Lecția 12. O virtute inepuizabilă

Text de memorizat: „Dragostea creștină nu se sfârșește niciodată.” (1 Corinteni 13:8 – BTF).

„Niciodată n–ar trebui să trecem pe lângă un suflet suferind fără să încercăm să împărtășim cu el din mângâierea prin care suntem mângâiați de Dumnezeu.” —Hristos, Lumina lumii, p. 505 (cap. 54 – Samariteanul milos).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 133–136 (secț. Iubirea adevărată).

Duminică 11 septembrie

1. O MOTIVAŢIE PUTERNICĂ

a. Ce poate învăța ispravnicul creștin din motivația apostolului Pavel? 1 Corinteni 9:16–19; 2 Corinteni 5:14, 15.

1 Corinteni 9:16-19: „Căci chiar dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți. (engl. KJV: Este ca, atunci când predic evanghelia, să pot face evanghelia lui Hristos fără cheltuială, ca să nu abuzez de puterea mea în evanghelie.)”

2 Corinteni 5:14, 15: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, (engl. constrânge) fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.”

b. Ce îndemnuri ne sunt date pentru a ne motiva, la rândul nostru? 1 Petru 1:22, 23.

1 Petru 1:22, 23: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții din toată inima, fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.”

„‘Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți–le și voi la fel’ [Matei 7:12]. Binecuvântate rezultate vor apărea ca roade ale unui asemenea comportament. ‘Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura’ [versetul 2]. În aceste cuvinte, se află motive puternice care ar trebui să ne determine să ne iubim unii pe alții cu o inimă curată și arzătoare. Exemplul nostru este Domnul Hristos. El a căutat să facă binele. El a trăit pentru a–i binecuvânta pe alții. Dragostea a înfrumusețat și a înnobilat toate acțiunile Sale. Nu ni se poruncește să ne facem nouă înșine ceea ce dorim să ne facă alții; noi trebuie să le facem altora ceea ce dorim să ni se facă nouă, dacă ne–am afla în aceeași situație. Măsura cu care măsurăm este întotdeauna cea cu care ni se va măsura și nouă. Dragostea curată este simplă prin modul ei de a lucra și diferită de oricare alt principiu de acțiune. Dragostea pentru influență și dorința pentru stima altora pot produce o viață bine ordonată și adesea o conversație nevinovată. Respectul de sine poate să ne conducă să evităm aparența răului. O inimă egoistă poate realiza acțiuni generoase, poate recunoaște adevărul prezent și poate exprima umilință și afecțiune în comportamentul exterior, totuși motivațiile pot fi amăgitoare și lipsite de curăție; acțiunile care se revarsă dintr–o asemenea inimă pot fi lipsite de mireasma de viață și de roadele adevăratei sfințenii, fiind lipsite de principiile dragostei curate. Dragostea ar trebui prețuită și cultivată, deoarece influența ei este divină.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 136 (secț. Iubirea adevărată). [Sublinierile în Italice în sursa originală].

Luni 12 septembrie

2. RODUL DRAGOSTEI CREȘTINE

a. Cum a dat roade dragostea neegoistă a lui Pavel în cele mai restrictive împrejurări? Filipeni 1:12–14; 2:15–17.

Filipeni 1:12-14: „Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.”

Filipeni 2:15-17: „Ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur, și mă bucur cu voi toți.”

„Nu prin predicile lui Pavel, ci prin lanțurile sale a fost atrasă atenția curții asupra creștinismului. Întemnițat fiind, el a sfărâmat din sufletele multora lanțurile care–i țineau în robia păcatului. Și aceasta nu era totul. El declară: “Mulți dintre frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu” [Filipeni 1: 14].

Răbdarea și buna dispoziție a lui Pavel din timpul îndelungatei și nedreptei lui întemnițări, curajul și credința sa erau o continuă predică. Spiritul lui, atât de diferit de spiritul lumii, dădea mărturie că o putere mai mare decât aceea a pământului era prezentă cu el. Și, prin exemplul său, creștinii erau îndemnați la o și mai mare râvnă ca apărători ai cauzei din a cărei activitate publică fusese scos Pavel. În aceste moduri, lanțurile apostolului aveau influență, așa că atunci când puterea și utilitatea lui păreau înlăturate și când, după toate aparențele, el putea realiza cel mai puțin, atunci el a strâns snopi pentru Hristos din câmpuri din care se părea că era cu totul înlăturat.” — Faptele Apostolilor, p. 464 (cap. 44 – Casa cezarului).

b. Cum putem fi cu toții inspirați și întăriți de curajul lui Pavel? 2 Corinteni 4:5–10; 11:24–28.

2 Corinteni 4:5-10: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru.”

2 Corinteni 11:24-28: „De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși, în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.”

„Atât răbdarea, cât și curajul își au biruințele lor. Prin smerenie în încercări, nu mai puțin decât prin îndrăzneală în acțiune, pot fi câștigate suflete la Hristos. Creștinul care dovedește răbdare și voioșie în lipsuri și suferință, care întâmpină chiar moartea cu pacea și liniștea unei credințe neșovăielnice, poate îndeplini mai mult pentru Evanghelie decât ar fi putut săvârși printr–o viață lungă de lucrare credincioasă. Adesea, când slujitorul lui Dumnezeu este scos din datorie activă, providența misterioasă, pe care vederea noastră îngustă ar deplânge–o, este proiectată de Dumnezeu pentru a îndeplini o lucrare care altfel nu ar fi fost niciodată făcută.

Urmașul lui Hristos să nu creadă că atunci când nu mai este capabil să lucreze în mod public și activ pentru Dumnezeu și pentru adevărul Său, nu mai are nici o slujbă de realizat, nici o răsplată de câștigat. Adevărații martori ai lui Hristos nu sunt niciodată dați deoparte. În sănătate și boală, în viață și moarte, Dumnezeu încă îi folosește.” — Ibid., p. 465 (cap. 44 – Casa cezarului).

Marți 13 septembrie

3. DRAGOSTEA CREȘTINĂ VICTORIOASĂ

a. Cum poate ispravnicul creștin să obțină victoria asupra cuvintelor și atitudinilor greșite? Iacov 3:2, 10–12; Ezechiel 36:25, 26.

Iacov 3:2, 10-12: „Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul... 10-12 Din aceeași gură ies și binecuvântarea, și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.”

Ezechiel 36:25, 26: „Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.”

„Cultivarea cea mai atentă a bunelor maniere exterioare și a politeții în viață nu are suficientă putere de a îndepărta comportamentul arțăgos, judecata aspră și vorbirea necuviincioasă. În inimă trebuie să domnească spiritul bunăvoinței adevărate. Dragostea oferă posesorului ei har, bune maniere și frumusețe a comportamentului. Dragostea luminează înfățișarea și supune vocea; ea rafinează și înnobilează întreaga ființă. Îl aduce pe om în armonie cu Dumnezeu, căci ea este un atribut ceresc.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 559, 560 (cap. 55 – Lucrătorii credincioși).

b. Prin ce experiențe putem învăța puterea nepieritoare a dragostei? 2 Corinteni 8:1–5; 1 Ioan 5:1–4.

2 Corinteni 8:1-5: „Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.”

1 Ioan 5:1-4: „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu și oricine iubește pe Cel ce L-a născut iubește și pe cel născut din El. Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele, pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.”

„Opoziția pe care o întâmpinăm se poate dovedi un beneficiu pentru noi în multe feluri. Dacă aceasta este bine suportată, ea va dezvolta virtuți care nu ar fi apărut niciodată, dacă acel creștin nu ar fi avut nimic de îndurat. Și credința, răbdarea, îndurarea, dispoziția cerească, încrederea în Providență și compasiunea adevărată pentru cel greșit sunt rezultatele încercării bine suportate. Acestea sunt darurile Duhului care înmuguresc, înfloresc și aduc roade în mijlocul încercărilor și adversităților. Blândețea, umilința și dragostea cresc întotdeauna în pomul creștinului. Când cuvântul este primit în inimi bune și oneste, sufletul împietrit va fi supus, și credința, prinzând promisiunile și bizuindu–se pe Isus, se va dovedi biruitoare. ‘Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră’ [1 Ioan 5:4].” – The Review and Herald, 28 iunie, 1892.

„Vor apărea dezamăgiri neașteptate. Isus a fost adesea îndurerat de asprimea inimii oamenilor și voi veți avea experiențe asemănătoare. Rugăciunile voastre, lacrimile, chiar stăruințele voastre pot eșua în a trezi un răspuns. Inimile sunt moarte în greșeli și păcate. Se pare că nu este nici o pocăință, doar indiferență și opoziție, iar din partea unora, chiar dispreț atunci când așteptai o biruință sigură. Dar voi nu trebuie să vă slăbiți eforturile. Dacă unul refuză, întoarceți–vă spre altul. Aveți credință că Mângâietorul va face lucrarea care vouă vă este imposibil să o faceți. Aveți credință în toate promisiunile binecuvântate pe care vi le–a dat Hristos. Lucrați cu dragoste și curaj imbatabil, căci trebuie să faceți aceasta dacă vreți să aveți succes. ‘Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală’ [Galateni 6:9].” — The Signs of the Times, 30 noiembrie, 1891.

Miercuri 14 septembrie

4. DRAGOSTEA PERSISTENTĂ

a. Ce este unic cu privire la planta dragostei creștine? 1 Corinteni 13:8 (prima parte).

1 Corinteni 13:8 p.p.: „Dragostea nu va pieri niciodată. ...”

„Trebuie să vedem în semenii noștri oameni cumpărați cu sângele lui Hristos. Dacă avem această dragoste unii pentru alții, vom crește în dragoste pentru Dumnezeu și pentru adevăr. Inimile ne–au fost îndurerate văzând cât de puțină dragoste este nutrită în mijlocul nostru. Dragostea este o plantă de origine cerească și, dacă dorim ca ea să înflorească în inimile noastre, trebuie să o îngrijim zilnic. Blândețea, bunătatea, îndelunga răbdare, a nu fi ușor provocat, a suporta toate lucrurile, a îndura toate lucrurile – acestea sunt roadele prețiosului pom al dragostei.” — The Review and Herald, 5 iunie, 1888.

„În lumina de la Calvar se va vedea că legea dragostei care renunță la sine este legea vieții pentru pământ și cer; că iubirea care ‘nu caută folosul său’ își are sursa în inima lui Dumnezeu; și că în Cel blând și smerit se manifestă caracterul Aceluia care locuiește în lumina de care niciun om nu se poate apropia.” —Hristos, Lumina lumii, p. 20 (cap. 1 – Dumnezeu cu noi).

b. Ce ar trebui să–l încurajeze pe ispravnicul creștin în lucrarea pentru sufletele cumpărate prin sângele lui Hristos? Galateni 5:1.

Galateni 5:1: „Rămâneți dar tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei...”

(Galateni 5:1, engl. KJV: „Rămâneți dar tari în libertatea cu care ne-a eliberat Hristos, și nu fiți din nou prinși în jugul robiei.”)

„[În școala din lumea cea nouă] toți cei care au lucrat cu un spirit neegoist vor vedea roadele muncii lor. Vor fi văzute efectele fiecărui principiu drept și a fiecărei fapte nobile. Ceva din acestea vedem aici, dar cât de puțin din rezultatul celei mai nobile lucrări din lume este manifestat față de înfăptuitor în această viață! Cât de mulți trudesc în mod neegoist și neobosit pentru cei ce sunt dincolo de posibilitatea lor de a–i ajunge sau de a–i cunoaște!... Astfel, sunt oferite daruri, sunt purtate poveri și sunt săvârșite lucrări. Oamenii seamănă o sămânța din care, peste mormintele lor, alții culeg recoltele binecuvântate. Ei sădesc copaci, pentru ca alții să poată mânca fructele. Aici, ei sunt mulțumiți să știe că au pus în mișcare forțe care lucrează spre bine. În viața viitoare, va fi văzută activitatea și influența tuturor acestora.

În ceruri există un raport pentru fiecare dar oferit de Dumnezeu care a condus oamenii la efort altruist. A urmări acest lucru în marea sa anvergură, a privi pe cei care prin eforturile noastre au fost ridicați și înnobilați, pentru a vedea în istoria lor împlinirea adevăratelor principii – acesta va fi unul dintre studiile și răsplătirile școlii cerești.” — Educație, pp. 305, 306 (cap. 35 – Școala din lumea cea nouă).

Joi 15 septembrie

5. LEGĂTURA DESĂVÂRȘIRII

a. De ce este necesară dragostea creștină pentru a ne desăvârși caracterul creștin? Coloseni 3:14; 1 Ioan 4:7–12.

Coloseni 3:14: „Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.”

1 Ioan 4:7-12: „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi.”

„În viața noastră de aici, așa cum este ea, pământească și limitată de păcat, cea mai mare bucurie și cea mai înaltă educație sunt în slujire. Iar în condiția viitoare, neîncătușată de limitările impuse de firea omenească supusă păcatului, tot în slujire vom găsi cea mai mare bucurie și cea mai înaltă educație — dând mărturie și învățând iarăși, în timp ce mărturisim [pe] Hristos... ‘bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri’, ‘Hristos în voi, nădejdea slavei’(Coloseni 1:27).” — Educație, p. 309 (cap. 35 – Școala din lumea cea nouă).

b. Care este cea mai mare ilustrație a dragostei nepieritoare care va străluci în veșnicie? Zaharia 13:6

Zaharia 13:6: „Și dacă-l va întreba cineva: ‘De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?’, el va răspunde: ‘În casa celor ce mă iubeau le-am primit’.”

„Mântuitorul nostru va purta veșnic semnele răstignirii Sale. Pe fruntea Sa rănită, pe coasta Sa, pe mâini și pe picioare, vor rămâne singurele urme ale lucrării nemiloase a păcatului. Privindu–L pe Hristos în slava Sa, profetul spune: ‘Din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui’ (Habacuc 3:4). În acea coastă străpunsă, din care a curs sângele purpuriu care a împăcat pe om cu Dumnezeu – acolo este slava Salvatorului, acolo ‘este ascunsă tăria Lui.’ ‘Puternic pentru a salva’ (Isaia 63:1 – engl. KJV), prin jertfa răscumpărării, El a fost puternic să execute dreptatea asupra celor care au disprețuit mila lui Dumnezeu. Iar semnele umilinței Sale reprezintă cinstea Sa cea mai înaltă; prin veacurile veșnice, rănile de la Calvar vor proclama lauda Sa și vor vesti puterea Sa.” —Tragedia veacurilor, p. 674 (cap. 42 – Sfârșitul luptei).

Vineri 16 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum ar trebui să înțeleagă ispravnicul creștin Matei 7:12?

2. Ce rezultate poate obține dragostea creștină, chiar și în mijlocul dificultăților?

3. Cum putem beneficia de pe urma încercărilor?

4. De ce nu se pierde niciodată slujirea dragostei?

5. Unde se găsește cea mai mare bucurie a vieții și cea mai înaltă educație?