Lecția 4. Biruind înclinațiile rele (II)

Text de memorizat: „Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.” (Matei 13:22).

„Toți iubitorii de bani… vor striga într–o zi cu amarnică durere: ‘O, amăgire a bogățiilor! Mi–am vândut sufletul pentru bani.’” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 544, 545 (cap. 48 – Păcatul lăcomiei).

Recomandare pentru studiu: Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, pp. 133–140 (cap. 28 —Bogăția este un talant încredințat).

Duminică 17 iulie

1. ÎNȘELĂCIUNEA

a. Cum pervertește Satan adesea inima și gura oamenilor care vor să obțină avantaje nedrepte în tranzacțiile de afaceri? Ieremia 6:13; Faptele 5:3, 4.

Ieremia 6:13: „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig; de la proroc până la preot, toți înșală.”

Faptele 5:3, 4: „Petru i–a zis: „Anania, pentru ce ți–a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n–o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut–o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s–a putut naște un astfel de gând în inima ta? N–ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

b. Cât de serios au aspirat atât David cât și Solomon la o dezrobire de buzele înșelătoare? Psalmii 101:7; Proverbele 30:8 (p.p.).

Psalmii 101:7: „Cel ce se dedă la înșelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.”

Proverbele 30:8 p.p. „Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos...!”

c. Întrucât administratorii creștini sunt nevoiți să intre adesea în contact cu oameni înșelători, ce rugăciune ar trebui să se ridice înspre Cer? Psalmii 43:1 (u.p.).

Psalmii 43:1 u.p.: „Izbăvește–mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege!”

d. Cum îngăduie Dumnezeu adesea unei persoane înșelătoare să cadă victimă propriilor sale trucuri? Psalmii 7:14–16.

Psalmii 7:14–16: „Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea: face o groapă, o sapă și tot el cade în groapa pe care a făcut–o. Fărădelegea pe care a urzit–o se întoarce asupra capului lui și silnicia pe care a făcut–o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.”

Luni 18 iulie

2. NECINSTEA

a. Descrieți profunzimea răului care se produce atunci când rănim reputația altora – și [precizați] cum vede Dumnezeu acest fapt. Proverbele 6:12–19.

Proverbele 6:12–19: „Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, clipește din ochi, dă din picior și face semne cu degetele. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri. De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate; va fi zdrobit deodată și fără leac. Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați”

„Ne gândim cu oroare la canibalul care se ospătează cu carnea încă tremurândă și caldă a victimei sale; însă, sunt oare rezultatele chiar ale acestui obicei mai teribile decât agonia și ruina, produse de prezentarea falsă a motivelor cuiva, de defăimarea reputației cuiva, de disecarea caracterului cuiva?...

Spiritul de bârfă și de purtare de povești reprezintă unul din mijloacele speciale ale lui Satan de a semăna discordie și ceartă, de a despărți prieteni și de a submina credința multora în credincioșia poziției noastre.

Pentru ființele omenești este un lucru firesc să rostească cuvinte aspre, tăioase. Acei care cedează acestei înclinații îi deschid lui Satan o ușă pentru a intra în inimile lor și pentru a–i face să fie grabnici în a ține minte greșelile și erorile altora. Se insistă asupra scăpărilor, se ia notă de deficiențele lor și se rostesc cuvinte care produc o scădere a încrederii în cel care face tot ce îi stă în putință pentru a–și îndeplini cât mai bine datoriile pe care le are ca împreună lucrător cu Dumnezeu. Adesea, semințele neîncrederii sunt semănate, deoarece altcineva crede că ar fi trebuit să i se acorde favoruri și nu s–a făcut acest lucru.” — Căminul adventist, pp. 440, 441 (cap. 71 —Vorbirea).

b. Cum îi consideră Domnul pe cei care sunt necinstiți în tranzacțiile lor financiare? Deuteronomul 27:17–19; Proverbele 11:1; 20:23.

Deuteronomul 27:17–19: „‘Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’ ‘Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’ ‘Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului și văduvei!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’ ”

Proverbele 11:1: „Cumpăna înșelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.”

Proverbele 20:23: „Domnul urăște două feluri de greutăți, și cântarul mincinos nu este un lucru bun.”

„Socotelile fiecărei afaceri, detaliile fiecărei tranzacții sunt trecute în revistă de cenzori nevăzuți, agenți ai Celui care nu face niciodată compromis cu nedreptatea, care nu trece niciodată răul cu vederea, care nu acoperă niciodată lucrul necinstit…

Legea lui Dumnezeu pronunță sentința de condamnare asupra fiecărui om care face răul. Se poate ca el să nesocotească glasul acela, să caute să înece strigătul de avertizare, dar în zadar. Acesta îl urmărește. Se face auzit. Îi spulberă pacea. Dacă nu îl ia în seamă, îl urmărește până în mormânt. Dă mărturie împotriva lui la judecată. Un foc nestins, acesta [n.tr. glasul] îi mistuie în cele din urmă sufletul și trupul.” — Educație, pp. 144, 145 (cap. 15 — Principii și metode în afaceri).

c. Ce se va întâmpla cu tot ceea ce este dobândit în mod necinstit? Proverbele 13:11; 15:27; 21:6.

Proverbele 13:11: „Bogăția câștigată fără trudă (engl. KJV „prin vanitate”) scade, dar ce se strânge încetul cu încetul (engl. KJV. „prin muncă”) crește.”

Proverbele 15:27: „Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi.”

Proverbele 21:6: „Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte.”

Proverbele 21:6 KJV: „Obținerea de comori printr–o limbă mincinoasă este o vanitate agitată încoace și–ncolo de cei care caută moartea.”

„Nicio strategie de afaceri sau plan de viață nu poate fi solid sau complet dacă are în vedere numai anii scurți ai acestei vieți și nu are soluții pentru viitorul nesfârșit.” — Ibid., p. 145 (cap. 15 —Principii și metode în afaceri).

Marți 19 iulie

3. NEDREPTATEA

a. Cum suntem avertizați să evităm parțialitatea (părtinirea) în relațiile cu ceilalți? Leviticul 19:15.

Leviticul 19:15: „Să nu faci nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.”

(Leviticul 19:15, engl.: „Să nu faceți nedreptate în judecată; să nu părtinești pe sărac, nici să nu onorezi persoana celui puternic, ci în dreptate să judeci pe aproapele tău.” )

„Nu fiți părtinitori față de unul sau mai mulți, neglijând pe ceilalți frați ai voștri, pentru că nu vă sunt simpatici. Aveți grijă să nu vă comportați aspru cu cei despre care credeți că au greșit, în timp ce alții, mai vinovați, care merită să fie mai aspru mustrați pentru purtarea lor necreștină, sunt susținuți și tratați ca prieteni.” —The Review and Herald, 12 martie, 1895.

„Fiecare trebuie să stea în domeniul său și la locul său, făcându–și lucrarea sa. Fiecare dintre voi trebuie să facă înaintea lui Dumnezeu, în aceste ultime zile, o lucrare care este mare, sacră și grandioasă. Fiecare trebuie să–și îndeplinească responsabilitățile... Niciunul dintre voi nu trebuie să se teamă de faptul că altul va ocupa un loc mai înalt. Fiecare trebuie să fie tratat fără părtinire și fără ipocrizie.” — Principii creștine pentru conducători, p. 33 (cap. 17 —Lucrul în echipă).

b. Ce face ispravnicul creștin când are de–a face cu grupări defavorizate? Psalmii 82:2–4.

Psalmii 82:2–4: „Până când veți judeca strâmb și veți căuta la fața celor răi? Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului, scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți–i din mâna celor răi!”

„Dumnezeu cere ca poporul Său să nu îngăduie ca săracii și cei năpăstuiți să fie oprimați (asupriți). Dacă vor rupe orice jug și vor da drumul celor asupriți și vor fi altruiști și binevoitori față de cei nevoiași, atunci binecuvântările promise vor fi ale lor. Dacă în comunitate există persoane care i–ar face pe orbi să se poticnească, ar trebui să fie aduși înaintea judecății; căci Dumnezeu ne–a pus veghetori peste cei orbi, cei năpăstuiți, peste văduve și orfani. Piatra de poticnire la care se face referință în Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă un butuc pus înaintea picioarelor celor orbi pentru a–i face să se poticnească; înseamnă mult mai mult decât aceasta. Înseamnă orice cale care ar putea fi urmată pentru a prejudicia influența fratelui lor orb, pentru a lucra împotriva interesului său ori pentru a–i împiedica prosperitatea.

Un frate care este orb, sărac și bolnav, și care face orice efort pentru a se ajuta singur, ca să nu fie dependent de nimeni, ar trebui să fie încurajat de frații lui în orice mod posibil. Însă aceia care mărturisesc că–i sunt frați, care se bucură de toate facultățile fizice, care nu depind de nimeni, dar care au uitat până acum datoria față de cel orb, astfel încât l–au încurcat, l–au tulburat și i–au blocat drumul, fac o lucrare ce va necesita pocăință și restaurare înainte ca Dumnezeu să accepte rugăciunile lor. Iar cei din biserica lui Dumnezeu care au permis ca fratele lor nenorocit să fie nedreptățit vor fi găsiți vinovați de păcat până când vor face tot ce le stă în putere pentru a îndrepta răul.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pp. 519, 520 (cap. 46 —Datoria față de cei nenorociți).

Miercuri 20 iulie

4. EVITÂND TOVĂRĂȘIILE RELE

a. În timp ce Domnul este marele nostru Sfetnic, la cine mai putem căuta sfat pe acest pământ? Proverbele 13:20.

Proverbele 13:20: „Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău (engl. KJV: „dar cel ce este tovarăș al nebunilor va fi distrus”).”

„Singura cale sigură pentru tineri este să se asocieze cu toți cei curați și sfinți, și astfel înclinațiile naturale către rău vor fi ținute în frâu. Alegându–și ca tovarăși de drum pe acei care se tem de Domnul, ei vor fi rareori găsiți tăgăduind Cuvântul lui Dumnezeu, întreținând îndoieli și necredință. Puterea unui exemplu cu adevărat consecvent este foarte mare înspre bine.” —In Heavenly Places, p. 172.

b. Ce trebuie să luăm în considerare cu privire la persoanele care nu sunt în armonie cu principiile administrării (isprăvniciei) creștine? Proverbele 14:7; 2 Tesaloniceni 3:6.

Proverbele 14:7: „Depărtează–te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi știința!”

Proverbele 14:7, engl. KJV: „Pleacă din prezența unui om nebun, când nu percepi în el cuvintele înțelepciunii.”

2 Tesaloniceni 3:6: „În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate care trăiește în neorânduială (engl. „să vă retrageți de la orice frate care umblă în dezordine”), și nu după învățăturile pe care le–ați primit de la noi.”

„Lăsați tinerii să aleagă influența și să se asocieze cu bărbați și femei cu principii și practici rele… și vor fi stricați, viciați. Influențele tăcute și inconștiente își țes sentimentele în viețile lor, devin o parte din însăși existența lor, și ei merg chiar pe marginea unei prăpăstii, și nu simt niciun pericol. Ei învață să iubească cuvintele celor cu limba dulce, cuvintele mieroase ale înșelătorului și sunt agitați, neliniștiți și nefericiți, dacă nu sunt duși pe culmea lingușirii de către cineva… A umbla în sfatul celor răi este primul pas spre a se pune pe locul păcătoșilor și a se așeza pe scaunul celor batjocoritori.” — Ibid.

„Este greșit pentru creștini să se întovărășească cu cei cu moravuri ușoare. Contactele apropiate, zilnice, care ocupă timpul fără să contribuie în vreo măsură la întărirea intelectului sau moralei, sunt primejdioase. Dacă atmosfera morală care înconjoară persoanele nu este curată și sfințită, ci este întinată de stricăciune, cei care o respiră vor descoperi că aceasta influențează aproape imperceptibil intelectul și inima, otrăvind și ruinând. Este periculos să conversăm cu aceia a căror minte agreează lucruri josnice din fire. În mod treptat și pe nesimțite, cei care în mod natural iubesc curăția și sunt conștiincioși, vor ajunge la același nivel, vor aproba și vor deveni părtași la slăbiciunea intelectuală și sărăcia morală a acelora cu care sunt aduși în mod atât de constant în contact.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 125 (cap. 12 —Către părinții bogați).

Joi 21 iulie

5. ZĂDĂRNICIA DOBÂNDIRII BOGĂŢIILOR

a. Cât din bogățiile noastre pământești păstrăm când murim? Psalmii 49:16, 17; Eclesiastul 5:13–15; 1 Timotei 6:7.

Psalmii 49:16, 17: „Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei, căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.”

Eclesiastul 5:13–15: „Este un mare rău pe care l–am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu–i rămâne nimic în mâini. Cum a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.”

1 Timotei 6:7: „Căci noi n–am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.”

b. Ce putem lua cu noi la marea judecată a omenirii? Matei 16:26; Proverbele 11:4; Isaia 31:7.

Matei 16:26: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și–ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

Proverbele 11:4: „În ziua mâniei, bogăția nu slujește la nimic, dar neprihănirea izbăvește de la moarte.”

Isaia 31:7: „Căci, în ziua aceea, fiecare își va lepăda idolii de argint și de aur pe care vi i–ați făcut cu mâinile voastre nelegiuite (engl. KJV: „pe care vi i–ați făcut spre păcatul vostru”).”

„Cei răscumpărați vor fi primiți în căminul pe care Domnul Hristos îl pregătește pentru ei. Acolo cei cu care vor fi împreună nu vor mai fi cei răi de pe pământ, mincinoșii, idolatrii, cei necurați, cei lipsiți de credință, ci vor fi laolaltă cu cei care au biruit pe Satan și care prin harul divin și–au format niște caractere desăvârșite. Fiecare tendință spre păcat, fiecare nedesăvârșire care i–a afectat aici, pe pământ, au fost spălate prin sângele Domnului Hristos și excelența și strălucirea slavei Sale, întrecând cu mult strălucirea soarelui, le sunt oferite ca parte a lor. Iar frumusețea morală, desăvârșirea caracterului Său, strălucește în și prin ei, întrecând cu mult această strălucire exterioară. Ei sunt fără vină înaintea marelui tron alb al lui Dumnezeu, fiind părtași ai demnității și privilegiilor îngerilor.

Având în vedere această moștenire glorioasă care–l așteaptă pe cel credincios, ‘ce va da un om în schimb pentru sufletul său?’ (Matei 16:26 engl. KJV). El poate fi sărac și totuși să posede în el o valoare și o demnitate pe care lumea nu le–ar putea da niciodată. Sufletul răscumpărat și eliberat de păcat, cu toate puterile sale nobile consacrate slujirii lui Dumnezeu, este de o valoare neîntrecută, iar în ceruri este bucurie înaintea lui Dumnezeu și a sfinților îngeri chiar și pentru un singur suflet mântuit, bucurie exprimată prin cântări de sfântă biruință.” —Calea către Hristos, p. 126 (cap. 13 —Bucuria în Domnul).

Vineri 22 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care sunt rezultatele comunicării înșelătoare?

2. Cum îl afectează reaua–credință (necinstea) pe cel care înșală?

3. Cum îi tratează administratorii creștini pe cei cu care relaționează financiar?

4. Cine este consilierul financiar al administratorului creștin?

5. Ce anume ar trebui să ne amintească despre natura vremelnică a bogățiilor materiale?