Lecția 8. Întrebuințând și înmulțind talanții

Text de memorizat: „Stăpânul său i–a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’” (Matei 25:23)

„Dumnezeu a încredințat fiecăruia dintre noi lucrări sfinte, pentru care ne consideră răspunzători. Este scopul Lui să ne educăm mintea în așa fel, încât să exersăm talentele cu care am fost înzestrați pentru a realiza cel mai mare bine și a reflecta slava pentru Dătător.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 32 (cap. 3 – Minți neechilibrate).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 165–170 (cap. 17, 18).

Duminică 14 august

1.      DARURILE LUI DUMNEZEU a. Ce oferă Domnul Însuși fiecărui ispravnic creștin? 1 Corinteni 12:8–11.

1 Corinteni 12:8–11: „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință datorită aceluiași Duh; altuia, credința prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte cum voiește.”

„Talanții, pe care Domnul Hristos i–a încredințat Bisericii Sale, reprezintă — în mod deosebit — darurile și binecuvântările date oamenilor de către Duhul Sfânt. ‘De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință, datorită aceluiași Duh; altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește’ [1 Corinteni 12:8–11]. Nu toți oamenii primesc aceleași daruri, dar fiecărui slujitor al lui Dumnezeu îi este făgăduit un dar al Duhului Sfânt.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 327 (cap. 25 – Talanții).

b. Ce așteaptă Dătătorul de la ispravnicii Săi? Luca 19:23.

Luca 19:23: „Atunci de ce nu mi–ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să–i fi luat înapoi cu dobândă?’ ”

„Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni cu diferite talente și daruri, nu pentru ca acestea să rămână nefolosite, nici ca să fie folosite în amuzamente sau pentru satisfacții egoiste, ci pentru a putea să fie o binecuvântare pentru alții, înzestrându–i cu puterea de a face o lucrare misionară serioasă și plină de sacrificiu de sine. Dumnezeu îi acordă omului timp în vederea promovării gloriei Sale.” – The Youth’s Instructor, 6 noiembrie, 1902.

„Tatăl nostru ceresc nu cere nici mai mult, nici mai puțin, decât putem face cu abilitățile cu care ne–a înzestrat. El nu pune asupra slujitorilor Săi nicio povară pe care ei să n–o poată duce. ‘Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână’ [Psalmii 103:14]. Prin harul Său, noi putem aduce la îndeplinire tot ceea ce El cere de la noi.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 362 (cap. 25 – Talanții).

Luni 15 august

2. DEZVOLTÂNDU–ŢI TALENTELE (I)

a. Cum ar trebui ispravnicii creștini să–și descopere, să-și dezvolte și să–și întrebuințeze talentele? Proverbele 1:7; 2:3–9; Iacov 1:5.

Proverbele 1:7: „Frica de Domnul este începutul științei, dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.”

Proverbele 2:3–9: „Dacă vei cere înțelepciune și dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înțelege frica de Domnul și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăție. Ocrotește cărările neprihănirii și păzește calea credincioșilor Lui. Atunci vei înțelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.”

Iacov 1:5: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s–o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.”

„Mulți tineri aparent nepromițători sunt înzestrați din belșug cu talente ce nu sunt folosite deloc. Calitățile lor stau ascunse din pricina lipsei de discernământ a educatorilor pe care–i au. În mulți băieți sau fete, la suprafață la fel de neatrăgători ca o piatră aspră, neprelucrată, se poate găsi materialul prețios care va trece testul temperaturii ridicate, al furtunii și al presiunii. Adevăratul educator, având înaintea ochilor ce ar putea deveni elevii săi, va recunoaște valoarea materialului pe care îl prelucrează.” — Educație, p. 232 (cap. 26 – Metode de predare).

„Dumnezeu are de făcut o lucrare mare într–un timp scurt. El a încredințat tinerilor talente ale intelectului, timpului și mijloacelor și îi consideră răspunzători pentru modul în care întrebuințează aceste daruri bune. El îi cheamă să vină în față, să reziste influențelor corupătoare, fascinante ale acestei epoci rapide și să devină calificați lucrării cauzei Sale. Ei nu pot ajunge să fie pregătiți pentru a fi utili fără a–și pune inima și energia în lucrarea de pregătire.” – The Youth’s Instructor, 7 mai, 1884.

„Dacă vei căuta călăuzirea divină în orice necaz și situație încurcată, cu o inimă umilă, Cuvântul Său este garantul că ți se va da un răspuns binevoitor. Și Cuvântul Său nu va da greș niciodată. Cerul și pământul pot trece, dar Cuvântul Lui nu va trece niciodată. Încrede–te în Domnul și nu vei fi niciodată încurcat sau făcut de rușine.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 427 (cap. 48 – Afacerile și religia).

b. Cum se înmulțesc talentele ispravnicului creștin? 2 Corinteni 9:6.

2 Corinteni 9:6: „Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.”

„Talanții care sunt folosiți sunt talanții care se înmulțesc. Succesul nu este rezultatul șansei sau al destinului, ci el este opera lucrării providenței lui Dumnezeu, răsplata credinței și a înțelepciunii, a virtuții și a eforturilor stăruitoare. Dumnezeu dorește ca noi să folosim fiecare dar pe care–l avem; și dacă vom face acest lucru, atunci vom primi și alte daruri, mai mari, pe care să le folosim.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 353 (cap. 25 – Talanții).

„Unii dintre tineri au fost sârguincioși și perseverenți, iar acum își lasă amprenta și ocupă poziții importante în lucrarea lui Dumnezeu. Deseori auzim anumite persoane vorbind despre talentele și abilitățile acestor tineri, de parcă Dumnezeu ar fi revărsat asupra lor daruri speciale; dar aceasta este o greșeală. Modul în care utilizăm talanții încredințați nouă este ceea ce ne face puternici. Sunt mulți care ar putea foarte bine să fie calificați pentru a se angaja în lucrarea Domnului, dar care nu reușesc să îmbunătățească aceste capacități pe care Dumnezeu le–a dat.” – The Review and Herald, 25 martie, 1880.

Marți 16 august

3. DEZVOLTÂNDU–ŢI TALENTELE (II)

a. Ce ar trebui să înțeleagă cei care sunt de părere că au cele mai mici sau nesemnificative talente? Luca 19:20–24.

Luca 19:20–24: „A venit un altul și i–a zis: ‘Doamne, iată–ți polul, pe care l–am păstrat învelit într–un ștergar, căci m–am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n–ai pus și seceri ce n–ai semănat.’ Stăpânul i–a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n–am pus și secer ce n– am semănat; atunci de ce nu mi–ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să–i fi luat înapoi cu dobândă?’ Apoi a zis celor ce erau de față: ‘Luați–i polul și dați–l celui ce are zece poli.’ ”

„Mulți dintre tineri se plâng pentru că nu au capacitatea de a face niște lucrări mari și râvnesc la talente prin care cred că ar putea face lucruri minunate; dar în timp ce își pierd timpul după dorințe zadarnice, viața lor se dovedește a fi un eșec. Ei trec cu vederea oportunitățile pe care le–ar putea folosi – făcând fapte de iubire pe calea vieții ce le stă la picioare.” — The Youth’s Instructor, 2 martie, 1893.

b. Cum evaluează Domnul întrebuințarea talentelor noastre? 2 Corinteni 5:10; Luca 12:47, 48.

2 Corinteni 5:10: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să–și primească răsplata după binele sau răul pe care–l va fi făcut când trăia în trup.”

Luca 12:47, 48: „Robul acela, care a știut voia stăpânului său și nu s–a pregătit deloc și n–a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n–a știut–o și a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s–a dat mult, i se va cere mult și cui i s–a încredințat mult, i se va cere mai mult.”

„Când Domnul cere socoteala slujitorilor Săi, atunci va fi cercetat îndeaproape câștigul adus de fiecare talant. Lucrarea săvârșită descoperă caracterul celui ce a făcut–o.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 360 (cap. 25 – Talanții).

„Cei care ar fi putut exercita o influență în salvarea sufletelor, dacă ar fi ascultat de sfatul lui Dumnezeu, dar nu și–au făcut această datorie din cauza egoismului, indolenței sau pentru că s–au rușinat de crucea lui Hristos, nu numai că–și vor pierde sufletul, dar vor avea asupra veșmintelor lor sângele sărmanilor păcătoși. Va trebui să dea socoteală pentru binele pe care ar fi putut să–l facă dacă s–ar fi consacrat lui Dumnezeu, însă nu au făcut acest lucru din cauza necredincioșiei lor. Aceia care au gustat cu adevărat bucuriile iubirii mântuitoare nu vor avea și nu vor putea avea odihnă până când nu li se va aduce la cunoștință planul mântuirii, tuturor celor cu care sunt ei în legătură” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 511 (cap. 86 – Către tineri).

„Fiecare dintre noi vom fi personal răspunzători; chiar și numai pentru o iotă făcută mai puțin decât am fi fost în stare să facem. Domnul măsoară cu exactitate fiecare posibilitate de lucru. Capacitățile nefolosite sunt luate în considerare tot atât de mult ca acelea care sunt folosite și dezvoltate. Dumnezeu ne consideră responsabili pentru tot ce am fi putut deveni printr–o folosire corectă a talentelor noastre. Vom fi judecați în conformitate cu lucrarea pe care am fi putut să o facem, dar nu am făcut–o, deoarece nu ne–am folosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ne vom pierde sufletele, în veșnicie vom ajunge să ne dăm seama de urmările nefolosirii talentelor noastre. Căci pentru orice cunoștință sau aptitudine pe care am fi putut s–o dobândim, dar n–am dobândit–o, va fi o pierdere veșnică.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 362 (cap. 25 – Talanții).

Miercuri 17 august

4. RESPONSABILITATEA INDIVIDUALĂ

a. Care sunt câteva dintre talentele pe care ispravnicul creștin ar trebui să le cultive și de ce? 1 Ioan 2:14; Romani 15:1.

1 Ioan 2:14: „V–am scris, părinților, fiindcă ați cunoscut pe Cel ce este de la început. V–am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău.”

Romani 15:1: „Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine.”

„Darurile speciale ale Duhului Sfânt nu sunt singurii talanți despre care ne vorbește parabola din Matei 25:13–32. Ea include, de asemenea, toate darurile și înzestrările, fie înnăscute sau dobândite, naturale sau spirituale. Toate trebuie folosite în serviciul Domnului Hristos. Devenind ucenicii Săi, noi trebuie să ne predăm Lui cu tot ceea ce suntem și avem. Aceste daruri, El ni le dă înapoi curățite și înnobilate, spre a fi folosite spre slava Sa, prin [faptul că îi] binecuvântăm pe semenii noștri.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 328 (cap. 25 – Talanții).

„Puterea vorbirii este un talent ce ar trebui să fie cultivat cu multă stăruință. Dintre toate darurile pe care le–am primit din partea lui Dumnezeu, niciunul nu este capabil a fi o mai mare binecuvântare ca acesta. Cu vocea, noi convingem sau influențăm; cu ea, noi înălțăm rugăciunile noastre și lăudăm pe Dumnezeu; și tot cu ea, noi vorbim altora despre iubirea Răscumpărătorului nostru. Cât de important este, deci, ca ea să fie astfel educată, încât să fie cât mai folositoare spre bine.” — Ibid., p. 335 (cap. 25 – Talanții).

„Timpul nostru aparține lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Sa și suntem sub cea mai solemnă obligație de a o folosi spre slava Sa. Despre nici un talent pe care El ni l–a dat nu ne va cere o mai strictă socoteală ca despre timpul nostru. Valoarea timpului este inestimabilă. Domnul Hristos a considerat orice moment foarte prețios și așa ar trebui să–l socotim și noi. Viața este prea scurtă spre a fi risipită fără rost. Nu avem decât câteva zile de probă în care să ne pregătim pentru veșnicie.” — Ibid., p. 342 (cap. 25 – Talanții).

„Părinții ar trebui să îi învețe pe copii valoarea și buna folosire a timpului. Să–i învățăm că a face ceva care va onora pe Dumnezeu și va fi o binecuvântare pentru omenire, este un lucru pe care merită să ne străduim să–l facem. Chiar din frageda lor copilărie, ei pot fi misionari pentru Dumnezeu.” — Ibid., p. 345 (cap. 25 – Talanții).

„Dumnezeu încredințează, de asemenea, oamenilor și mijloace materiale. El le dă puterea de a dobândi averi. El udă pământul cu roua cerului și cu ploaia înviorătoare. El dă lumina soarelui, care încălzește pământul, trezind la viață lucrurile din natură, făcându–le să înflorească și să aducă roade. Și El cere să–I dăm înapoi ceea ce este al Său.” – Ibid., p. 351 (cap. 25 – Talanții).

„Banii nu ne–au fost dați ca să ne onorăm și să ne slăvim pe noi înșine. Ca administratori credincioși, trebuie să–i folosim pentru a–L onora și glorifica pe Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din ceea ce au Îi aparține lui Dumnezeu. După ce au pus deoparte o sumă pentru scopuri religioase și caritabile, ei consideră că ceea ce le–a rămas este al lor și–l pot folosi așa cum vor. Dar ei greșesc adoptând această atitudine. Tot ceea ce avem este al lui Dumnezeu și–I vom da socoteală de modul în care am folosit ce ne–a fost dăruit. Când cheltuim fiecare bănuț, se va vedea dacă–L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și pe semenii noștri ca pe noi înșine.” — Solii pentru tineret, p. 310 (cap. 102 – Responsabilitatea individuală).

Joi 18 august

5. ADMINISTRATORI PENTRU ÎMPĂRĂŢIE

a. Care ar trebui să fie ținta energiei tuturor talentelor noastre? Filipeni 3:7–14.

Filipeni 3:7-14: „Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință. Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

„Sunteți o priveliște pentru lume, îngeri și oameni... Profitați la maximum de momentele de aur, valorificând talentele pe care vi le–a dat Dumnezeu, ca să puteți strânge ceva pentru Stăpânul vostru și să fiți o binecuvântare pentru toți cei din jurul vostru. Fie ca îngerii cerești să privească cu plăcere asupra voastră fiindcă sunteți loiali și credincioși lui Isus Hristos.” — The Youth’s Instructor, 12 iulie, 1894.

„Folosirea cu înțelepciune a ocaziilor pe care le aveți, cultivarea talentelor cu care v–a înzestrat Dumnezeu sunt cele care vă vor face bărbați și femei pe care Dumnezeu îi aprobă, o binecuvântare pentru societate. Standardul vostru să fie sus și, cu o energie nestăpânită, folosiți la maxim talentele și ocaziile pe care le aveți și grăbiți–vă spre țintă.” —Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 87 (cap. 9 – Importanța educației).

„Aveți de gând să vă predați Domnului? Sunteți gata să vă angajați în lucrarea pe care El v–a încredințat–o? Isus le–a spus ucenicilor Săi: ‘Duceți–vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură’ [Marcu 16:15]. Înaintea acestei porunci, vă veți însuși timpul și energiile după cum vă dictează propria dispoziție, în loc să urmați sfatul lui Dumnezeu?” — Sons and Daughters of God, p. 273.

„Aici, în această lume, în aceste timpuri din urmă, fiecare om va arăta ce putere îi stăpânește inima și îi controlează acțiunile. Dacă este puterea adevărului divin, aceasta îl va conduce la fapte bune… 

Fie că ești tânăr, fie că ești bătrân, Dumnezeu te pune la încercare acum. Tu îți hotărăști acum destinul veșnic.” — Maranatha, p. 43.

Vineri 19 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot să fie cultivate anumite talente în modul cel mai bun pentru Dumnezeu?

2. Cum beneficiază biserica de pe urma administrării atente a talentelor noastre?

3. Ce ar trebui să iau mai serios în considerare, referitor la talentele încredințate mie în mod individual?

4. Ce trebuie să realizez despre responsabilitatea pe care o am în fața lui Dumnezeu pentru talentele mele?

5. Descrieți responsabilitatea tuturor creștinilor, indiferent de vârstă sau aptitudine.