Lecția 9. Motivați de dragoste

Text de memorizat: „Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n–aș avea dragoste, nu sunt nimic.” (1 Corinteni 13:2).

„Învățați că dragostea asemenea lui Hristos este de obârșie cerească și că fără ea toate calificările sunt fără valoare.” — The Review and Herald, 21 iulie, 1904.

Recomandare pentru studiu: Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, pp. 20–23 (cap. 3 – De ce îi folosește Dumnezeu pe oameni?).

Duminică 21 august

1. UN CAPITOL PENTRU ASTĂZI

a. Cum este ispravnicul creștin influențat de studiul cu rugăciune și meditație cu privire la 1 Corinteni 13? 2 Corinteni 3:18; 1 Ioan 4:19–21.

2 Corinteni 3:18: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

1 Ioan 4:19-21: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.”

„Domnul dorește să îndrept atenția poporului Său la cel de–al treisprezecelea capitol din 1 Corinteni. Citiți acest capitol în fiecare zi și veți căpăta alinare și putere.” — The Review and Herald, 21 iulie, 1904.

„În cel de–al treisprezecelea capitol din 1 Corinteni, apostolul Pavel definește adevărata dragoste asemenea lui Hristos… Acest capitol este o expresie a ascultării tuturor celor care–L iubesc pe Dumnezeu și țin poruncile Lui. Acesta este pus în aplicare în viața fiecărui adevărat credincios.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1091.

b. Ce ar trebui să ia în considerare în mod profund toți cei care mărturisesc și caută să împărtășească adevărul prezent în aceste ultime zile? 2 Petru 1:10–12.

2 Petru 1:10-12: „De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.” (engl. „în adevărul prezent”) (2 Petru 1:10-12)

„Cât de atenți ar trebui să fim, ca acțiunile și cuvintele noastre să fie toate în armonie cu adevărul sacru pe care ni l–a încredințat Dumnezeu! Oamenii din lume privesc la noi să vadă ce face credința noastră pentru caracterele și viețile noastre. Ei privesc să vadă dacă aceasta are un efect sfințitor asupra inimilor noastre, dacă devenim schimbați după asemănarea lui Hristos. Ei sunt gata să descopere fiecare defect din viețile noastre, fiecare inconsecvență din acțiunile noastre. Să nu le dăm nicio ocazie de a aduce reproșuri împotriva credinței noastre.” — The Review and Herald, 5 iunie, 1888.

Luni 22 august

2. BIRUIND EGOISMUL

a. De ce este cunoștința adevărului – împreună cu o abilitate cizelată de a o exprima – insuficientă pentru a–L slăvi pe Hristos? 1 Corinteni 13:1.

1 Corinteni 13:1: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.”

„Dacă prin cunoașterea adevărului nu se produce nicio frumusețe în suflet, dacă [ea] nu supune, nu înmoaie și nu recreează omul după imaginea proprie a lui Dumnezeu, nu este de niciun folos pentru primitor; ci este ca o aramă sunătoare și ca un chimval zăngănitor.” —The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 4, p. 1181.

„Pentru Dumnezeu nu contează nici oratorul pregătit, nici intelectul ascuțit. Scopul sincer, evlavia profundă, dragostea pentru adevăr, temerea de Dumnezeu, acestea au o influență grăitoare. O mărturie din inimă, care vine de pe buze în care nu se găsește viclenie, plină de credință și încredere umilă, chiar prezentată de o limbă bâlbâită, este considerată de Dumnezeu la fel de prețioasă ca aurul; în timp ce vorbirea înțeleaptă, oratoria elocventă a unuia căruia îi sunt încredințate mari talente, dar care lasă de dorit în privința sincerității, a scopului neclintit, a purității, lipsei de egoism, sunt asemenea unei arame sunătoare și a unui chimval zăngănitor. El poate spune lucruri pline de duh, poate relata anecdote amuzante, poate să se joace cu sentimentele; dar spiritul lui Isus nu este în aceasta. Toate aceste lucruri pot mulțumi inimile nesfințite, dar Dumnezeu ține în mâinile Sale cumpăna care cântărește cuvintele, spiritul, sinceritatea, devotamentul și declară toate acestea ca fiind mai ușoare decât deșertăciunea, [vanitatea].” — Ibid., vol. 6, p. 1091.

b. Ce avertisment este dat împotriva întrebuințării centrate pe sine a binecuvântărilor lui Dumnezeu? Maleahi 2:2; Iacov 2:15, 16.

Maleahi 2:2: „Dacă nu veți asculta, dacă nu vă veți pune inima ca să dați slavă Numelui Meu”, zice Domnul oștirilor, „voi arunca în voi blestemul și voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea.”

Iacov 2:15, 16: „Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?”

„Păcatul care este nutrit în cea mai mare măsură și care ne desparte de Dumnezeu, producând atât de multe tulburări spirituale contagioase, este egoismul. Nu poate exista o întoarcere la Domnul decât prin renunțare la sine. Prin noi înșine, nu putem face nimic; însă, prin Dumnezeu care ne întărește, putem trăi să facem bine altora și să evităm în felul acesta răul egoismului. Nu este nevoie să mergem în țări păgâne spre a ne manifesta dorința de a–I consacra totul lui Dumnezeu într–o viață utilă, neegoistă. Trebuie să facem acest lucru în cercul familiei, în biserică, printre acei cu care ne asociem și cu care facem afaceri. Tocmai în umblarea obișnuită a vieții, este locul unde eul trebuie să fie respins și ținut în supunere.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 132 (cap. 17 – Despărțirea de lume).

Marți 23 august

3. O CURSĂ PENTRU ADMINISTRATORUL CREȘTIN

a. Deși doctrinele scripturale, înțelegerea cu exactitate a profețiilor și curajul fără compromisuri sunt esențiale, care este avertismentul pentru toți cei care cred adevărul prezent? 1 Corinteni 13:2, 3.

1 Corinteni 13:2, 3: „Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.”

„Oricât de impresionante ar fi declarațiile cuiva, dacă inima lui nu este plină de iubirea pentru Dumnezeu și pentru semenii săi, el nu este un adevărat ucenic al lui Hristos. Chiar dacă ar avea o credință atât de mare, încât să manifeste puterea de a face minuni, dacă nu are iubire, credința lui este lipsită de valoare. El ar putea manifesta o mare dărnicie; dar dacă ar dărui săracilor bunurile sale din alte motive decât din iubire, faptele lui nu ar fi răsplătite prin favoarea lui Dumnezeu. În zelul său, el ar putea chiar să întâmpine o moarte de martir, totuși dacă n–ar fi mânat de iubire, el ar fi privit de Dumnezeu ca un entuziast înșelat sau ca un ipocrit ambițios.” — Faptele Apostolilor, p. 318 (cap. 30 – Chemarea la o treaptă mai înaltă).

b. Ce pericole pot asalta chiar și pe cei mai zeloși susținători ai întreitei solii îngerești? Apocalipsa 3:17; Isaia 65:5.

Apocalipsa 3:17: „Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic›, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.”

Isaia 65:5: „și care totuși zice: ‘Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt!’… Asemenea lucruri sunt un fum în nările Mele, un foc care arde necontenit!”

„O religie legalistă a fost considerată religia corectă pentru acest timp. Dar aceasta este o greșeală. Mustrarea lui Hristos pentru farisei se aplică acelora care și–au pierdut din inimă dragostea lor dintâi. O religie rece, legalistă nu poate niciodată să conducă suflete la Hristos; pentru că aceasta este o religie lipsită de dragoste, lipsită de Hristos. Când posturile și rugăciunile sunt practicate într–un spirit de îndreptățire de sine, ele sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Adunarea solemnă pentru închinare, cercul ceremoniilor religioase, umilința exterioară, pretinsul sacrificiu – toate declară lumii mărturia că înfăptuitorul acestor lucruri se consideră drept. Aceste lucruri atrag atenția asupra celui care respectă datoriile riguroase, făcându–l să spună: ‘Acest om are drept la cer.’ Dar totul este o amăgire. Faptele nu vor cumpăra pentru noi intrarea în cer. Singura mare Jertfă care a fost făcută este îndestulătoare pentru toți cei care vor crede… Priviți la Dumnezeu, nu priviți la oameni. Dumnezeu este Tatăl vostru ceresc, care este dispus să suporte cu răbdare slăbiciunile și neputințele voastre, să le ierte și să le vindece.” — The Review and Herald, 20 martie, 1894.

„Nu există nimic, care să poată slăbi într–atât influența bisericii, precum lipsa de iubire... Dacă ne vom confrunta cu opoziție din partea dușmanilor noștri, care sunt reprezentați ca niște lupi, să avem grijă să nu manifestăm același spirit între noi.” — Ibid., 5 iunie, 1888.

Miercuri 24 august

4. SCOŢÂND DINTR–O FÂNTÂNĂ PURĂ

a. Ce fel de serviciu este inacceptabil înaintea lui Dumnezeu și de ce? Ieremia 2:13; Isaia 58:4, 5. Cum putem birui această problemă? Isaia 58: 6–8.

Ieremia 2:13: „Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.”

Isaia 58:4, 5: „Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului?”

Isaia 58:6-8: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, (engl.: „desface sarcinile grele”), dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți.”

„Vegheați în rugăciune. Doar pe această cale puteți pune întreaga voastră ființă în lucrarea Domnului. Eul trebuie pus pe ultimul plan. Cei care acordă importanță eului dobândesc o astfel de educație care, în curând, devine a doua lor natură; și ei vor eșua curând în a înțelege că în loc să–L înalțe pe Isus, se înalță pe ei înșiși, că în loc de a fi canale prin care apa vie să poată curge ca să–i învioreze pe ceilalți, ei absorb simpatiile și afecțiunile celor din jurul lor. Aceasta nu înseamnă loialitate față de Domnul nostru Cel răstignit.” — Sfaturi pentru sănătate, p. 560 (secț. 12 – Pilde pentru turmă).

„Moartea zilnică a eului în micile tranzacții ale vieții este ceea ce ne face biruitori. Trebuie să uităm eul în dorința de a face bine altora.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 132 (cap. 17 – Despărțirea de lume).

b. Descrieți rezultatul adevăratei religii. Iacov 1:27.

Iacov 1:27: „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.”

c. Cum putem produce aceste roade vii? Ioan 7:37, 38.

Ioan 7:37, 38: „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

„Religia curată a lui Isus este fântâna din care se revarsă șuvoaie de caritate, dragoste, sacrificiu de sine.

Un creștin este un bărbat sau o femeie după asemănarea lui Hristos, activ în serviciul lui Dumnezeu, care participă la întâlnirile sociale, a cărui prezență îi va încuraja și pe alții. Religia nu constă în fapte, dar religia face fapte; ea nu este inactivă.

Mulți par să simtă că religia are tendința de a–l face pe posesorul ei îngust și inhibat, dar religia adevărată nu are o influență care îngustează; lipsa religiei este cea care inhibă facultățile și îngustează mintea. Atunci când un om este îngust, aceasta este o dovadă că el are nevoie de harul lui Dumnezeu, de ungerea cerească; întrucât creștin se numește cel prin care Domnul, Dumnezeul oștirilor, poate lucra, astfel încât el să poată ține căile Domnului pe pământ și să descopere voința Sa înaintea oamenilor.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 7, p. 935.

Joi 25 august

5. PUTERE PENTRU O ADMINISTRARE VERITABILĂ

a. Care este cea mai înaltă treaptă a scării progresului creștin? 2 Petru 1:4–7. Ce trebuie să realizăm când căutăm să cultivăm toate calitățile unui adevărat creștin?

2 Petru 1:4–7: „Prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit (engl.: „ați scăpat”) de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.”

(2 Petru 1:5-7, engl. KJV: „Și pe lângă aceasta, dându-vă toată silința, adăugați la credința voastră, virtutea; și la virtute, cunoștința; și la cunoștință, temperanța; și la temperanță, răbdarea; și la răbdare, evlavia; și la evlavie amabilitatea (bunătatea) frățească; și la amabilitatea (bunătatea) frățească, dragostea creștină (caritatea).”)

„Trebuie să adăugăm la credință virtutea; și la virtute, cunoștința; și la cunoștință, înfrânarea; la înfrânare, răbdarea; și la răbdare, evlavia; la evlavie, bunătatea frățească; la bunătatea frățească, dragostea creștină. Nu trebuie să credeți că trebuie să așteptați până când ați desăvârșit o virtute, înainte de a cultiva alta. Nu, ele trebuie să se dezvolte laolaltă, hrănite permanent din fântâna dragostei; în fiecare zi pe care o trăiți, puteți desăvârși binecuvântatele însușiri descoperite pe deplin în caracterul lui Hristos; și când veți face aceasta, veți aduce lumină, dragoste, pace și bucurie în casele voastre.” —The Review and Herald, 29 iulie, 1890.

b. Explicați cum putem dobândi o nouă viață spirituală și motivații corecte. Ezechiel 37:1–14; Marcu 2:22.

Ezechiel 37:1-14: „Mâna Domnului a venit peste mine și m-a luat în Duhul Domnului și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, și iată că erau foarte multe pe fața văii și erau uscate de tot. El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu știi lucrul acesta!” El mi-a zis: „Prorocește despre oasele acestea și spune-le: ‘Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh și veți învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi și veți învia. Și veți ști că Eu sunt Domnul.»’” Am prorocit cum mi se poruncise. Și, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat și iată că le-au venit vine, carnea a crescut și le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: „Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului, și zi duhului: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morții aceștia, ca să învieze!»’” Am prorocit cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei și au înviat și au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr. El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ‘Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduți!’ De aceea, prorocește și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi aduce iarăși în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi și veți trăi; vă voi așeza iarăși în țara voastră și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut», zice Domnul.’”

Marcu 2:22: „Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.”

„‘Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită!’ (Psalmii 51:17). Omul trebuie să fie golit de eul lui înainte de a putea fi, în înțelesul deplin al cuvântului, un credincios în Isus. Când s–a renunțat la eu, Domnul poate face din om o făptură nouă. Vase noi pot să cuprindă vin nou. Iubirea lui Hristos îl va însufleți pe credincios cu o viață nouă. În cel care privește la Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, se va manifesta caracterul lui Hristos.” —Hristos, Lumina lumii, p. 280 (cap. 28 – Levi–Matei).

Vineri 26 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce ar trebui ispravnicul creștin să studieze zilnic 1 Corinteni 13?

2. În ce fel poate fi în pericol oricare dintre noi, de a deveni ca o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor?

3. De ce ar putea fi pierdut un martir care–l mărturisește pe Hristos?

4. Când vor fi atitudinea și lucrarea noastră plăcute lui Dumnezeu?

5. Cum lucrează dragostea creștină împreună cu celelalte calități din 2 Petru 1:4–7?