Lecția 5. Binecuvântarea lucrării

Text de memorizat: „Domnul Dumnezeu a luat pe om și l–a așezat în grădina Edenului ca s–o lucreze și s–o păzească.” (Geneza 2:15).

„Adevărata glorie și bucurie a vieții sunt găsite doar de bărbatul și femeia care lucrează. Munca vine cu propria ei răsplată și ce dulce este odihna cumpărată cu oboseala unei zile trăite cu folos.” — Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 98.

Recomandare pentru studiu: Solii pentru tineret, pp. 177–180 (cap. 51 —O pregătire practică).

Duminică 24 iulie

1. MUNCA

a. Ce a fost oferit omului cu atâta har, la creație? Geneza 2:15.

Geneza 2:15: „Domnul Dumnezeu a luat pe om și l–a așezat în grădina Edenului ca s–o lucreze și s–o păzească.”

„Munca a fost dată de Dumnezeu ca o binecuvântare pentru om, să–i ocupe mintea, să–i întărească trupul și să–i dezvolte capacitățile. În activitatea intelectuală și fizică, Adam a găsit una dintre cele mai înalte plăceri ale existenței sale sfinte. Și atunci când, ca urmare a neascultării sale, el a fost îndepărtat din frumosul său cămin și obligat să se lupte cu ariditatea pământului ca să–și câștige pâinea cea de toate zilele, chiar această muncă, deși cu totul diferită de ocupația plăcută din grădina Edenului, era un scut împotriva ispitei și un izvor de fericire. Cei care consideră munca un blestem, măcar că ea este însoțită de oboseală și durere, fac o greșeală. Adesea, cei bogați privesc în jos cu dispreț la clasa muncitoare, dar faptul acesta este cu totul în contradicție cu planul lui Dumnezeu în crearea omului. Ce sunt oare toate averile pe care cel mai avut om le are, în comparație cu moștenirea dată nobilului Adam? Cu toate acestea, Adam nu trebuia să fie leneș. Creatorul nostru, care știe ce este spre binele și fericirea omului, i–a stabilit lui Adam lucrarea pe care o avea de făcut. Adevărata bucurie a vieții este aflată numai de bărbații și femeile care muncesc.” — Patriarhi și profeți, p. 50 (cap. 2 – Creațiunea).

b. Ce parte din munca unui om înțelept îi aparține lui/ei? Eclesiastul 3:13.

Eclesiastul 3:13: „...dar și faptul că un om mănâncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.”

Luni 25 iulie

2. PORUNCA DE A LUCRA

a. Numiți un aspect esențial al celei de–a patra porunci. Exodul 20:9.

Exodul 20:9: „Să lucrezi șase zile și să–ți faci lucrul tău.”

„Religia pe care o mărturisiți face să fie tot la fel de mult datoria voastră să vă folosiți bine timpul din cele șase zile de lucru, ca și să veniți la biserică în Sabat. Voi nu lucrați cu conștiinciozitate. Voi lăsați să treacă ore, zile și chiar săptămâni, fără să realizați ceva. Cea mai bună predică pe care ați putea să o prezentați lumii este aceea de a arăta o reformă hotărâtă în viața voastră și de a avea grijă să procurați cele necesare familiei voastre. Apostolul ne spune: ‘Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s–a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios’ [1 Timotei 5:8].” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 179 (cap. 17 —Silința în afaceri).

„Lenevia și nepăsarea nu sunt fructe crescute în pomul creștinului.” — Îndrumarea copilului, p. 124 (cap. 21 —Hărnicie).

b. Cum își fac treaba administratorii creștini? Coloseni 3:23.

Coloseni 3:23: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”

„Calea trudei rânduită locuitorilor pământului poate fi dificilă și obositoare, dar ea este onorată de urmele pașilor Răscumpărătorului, iar cel ce umblă pe acest drum sacru este în siguranță. Prin învățături și propriul exemplu, Isus a înnobilat munca folositoare. Din anii cei mai timpurii, El a dus o viață de trudă. O mare parte din viața Sa pe pământ a fost petrecută în muncă plină de răbdare, în atelierul de tâmplărie din Nazaret. În veșmintele unui muncitor obișnuit, Domnul vieții mergea pe străzile micuțului oraș în care locuia, ducându–Se și întorcându–Se de la truda Sa umilă; iar îngeri slujitori erau cu El atunci când mergea umăr la umăr cu țăranii și muncitorii, nerecunoscut și neonorat.” —Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 276 (secț. 8 – Studiul și munca).

„Nu trebuie să neglijați datoria care se află chiar pe calea voastră, ci să folosiți micile ocazii care vi se oferă. Trebuie să continuați să faceți tot ce este mai bun în lucrările cele mai mici ale vieții, dedicându–vă cu toată inima și credința lucrării pe care v–a atribuit–o Dumnezeu în providența Sa. Oricât de mică, ar trebui să o faceți cu toată seriozitatea pe care o dedicați unei lucrări mai mari. Loialitatea voastră va fi aprobată în rapoartele Cerului.” — The Signs of the Times, 16 iunie, 1890.

c. În afară de a–i învăța pe copiii noștri să muncească și să fie harnici, ce alt aspect al administrării (isprăvniciei) ar trebui să–i învățăm în primii ani de viață? Proverbele 3:9.

Proverbele 3:9: „Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău.”

Marți 26 iulie

3. FIRMA FAMILIEI

a. Când ar trebui să înceapă ispravnicii creștini pregătirea? Deuteronomul 6:7

Deuteronomul 6:7: „Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.”

„Educația copilului spre bine sau spre rău începe în cei mai fragezi ani ai săi. Copiii ar trebui învățați că sunt o parte a firmei numite cămin. Ei ar trebui să fie instruiți să își îndeplinească partea în atribuțiile casnice. Nu ar trebui să se stea după copii în mod continuu; mai degrabă, aceștia ar trebui să ușureze poverile tatălui și ale mamei. Pe măsură ce copiii mai mari cresc, ei trebuie să ajute la îngrijirea celor mai mici membri ai familiei. Mama nu trebuie să se epuizeze făcând lucruri pe care copiii ar putea și ar trebui să le facă.” — Manuscript Releases, vol. 10, pp. 206, 207.

b. Cum pot părinții să–i învețe pe copii principiile muncii și îndatoririle vieții? Proverbele 22:6.

Proverbele 22:6: „Învață pe copil calea pe care trebuie s–o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

„În școala căminului, copiii trebuie învățați cum să îndeplinească îndatoririle practice de zi cu zi. Pe când sunt încă mici, mama ar trebui să le dea de făcut în fiecare zi niște lucruri simple. Îi va lua ceva mai mult timp să–i învețe pe copii cum să facă o treabă decât să o facă ea singură, dar să–și amintească faptul că ea trebuie să pună temelia utilității pentru clădirea caracterului lor. Să nu uite că “acasă” este o școală în care ea este dirigintele. Ea este cea care trebuie să–i învețe pe copiii ei să ducă la îndeplinire datoriile casnice repede și cu îndemânare. Ei ar trebui să fie instruiți să pună umărul la poverile căminului, cât mai devreme posibil. Din copilărie, băieții și fetele ar trebui învățați să poarte poveri din ce în ce mai grele, ajutând în mod inteligent la activitățile din cadrul firmei familiei.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 122 (cap. 14 —Siguranța tinerilor).

c. Care sunt roadele inevitabile ale leneviei? Proverbele 19:15.

Proverbele 19:15: „Lenea te cufundă într–un somn adânc și sufletul molatic (engl. KJV:„leneș”) suferă de foame.”

„Acolo unde există lene din abundență, Satan lucrează cu ispitele lui să distrugă viața și caracterul.” — The Youth’s Instructor, 18 octombrie, 1894.

Miercuri 27 iulie

4. ODIHNA NECORESPUNZĂTOARE

a. Care este sfatul dat celor care nu respectă ordinul lui Dumnezeu din porunca a patra, de a lucra șase zile – alegând în schimb să se odihnească în cele șase zile obișnuite ale săptămânii? 2 Tesaloniceni 3:10.

2 Tesaloniceni 3:10: „Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”

„Dumnezeu i–a dat omului șase zile în care să lucreze și cere ca lucrările sale să fie făcute în aceste șase zile lucrătoare.” — Patriarhi și profeți, p. 307 (cap. 27 —Legea dată lui Israel).

„Cuvântul lui Dumnezeu declară că, dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. (2 Tesaloniceni 3:10). Dumnezeu nu cere celor care muncesc din greu să susțină pe alții în lenevia lor. În cazul multora există o irosire a timpului și lipsă de efort, ceea ce face ca mulți să ajungă în sărăcie și nevoie. Dacă aceste defecte nu vor fi corectate de acei care se complac în ele, atunci tot ceea ce s–ar putea face pentru ei, ar fi ca a pune o comoară într–un sac rupt, plin de găuri.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 247 (cap. 19 — Măsura iertării).

„Aceia care încearcă să se reformeze ar trebui ajutați să–și găsească un loc de muncă. Nici un om care este capabil să muncească nu trebuie învățat să aștepte din partea altora mâncare, haine și adăpost în mod gratuit. Pentru propriul lor bine, precum și pentru binele celorlalți, este necesară găsirea unor modalități prin intermediul cărora aceștia să poată plăti echivalentul bunurilor pe care le primesc. Încurajați fiecare efort în vederea autoîntreținerii. Aceasta va întări respectul de sine și o independență nobilă. Ocuparea minții și a trupului prin angajarea lor în activități folositoare este un element esențial în apărarea împotriva ispitelor.” — Divina Vindecare, p. 177 (cap. 11 —Lucrând pentru cei necumpătați).

„Obiceiurile indolente, neglijente, manifestate în lucrurile vremelnice vor fi aduse și în viața religioasă, fapt ce va face pe om să fie incapabil de a lucra eficient pentru Dumnezeu. Mulți care printr–o muncă sârguincioasă ar fi putut fi o binecuvântare pentru lume, au fost ruinați prin lenevie. Lipsa de ocupație și a unor obiective statornice, deschid ușa în fața miilor de ispite. Tovărășiile rele, obiceiurile vicioase strică mintea și sufletul, iar rezultatul este ruina vieții acesteia și a vieții viitoare.

În orice ramură de activitate ne–am angaja, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să fim ‘nu leneși în muncă; fervenți în duh; servind Domnului’. ‘Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!’ ‘Ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos’. (Romani 12:11 – BTF; Eclesiastul 9:10; Coloseni 3:24).” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 345, 346 (cap. 25 – Talanții).

Joi 28 iulie

5. „ODIHNA LUI” (EVREI 4:1)

a. Când a instituit Domnul ziua Sa de odihnă pentru omenire? Geneza 2:2. Cum a confirmat Domnul instituția Sa inițială? Marcu 2:27, 28.

Geneza 2:2: „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și–a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S–a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.”

Marcu 2:27, 28: „Apoi le–a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”

„Dumnezeu Însuși a măsurat prima săptămână, delimitând–o ca etalon pentru săptămânile ce aveau să se succeadă până la sfârșitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea consta din șapte zile literale. Șase zile au fost folosite pentru lucrarea creațiunii; în ziua a șaptea, Dumnezeu S–a odihnit și a binecuvântat atunci această zi, punând–o deoparte ca zi de odihnă pentru om.” — Christian Education, p. 190.

b. Cum vă pregătiți pentru ceea ce Domnul numește „Sabatele Mele” sau „odihna Mea” (Exodul 31:13; Evrei 4:5)? Marcu 15:42; Luca 23:54, 56.

Marcu 15:42: „Când s–a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului...”

Luca 23:54, 56: „Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului... (56) s–au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s–au odihnit, după Lege.”

„Pregătirea pentru Sabat trebuie să fie terminată vinerea. Vedeți ca toate hainele să fie pregătite și ca tot gătitul să fie încheiat. Pantofii să fie gata lustruiți și baia făcută. Acest lucru este posibil. Dacă faceți din el o regulă, veți putea face aceasta. Sabatul nu trebuie dedicat pentru repararea hainelor, pentru gătitul mâncării, pentru căutarea de plăceri sau pentru orice altă ocupație lumească. Înainte de apusul soarelui, toate lucrurile vremelnice trebuie lăsate deoparte și toate scrierile lumești trebuie să fie date la o parte din vedere. Părinți, explicați–le copiilor ceea ce faceți și scopul pentru care procedați în felul respectiv, iar ei să ia parte cu voi în pregătirea pentru a ține Sabatul potrivit cu porunca.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 355, 356 (cap. 44 —Respectarea Sabatului).

„Cei care neglijează să se pregătească pentru Sabat în ziua a șasea și care gătesc mâncarea în Sabat, încalcă porunca a patra și sunt călcători ai Legii lui Dumnezeu.” — Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 253, 254.

Vineri 29 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este scopul muncii?

2. Ce parte a poruncii a patra este adesea trecută cu vederea?

3. Când ar trebui să începem să apreciem munca?

4. Ce se întâmplă dacă nu suntem productivi în timpul săptămânii?

5. Descrieți caracterul odihnei creștinului în ziua sfântă a lui Dumnezeu.