Lecția 11. Administrarea aplicată

Text de memorizat: „Cel stricat, prin mândria înfățișării sale, nu vrea să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.” (Psalmii 10:4, engl. KJV).

„Spiritul vostru să fie curățit de tot ce e pământesc, de toate gândurile nesfinte, neîndurătoare. Cuvintele voastre să fie curățite, sfințite, însuflețind și reîmprospătând pe toți cei cu care vă asociați. Nu fiți ușor de provocat.” – Înalta noastră chemare, p. 174.

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 707–709 (secț. Responsabilitate pentru lumina primită).

Duminică 4 septembrie

1. DEZVOLTÂND CALITĂŢI NOBILE

a. Ce ar trebui să caracterizeze atitudinea noastră față de toți oamenii – și ce ne poate ajuta să menținem consecvent o astfel de atitudine? 1 Tesaloniceni 5:14, 15, 23; 1 Corinteni 9:25.

1 Tesaloniceni 5:14, 15, 23: „Vă rugăm, de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți... 23Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi (engl. ireproșabile), fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

1 Corinteni 9:25: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.”

b. Cum este văzut progresul în viața administratorului creștin și prin ce metode este obținut acesta? Coloseni 3:8–10, 13; Iacov 3:17, 18.

Coloseni 3:8-10, 13: „Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut... 13 Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”

Iacov 3:17, 18: „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”

„Atunci când aveți de suportat mici dificultăți care par grele, gândiți–vă la Isus, scumpul Salvator, cum a suferit și cât a îndurat ca să–i salveze pe muritorii păcătoși.” — Manuscript Releases, vol. 3, p. 124.

„Voi veți fi greșit înțeleși. Lăsați pe seama lui Dumnezeu nedreptățile care credeți că există. Fiți ușor de înduplecat și nu fiți ușor de provocat. Nu rostiți cuvinte mânioase din cauza vreunui lucru pe care l–ați auzit. Aceasta vă strică influența. Fie ca harul lui Dumnezeu să vă ajute să aveți răbdare.” — Ibid., vol. 19, p. 149.

„Trebuie să cultivăm dragoste, nu ceea ce este fals numită iubire de oameni, care ne–ar conduce să iubim păcatul și să apreciem păcătoșii, ci iubirea de oameni descrisă în Biblie și înțelepciunea biblică, aceea care este întâi curată, apoi pașnică, ușor de înduplecat, plină de îndurare și roade bune.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 558 (cap. 55 – Lucrătorii credincioși).

Luni 5 septembrie

2. ADMINISTRATORI AI CĂMINULUI ȘI COMUNITĂŢII

a. Ce principii trebuie să se întrunească în instruirea copiilor noștri? Psalmii 85:10.

Psalmii 85:10: „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.”

„Neascultarea și rebeliunea trebuie pedepsite; dar amintiți–vă că pedeapsa trebuie dată în spiritul lui Hristos. Pretindeți ascultare, niciodată cu o furtună de cuvinte mânioase, ci cu fermitate și amabilitate. Și când sunteți solicitați să vă disciplinați copilul, amintiți–vă de propria relație cu Tatăl vostru ceresc. Ați umblat voi perfect înaintea Lui? Nu sunteți voi îndărătnici și neascultători? Nu–L întristați voi permanent? Dar se poartă El cu mânie față de voi? Amintiți–vă, de asemenea, că de la voi au moștenit copiii voștri înclinațiile lor spre rău. Amintiți–vă cât de adesea acționați asemenea unor copii adulți. În ciuda anilor voștri de experiență creștină, în ciuda multelor ocazii de auto–disciplină, cât de ușor sunteți provocați la mânie. Atunci, purtați–vă cu blândețe cu copiii voștri, amintindu–vă că ei nu au avut ocaziile pe care le–ați avut voi pentru a dobândi auto–control.” —The Review and Herald, 8 iulie, 1902.

b. Ce fel de acțiune dă credibilitate și viață eforturilor noastre misionare în comunitate? Luca 6:28–30.

Luca 6:28-30: „Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa. Oricui îți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.”

„În toate legăturile voastre cu necredincioșii, aveți grijă să nu le oferiți nicio ocazie de a vă judeca greșit credința sau de a ocărî cauza adevărului pe care îl susțineți. Mulți împiedică, prin propriul lor curs de acțiune, calea. Există o oarecare nechibzuință din partea lor. Ei sunt ușor de provocat. Mici dificultăți apar în tranzacții sau în alte probleme temporare, care îi conduc să se considere judecați greșit sau nedreptățiți de semenii lor. Acestor lucruri li se îngăduie să creeze răceală sau stări de rău și astfel să închidă ușa de acces pentru acei care ar putea fi atinși de adevăr. Nu ar trebui să îngăduim niciodată ca probleme de interes temporar să ne înăbușe dragostea noastră față de suflete. Fraților, fiți amabili și curtenitori în toate împrejurările. Niciodată nu fiți tăioși, critici sau severi în comportamentul vostru. Dacă este vreun avantaj de câștigat, oferiți–l aproapelui vostru, pe care vi se cere să–l iubiți așa cum vă iubiți pe voi înșivă. Cu răbdarea și dragostea lui Isus, căutați ocazii de a–i face o favoare. Îngăduiți–i să vadă că religia pe care o mărturisim nu închide, nici nu îngheață căile sufletului, făcându–ne lipsiți de compasiune și severi.” — Ibid., 22 mai, 1888.

Marți 6 septembrie

3. EXERCITÂND DRAGOSTEA CREȘTINĂ

a. Cum afectează amărăciunea față de frații sau surorile noastre starea noastră în fața lumii? Evrei 12:15.

Evrei 12:15: „Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea.”

„‘Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v–am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții’ [Ioan 13:34, 35]. Aceste cuvinte nu sunt cuvintele omului, ci cuvintele Mântuitorului nostru; și cât de important este să îndeplinim învățătura pe care El a dat–o! Nimic nu poate slăbi într–atât influența bisericii, precum lipsa de dragoste. Hristos spune: ‘Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii’ [Matei 10:16]. Dacă ne vom confrunta cu opoziție din partea dușmanilor noștri, care sunt reprezentați ca niște lupi, să avem grijă să nu manifestăm același spirit între noi. Vrăjmașul știe bine că dacă nu avem dragoste unul pentru altul, el își poate atinge obiectivul și poate să rănească și să slăbească biserica, provocând neînțelegeri printre frați. El îi poate conduce să presupună răul, să vorbească de rău, să acuze, să condamne și să se urască unul pe altul. În acest fel, cauza lui Dumnezeu este dezonorată, numele lui Hristos este ocărât și un rău nespus este făcut sufletelor oamenilor.” — The Review and Herald, 5 iunie, 1888.

b. Ce se va întâmpla pe măsură ce cultivăm zilnic dragostea creștină? Matei 12:35 (prima parte); Coloseni 3:12–15.

Matei 12:35 p.p.: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui...”

Coloseni 3:12-15: „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători.”

„Dacă aveți dragoste în inima voastră, veți căuta să–l întemeiați și să–l întăriți pe fratele vostru în cea mai sfântă credință. Dacă se spune vreun cuvânt în detrimentul caracterului unuia din prietenii sau frații voștri, nu încurajați vorbirea de rău. Aceasta este lucrarea vrăjmașului. Amintiți cu amabilitate vorbitorului că acest fel de conversație este interzisă de cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să ne golim inimile de orice lucru care pângărește templul sufletului, astfel încât Hristos să poată locui în el. Mântuitorul nostru ne–a spus cum putem să–L dezvăluim lumii. Dacă nutrim Spiritul Său, dacă manifestăm dragostea Sa față de alții, dacă apărăm interesele altora, dacă suntem amabili, răbdători, îngăduitori, lumea va avea, prin roadele pe care le aducem, o dovadă că suntem copiii lui Dumnezeu. Unitatea în biserică este ceea ce ne dă posibilitatea să exercităm o influență conștientă asupra necredincioșilor și asupra celor lumești.” — Ibid.

Miercuri 7 septembrie

4. O PROBLEMĂ TIPICĂ

a. Numiți un rău frecvent întâlnit în biserică. Leviticul 19:16 (p.p.); Ieremia 20:10; Proverbele 16:17–20.

Leviticul 19:16 p.p: „Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău.”

Ieremia 20:10: „Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!”

Proverbele 16:17-20: „Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale. Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea și cine se încrede în Domnul este fericit.”

„Zvonurile lansate sunt adesea cele ce distrug unitatea dintre frați. Sunt unii care urmăresc cu mintea și urechile deschise să prindă vreun scandal înaripat. Ei adună mici incidente sau întâmplări, care pot fi neînsemnate în sine, dar care sunt repetate și exagerate până când omul este făcut vinovat pentru un cuvânt. Motto–ul lor pare a fi: ‘Spune–ne și vom spune mai departe.’ Acești purtători de povești fac lucrarea diavolului cu o fidelitate surprinzătoare, știind doar puțin cât de jignitor este acest parcurs înaintea lui Dumnezeu. Dacă ar folosi jumătate din energia și zelul lor, dedicate acestei lucrări nesfinte, în examinarea inimilor lor proprii, ei ar găsi atât de mult de făcut pentru a–și curăța sufletele lor de necurăție, încât nu ar mai avea timp și nici dispoziție să–și critice frații și nu ar mai cădea sub puterea acestei ispite. Ușa minții ar trebui închisă împotriva la ‘se spune că’ sau ‘am auzit’. În loc de a îngădui geloziei sau bănuielilor rele să intre în inimile noastre, de ce să nu mergem la frații noștri și, după expunerea sinceră, dar deschisă, înaintea lor a lucrurilor pe care le–am auzit în detrimentul caracterului și influenței lor, să ne rugăm cu și pentru ei?” — The Review and Herald, 3 iunie, 1884.

b. Cum putem scăpa de obiceiul de a bârfi? Proverbele 14:15; 25:9, 10.

Proverbele 14:15: „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.”

Proverbele 25:9, 10: „Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia, (engl.: nu dezvălui o taină altuia) ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine și să-ți iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!”

c. Dacă ne dăm seama că un frate sau o soră s–au făcut vinovați într–adevăr de ceva rău, care este datoria noastră personală? Galateni 6:1; Iacov 5:19, 20.

Galateni 6:1: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu.”

Iacov 5:19, 20: „Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.”

„Când vedem greșeli la alții, să ne amintim că noi avem greșeli mai grave, poate, în ochii lui Dumnezeu, decât greșeala pe care o condamnăm la fratele nostru. În loc de a face publice defectele sale, rugați–L pe Dumnezeu să–l binecuvânteze și să–l ajute să biruiască greșeala lui. Hristos va aproba acest spirit și această faptă, și vă va deschide calea pentru a spune un cuvânt de înțelepciune, care va da putere și ajutor aceluia care este slab în credință.” — Ibid., 5 iunie, 1888.

Joi 8 septembrie

5. IUBINDU–NE APROAPELE

a. Ce fel de schimbări se văd atunci când nu suntem provocați cu ușurință și nu ne gândim la rău (1 Corinteni 13:5)? Efeseni 4:23–25; 5:9–12.

Efeseni 4:23-25: „și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”

Efeseni 5:9-12: „Căci roada luminii (engl.: roada duhului) stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr. Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns.”

„Persoana care cultivă prețioasa plantă a dragostei va fi plină de un spirit de lepădare de sine și nu–și va pierde auto–controlul, chiar sub provocări fiind. Ea nu va atribui altora motive greșite și intenții rele, ci va suferi profund pentru păcat, atunci când acesta este descoperit în vreunul din ucenicii lui Hristos.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 123 (cap. 10 – Mustrări și avertizări).

„Dragostea nu este bănuitoare, ci interpretează întotdeauna în maniera cea mai favorabilă motivațiile și faptele altora. Dragostea nu va expune niciodată inutil greșelile altora. Ea nu ascultă cu nerăbdare rapoartele nefavorabile, ci mai degrabă caută să aducă în minte câteva calități bune ale celui defăimat.” — Ibid., p. 169 (cap. 16 – Iubire frățească).

b. Cum poate vedea lumea o creștere zilnică în Hristos, în viața noastră? Tit 2:7, 8, 11–14.

Tit 2:7, 8, 11-14: „și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi... 11-14Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

„Fiecare să se întrebe: Am eu harul dragostei? Am învățat să fiu îndelung răbdător și să fiu amabil? Talentele, învățătura și elocvența, fără acest atribut ceresc, vor fi la fel de fără sens ca o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor.” — Ibid.

„În timp ce nu putem să–i iubim și să ne apropiem de cei care sunt dușmani înverșunați ai lui Hristos, ar trebui să cultivăm acel spirit al umilinței și dragostei, care L–a caracterizat pe Stăpânul nostru – o dragoste care nu gândește la rău și care nu este ușor provocată.” —The Review and Herald, 3 iunie, 1884.

Vineri 9 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Descrieți reforma menționată în Coloseni 3:8–10, 13.

2. Cum Îl putem reprezenta mai bine pe Hristos în problemele vremelnice?

3. Cum putem să biruim problema comună care molipsește multe biserici?

4. Ce este rău în „se spune” și „am auzit”?

5. Descrieți câteva căi prin care isprăvnicia dragostei lui Dumnezeu poate fi manifestată în favoarea altora.