsea. Se părea că împăratul era aproape nebun. Dreptatea era pervertită, ordinea se transformase în haos.” – Ibid., p. 663 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

b. Unde a fugit David după moartea lui Samuel și ce avea pe inimă? 1 Samuel 25:1 u.p.; Psalmii 120:1, 2; 121:2, 7, 8.

1 Samuel 25:1 u.p.: „Atunci, David s-a sculat și s-a coborât în pustia Paran.”

Psalmii 120:1, 2: „Către Domnul strig în strâmtorarea mea, și El m-ascultă. Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înșelătoare!”

Psalmii 121:2, 7, 8: „Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. (7, 8) Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.”

„David a folosit ocazia pentru a căuta un loc de adăpost mai sigur și de aceea a fugit în pustia Paran. Aici a alcătuit Psalmii 120 și 121.” – Ibid., p. 664 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

c. Cum a fost pusă la încercare mărinimia lui David în Paran? 1 Samuel 25:4-12.

1 Samuel 25:4-12: „David a aflat în pustie că Nabal își tunde oile. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiți-vă la Carmel și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu și să-i vorbiți așa: ‘Să trăiești în pace și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât și nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima.’” Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni. Și să-mi iau eu pâinea, apa și vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?” Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s-au întors și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.”

„David și oamenii lui fuseseră ca un zid de apărare pentru turmele și păstorii lui Nabal, și acum acest om înstărit era rugat să dea ceva din belșugul lui, pentru a acoperi lipsurile acelora care-i făcuseră servicii atât de valoroase. David și oamenii lui ar fi putut să-și ia singuri din turmă și cirezi ce ar fi vrut, dar nu făcut lucrul acesta. S-au purtat în mod onorabil. Cu toate acestea, bunătatea lor față de Nabal a fost zadarnică.” – Ibid., p. 665 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Miercuri 27 ianuarie

4. O INFLUENŢĂ DOMOLITOARE

a. Descrieți reacția lui David față de nerecunoștința lui Nabal. 1 Samuel 25:13, 21, 22.

1 Samuel 25:13, 21, 22: „Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia!” Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia și aproape patru sute de inși s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri. (21, 22) David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!”

„David le-a poruncit oamenilor săi să se pregătească de luptă; căci era hotărât să-l pedepsească pe omul care-i refuzase ceea ce pe bună dreptate i se cuvenea și care la nedreptate adăuga și batjocură. Mișcarea aceasta impulsivă era mai mult în conformitate cu caracterul lui Saul decât cu al lui David; dar fiul lui Isai mai avea încă de învățat lecții de răbdare în școala suferinței.” ― Patriarhi și Profeți, p. 665 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

b. Cum a răspuns Abigail, soția lui Nabal? 1 Samuel 25:14-20.

1 Samuel 25:14-20: „Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât și nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid și zi, și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă și el este așa de rău încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească.” Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea mea și eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întâlnit.”

c. Ce putem învăța de la Abigail atunci când s-a întâlnit cu David? 1 Samuel 25:23-31.

1 Samuel 25:23-31: „Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale săți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale. Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimiși de domnul meu. Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verși sânge și să te ajuți cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! Primește darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului și niciodată nu va fi răutate în tine. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te va pune mai-mare peste Israel, atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta.”

„Evlavia Abigailei emana, cu totul inconștient, ca și parfumul unei flori, din trăsăturile feței ei, din cuvintele și din purtarea ei. Duhul Fiului lui Dumnezeu sălășluia în inima ei. Vorbirea ei dreasă cu har, plină de amabilitate și pace, răspândea o influență cerească. David a fost cuprins de impulsuri mai bune și s-a cutremurat, gândindu-se la urmările pe care le-ar fi putut avea planurile lui nechibzuite. ‘Ferice de cei împăciuitori căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!’ (Matei 5:9). O, de ar fi cât mai mulți ca femeia aceasta israelită, care să domolească sentimentele iritate, să prevină pornirile nechibzuite și, prin cuvinte liniștite și potrivite, să împiedice săvârșirea unor mari rele.

O viață creștină sfințită răspândește totdeauna lumină, mângâiere și pace. Ea este caracterizată de curăție, tact, simplitate și utilitate. Este stăpânită de iubirea aceea dezinteresată care sfințește influența. Este plină de Hristos și lasă o urmă de lumină în orice loc pe unde ar merge cel care o posedă. Abigail era un mustrător și sfătuitor înțelept. Izbucnirea de mânie a lui David s-a stins sub puterea influenței și raționamentului ei. El a fost convins că nu procedase cu înțelepciune și că își pierduse stăpânirea de sine.

Cu inimă umilă a primit mustrarea, după cum propriile-i cuvinte mărturiseau: ‘Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.’ (Psalmii 141:5).” – Ibid., p. 667 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Joi 28 ianuarie

5. PRIMIND MUSTRAREA CU RECUNOȘTINŢĂ

a. Explicați profunzimea aprecierii lui David pentru spiritul domolitor al lui Abigail și lecția conturată în aceasta pentru noi. 1 Samuel 25:32-35.

1 Samuel 25:32-35: „David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge și mi-ai oprit mâna! Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” Și David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese și i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi că ți-am ascultat glasul și te-am primit bine.”

„Sunt mulți care, atunci când sunt mustrați, consideră ca vrednic de laudă faptul că primesc mustrarea fără să se supere; dar cât de puțini sunt aceia care primesc mustrarea cu inimă recunoscătoare și îi binecuvântează pe aceia care caută să-i ferească de a urma o cale rea.” ― Ibid.

b. Cum creștea David în toate aceste experiențe? Romani 5:3-5.

Romani 5:3-5: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

„David făcuse un jurământ că Nabal și toată casa lui vor pieri; dar acum a văzut nu numai că era greșit să facă un astfel de jurământ, dar era greșit și să îl păstreze.” – The Signs of the Times, 26 octombrie 1888.

c. Deși influența Abigaelei a dat roade frumoase, ce pas a mai făcut David și de ce nu era corect? 1 Samuel 25:38-44.

1 Samuel 25:38-44: „Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal și a murit. David a aflat că murise Nabal și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal și a împiedicat pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” Și îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David și i-a fost nevastă. David luase și pe Ahinoam din Izreel și amândouă au fost nevestele lui. Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiș.”

„După aceea, David a luat-o pe Abigail de soție. El era deja căsătorit cu o femeie, dar obiceiul națiunilor din vremea sa i-a întunecat mintea și i-a influențat purtarea. Chiar oameni mari și buni au greșit, urmând obiceiurile lumii. Rezultatele amare ale faptului că a luat mai multe soții s-au făcut simțite în toată viața lui David.” ―Patriarhi și Profeți, p. 668 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Vineri 29 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum m-a ocrotit Dumnezeu de multe ori, la fel cum a făcut-o pentru David?

2. Ce l-a împiedicat pe David să-l rănească pe Saul ― și cum a reacționat Saul?

3. În mod similar, cum a survenit moartea inoportună a unui profet într-un timp de criză spirituală în cadrul adventismului de ziua a șaptea?

4. Ce ar trebui să învăț din momentele în care am avut de-a face cu cineva ca Nabal?

5. Ce ar trebui să îmi amintesc data viitoare când sunt mustrat pentru ceva?