Lecția 13. În lanțuri de onoare

Text de memorat: „De aceea să vă fie cunoscut, că mântuirea lui Dumnezeu este trimisă la neamuri, și că ei o vor asculta.” (Fapte 28:28 engl. KJV.)

„[Puterea persecuției] nu poate împiedica lucrarea cuvântului adevărului asupra inimilor și a conștiințelor. Pavel putea fi legat, el putea fi un prizonier în lanțuri, însă cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. El își va îndeplini lucrarea pentru care e trimis, și forțele omenești nu îl pot împiedica.”—The Review and Herald, 11 septembrie 1888.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 445-454 engl. (cap. 42, Călătoria și naufragiul; cap. 43, În Roma), 485-497 engl. (cap. 46, În libertate; cap. 47, Arestarea finală, cap. 48, Pavel înaintea lui Nero).

Duminică 19 septembrie

1. PE INSULA MALTA

a. Cum au fost primiți naufragiații pe insula Malta — și ce l-a făcut în stare pe Pavel să arate imediat puterea lui Dumnezeu? Fapte 28:1-6.

Fapte 28:1-6: „După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău. Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu.”

„Mâinile lui Pavel au adus lemnele pentru a aprinde focul pentru beneficiul pasagerilor răciți, naufragiați. Când ei au văzut vipera mortală prinsă de mâinile lui, au fost umpluți de groază; însă Pavel a scuturat-o cu calm în foc, știind că aceasta nu putea să îi facă niciun rău; pentru că el se încredea în mod implicit în Dumnezeu.”—My Life Today, p. 334.

b. Explicați căile prin care Dumnezeu a asigurat oportunități ca Pavel să slujească celor de pe insulă. Fapte 28:7-10.

Fapte 28:7-10: „În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el și l-a vindecat. Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați. Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.”

„În timpul celor trei luni în care grupul de pe vas a rămas pe Malta, Pavel și tovarășii lui de lucru au folosit multe ocazii de a predica evanghelia. Întrun mod remarcabil, Domnul a lucrat prin ei. De dragul lui Pavel, întreaga grupă de naufragiați au fost tratați cu multă amabilitate.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 446 engl. (cap. 42, Călătoria și naufragiul).

Luni 20 septembrie

2. MOMENTE MEMORABILE

a. Când și-au reluat călătoria, ce binecuvântare au avut în Puzole? Fapte 28:11-14.

Fapte 28:11-14: „După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.”

„În acest loc se aflau câțiva creștini, și ei au stăruit de apostol să rămână cu ei șapte zile, un privilegiu oferit cu amabilitate de sutaș.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 447 engl. (cap. 43, În Roma).

b. Descrieți uimitoarea sosire a lui Pavel în Roma. Fapte 28:15, 16.

Fapte 28:15, 16: „Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat. Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea.”

„Iulius i-a oferit cu generozitate apostolului fiecare favoare pe care stătea în puterea sa să i-o ofere; însă el nu putea să îi schimbe statutul de prizonier, nici să îl elibereze din lanțul care îl lega de soldatul-gardă a sa. Cu o inimă împovărată Pavel a înaintat în vizita sa mult așteptată în metropola lumii. Cât de diferite erau circumstanțele de cele pe care le anticipase el! Cum avea să proclame el evanghelia încătușat și stigmatizat? Speranțele sale de a câștiga suflete la adevăr în Roma păreau destinate dezamăgirii.

În cele din urmă călătorii ajung la Apii Forum, aflat la patruzeci de mile de Roma. În timp ce își croiesc drum prin mulțimile care aglomerează marea rută comercială, bătrânul încărunțit, înlănțuit cu un grup de delicvenți ce păreau împietriți, primește multe priviri de dispreț și este făcut subiectul câte unei batjocuri obraznice, defăimătoare.

Dintr-odată se aude un strigăt de bucure, și un om sare din gloata care trecea și cade pe gâtul prizonierului, îmbrățișându-l cu lacrimi și bucurie, așa cum un fiu ar întâmpina un tată plecat de mult timp. Din nou și din nou scena se repetă...

Când ucenicii cu inimi calde se îngrămădesc cu nerăbdare în jurul tatălui lor în evanghelie, întreaga grupă se oprește. Soldații sunt nerăbdători din cauza întârzierii, cu toate acestea nu îi lasă inima să întrerupă această revedere fericită; pentru că ei, de asemenea, au învățat să îl respecte și să îl iubească pe prizonierul lor. Pe fața aceea îmbătrânită, lovită de durere, ucenicii văd reflectat chipul lui Hristos. Ei îl asigură pe Pavel că nu l-au uitat, nici nu au încetat să îl iubească; deoarece îi sunt îndatorați pentru speranța plină de bucurie, care le animă viețile și le dă pace cu Dumnezeu. În ardoarea iubirii lor ei l-ar duce pe brațe întregul drum până în cetate, dacă măcar li s-ar oferi acest privilegiu.

Doar puțini realizează semnificația cuvintelor lui Luca, spunând că atunci când Pavel i-a văzut pe frații săi, ‚el a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.’ ”—Ibid., p. 448, 449.

Marți 21 septembrie

3. ÎNTĂRIT PENTRU MISIUNE

a. Cum avea să exprime Pavel mai târziu cât de mângâiat a fost el de modul în care a fost primit în Roma? 2 Timotei 1:16, 17.

2 Timotei 1:16, 17: „Domnul să-Și verse îndurarea peste casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat și nu i-a fost rușine de lanțul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă și m-a găsit.”

„În mijlocul acestei grupe de credincioși plini de compasiune, care plângeau, care nu se rușinau de lanțurile lui, apostolul L-a lăudat cu glas tare pe Dumnezeu. Norul de tristețe care zăbovise asupra spiritului lui fusese risipit. Viața sa creștină fusese o succesiune de încercări, suferințe și dezamăgiri, însă în acel ceas el se simțea răsplătit pe deplin. Cu un pas mai ferm și cu o inimă veselă, el a continuat să meargă pe calea sa. El nu se plângea de trecut, nici nu se temea de viitor. Îl așteptau lanțuri și suferințe, știa aceasta; însă știa de asemenea că fusese partea sa aceea de a elibera suflete dintr-o sclavie infinit mai îngrozitoare, și el se bucura în suferințele sale de dragul lui Hristos.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 449 engl. (cap. 43, În Roma).

b. Deși ar fi putut să îi pună din nou viața în risc, ce a făcut Pavel în mod prompt în decurs de trei zile? Fapte 28:17-20.

Fapte 28:17-20: „După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor. După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. Dar iudeii s-au împotrivit și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.”

„În Roma, sutașul Iulius a predat prizonierii săi la căpitanul gărzii imperiale. Raportul bun pe care l-a dat el despre Pavel, împreună cu scrisoarea de la Festus, au făcut ca apostolul să fie privit favorabil de căpitanul șef, și, în loc de a fi aruncat într-o închisoare, i s-a permis să locuiască în casa închiriată de el însuși. Deși era încă în mod constant legat în lanțuri de un soldat, el era liber să îi primească pe prietenii săi și să lucreze pentru înaintarea cauzei lui Hristos.

Multora dintre iudeii care fuseseră alungați din Roma cu câțiva ani mai înainte li se permisese să se întoarcă, așa încât acum se găseau acolo într-un număr mare. Acestora, întâi de toate, Pavel era hotărât să le prezinte faptele legate de el însuși și de lucrarea sa, înainte ca vrăjmașii săi să aibă ocazia de a-i înrăi contra lui. De aceea, la trei zile după sosirea lui în Roma, el a chemat laolaltă pe toți oamenii lor de conducere și, într-un mod simplu și direct, le-a spus de ce venise la Roma ca prizonier... El nu spuse nimic despre abuzurile pe care le suferise din mâinile iudeilor, sau despre planurile lor repetate de a-l asasina. Cuvintele sale erau marcate de precauție și amabilitate. El nu căuta să câștige atenție sau simpatie personală, ci să apere adevărul și să mențină onoarea evangheliei.”—Ibid., p. 449, 450.

Miercuri 22 septembrie

4. DÂND DIN NOU MĂRTURIE

a. Cum au răspuns iudeii la prezentarea lui Pavel? Fapte 28:21-33.

Fapte 28:21-23: „Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.” I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara.”

„Întrucât [iudeii] înșiși doreau aceasta, Pavel le-a spus să fixeze o dată când el le putea prezenta adevărurile evangheliei. La timpul stabilit, mulți s-au strâns laolaltă, ‚cărora le-a expus și le-a mărturisit împărăția lui Dumnezeu, convingându-i cu privire la iudei, atât din legea lui Moise, cât și din profeți, de dimineața până seara.’ El le-a relatat propria lui experiență, și le-a prezentat argumente din Scripturile Vechiului Testament cu simplitate, sinceritate și putere.

Apostolul le-a arătat că religia nu constă în ritualuri și ceremonii, în crezuri și teorii. Dacă ar fi stat așa lucrurile, omul firesc ar putea să o înțeleagă prin investigare (cercetare), așa cum înțelege lucrurile lumești. Pavel i-a învățat că religia este o energie practică, salvatoare, un principiu în întregime de la Dumnezeu, o experimentare personală a puterii regeneratoare a lui Dumnezeu asupra sufletului.

El le-a arătat cum Moise indicase lui Israel în viitor spre Hristos ca acel Profet pe care trebuia să Îl asculte ei; cum toți profeții mărturisiseră despre El ca marele remediu al lui Dumnezeu pentru păcat, El Cel nevinovat, care urma să poarte păcatele celor păcătoși. El nu a găsit vină în respectarea de către ei a formelor și ceremoniilor, însă le-a arătat că, în timp ce ei mențineau serviciul ritualic cu mare exactitate, ei Îl respingeau pe Cel care era antitipul acelui întreg sistem.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 451, 452 engl. (cap. 43, În Roma).

b. Cum s-a încheiat întâlnirea, spre beneficiu lui Pavel? Fapte 28:24-29.

Fapte 28:24-29: „Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut. Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri, când a zis: ‘Du-te la poporul acesta și zi-i: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’ Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor și o vor asculta.” Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.”

„Au trecut multe luni după venirea lui Pavel în Roma, înainte ca evreii din Ierusalim să apară în persoană pentru a prezenta acuzațiile lor împotriva prizonierului. În repetate rânduri planurile lor fuseseră zădărnicite; și acum când Pavel urma să fie judecat în fața celui mai mare tribunal al Imperiului Roman, ei nu doreau să mai riște o altă înfrângere. Lisias, Felix, Festus, și Agripa declaraseră toți faptul că îl credeau inocent. Vrăjmașii lui puteau să spere la succes doar încercând prin intrigă să îl influențeze pe împărat în favoarea lor. Amânarea urma să le promoveze scopul, întrucât le permitea să își perfecționeze și să își execute planurile, și astfel ei așteptară încă o vreme înainte de a prezenta personal acuzațiile lor contra apostolului.”—Ibid., p. 453.

Joi 23 septembrie

5. ADEVĂRUL LUI DUMNEZEU APĂRAT

a. Înainte ca Pavel să fie martirizat ceva mai târziu, ce a fost el în stare să facă — și ce putea el să declare? Fapte 28:30, 31; 2 Timotei 4:6-8.

Fapte 28:30, 31: „Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.”

2 Timotei 4:6-8: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

„În timp ce aparent era separat de lucrul activ, Pavel exercita o influență mai mare și mai de durată decât dacă ar fi fost liber să călătorească între biserici ca în anii anteriori.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 454 engl. (cap. 43, În Roma).

b. Ce trebuie să ne întărească în zilele care vor veni? Psalmii 76:10; 119:126.

Psalmii 76:10: „Cu siguranță furia omului te va lăuda; rămășița furiei o vei înfrâna” (engl. KJV, rom. BTF).

Psalmii 119:126: „Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă Legea Ta.”

„Dumnezeu a lucrat întotdeauna pentru poporul Său în cea mai mare situație extremă, când părea că nu mai există decât cea mai slabă speranță că ruina ar putea fi evitată. Planurile oamenilor răi, ale vrăjmașilor bisericii, sunt supuse puterii și providenței Sale atot-guvernatoare. El poate mișca inimile oamenilor de stat; mânia celor turbulenți și nemulțumiți, a celor care Îl urăsc pe Dumnezeu, adevărul Său și poporul Său, poate fi întoarsă, la fel cum se schimbă cursul râurilor de apă, dacă El poruncește aceasta. Rugăciunea mișcă brațul Omnipotenței. Cel care conduce în mers ordonat stelele în ordinea lor pe cer, al cărui cuvânt controlează valurile marelui adânc, același Creator infinit va lucra în favoarea poporului Său, dacă ei Îl cheamă cu credință. El va restrânge forțele întunericului până când se dă lumii avertizarea și toți cei care o vor asculta sunt pregătiți pentru conflict.

[Psalmul 76:10 citat]. Dumnezeu intenționează ca adevărurile care testează să fie aduse în față și să devină un subiect de examinare și discuție, chiar dacă ar fi ca aceasta să se realizeze prin disprețul care este adus asupra lui. Mințile oamenilor trebuie să fie stârnite. Fiecare controversă, fiecare reproș, fiecare defăimare, vor fi mijloacele lui Dumnezeu de a stârni cercetare și de a trezi minți care altfel ar dormi.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 452, 453 engl. (cap. 52, Criza care va veni).

Vineri 24 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum s-ar putea ca situații ca un naufragiu să ofere oportunități?

2. Ce arată puterea pe care o aveau epistolele lui Pavel asupra credincioșilor?

3. Cum folosește Dumnezeu evenimente ca sosirea lui Pavel în Roma pentru a ne ridica?

4. Ce experiență a lui Pavel ne amintește că orarul sincronizat al lui Dumnezeu este perfect?

5. Cum poate Dumnezeu să mă folosească pentru a răspândi evanghelia în circumstanțe dificile?