Lecția 7. Eliberare din întuneric

Text de memorat: „Mulți dintre cei care credeau veneau și mărturiseau și își arătau faptele lor.” (Fapte 19:18 engl. KJV)

„Mulți urmași sinceri ai lui Hristos au avut o experiență similară [cu cea a ucenicilor din Efes]. O înțelegere mai clară a voii lui Dumnezeu îl așază pe om într-o nouă relație cu El. Îi sunt descoperite noi datorii. Multe dintre lucrurile care înainte păreau inocente sau chiar demne de laudă sunt văzute acum că sunt păcătoase.”—Sketches from the Life of Paul, p.133.

Recomandare pentru studiu: Solii pentru tineret, p. 271-282 engl. (cap. 88, Alegerea materialului de lectură; cap. 89, Exemplul efesenilor; cap. 90, Hrană mentală adecvată); Istoria faptelor apostolilor, p. 281-290 engl. (cap. 27, Efes); Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 191-199 engl. (cap. 21, Să consultăm medici spiritiști?).

Duminică 8 august

1. VENIND LA O LUMINĂ MAI MARE

a. Ce putem învăța din pasul făcut de anumiți ucenici din Efes, care au ajuns la o lumină mai mare în experiența lor? Fapte 19:1-7.

Fapte 19:1-7: „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez ați fost botezați?” le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau în alte limbi și proroceau. Erau cam doisprezece bărbați de toți.”

„Când [convertiții evrei din Efes] au primit botezul din mâna lui Ioan, ei nu au înțeles în mod complet misiunea lui Isus ca purtător de păcate. Ei se țineau de erori serioase. Însă cu o lumină mai clară, ei L-au acceptat cu bucurie pe Hristos ca Răscumpărător al lor, și cu acest pas de înaintare a venit o schimbare în obligațiile lor. Când au primit o credință mai pură, a existat o schimbare corespunzătoare în viața lor. Ca semn al acestei schimbări, și ca recunoaștere a credinței lor în Hristos, ei au fost rebotezați în numele lui Isus.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 285 engl. (cap. 27, Efes).

„Este o chestiune care trebuie tratată ca un mare privilegiu și o binecuvântare, și toți cei care sunt rebotezați, dacă au o idee corectă cu privire la această temă, o vor considera așa...

Domnul cheamă la o reformă hotărâtă. Și când un suflet este cu adevărat convertit, să fie rebotezat. Să își reînnoiască legământul cu Dumnezeu, și Dumnezeu Își va reînnoi legământul cu el.”—Evanghelizarea, p. 375 engl. (cap. 10, Întemeind și menținând noii convertiți).

Luni 9 august

2. MINUNI ADEVĂRATE VERSUS FALSE

a. Descrieți lucrarea lui Pavel din timpul celor doi ani ai săi în Efes. Fapte 19:8-12.

Fapte 9:8-12: „În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. Dar, fiindcă unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.”

„Când Pavel a fost adus în contact direct cu locuitorii idolatri ai Efesului, puterea lui Dumnezeu a fost manifestată în mod izbitor prin el. Apostolii nu au fost întotdeauna capabili să îndeplinească minuni după dorință. Domnul dădea servilor Săi această putere specială, după cum o cerea progresul cauzei Sale sau onoarea numelui Său. Asemenea lui Moise și Aaron la curtea lui Faraon, apostolul avea acum de menținut adevărul contra minunilor mincinoase ale magicienilor; ca urmare, miracolele pe care le-a îndeplinit erau de un caracter diferit de al acelora pe care le îndeplinise el până acum. După cum tivul hainei lui Hristos comunicase putere vindecătoare aceleia care a căutat vindecare prin atingerea credinței, tot astfel, cu această ocazie, hainele au fost făcute mijloace de a-i vindeca pe toți cei care credeau; ‚bolile se îndepărtau de ei, și spiritele rele ieșeau din ei.’ Totuși, aceste miracole nu ofereau nicio încurajare superstiției oarbe. Când Isus a simțit atingerea femeii suferinde, El a exclamat: ‚A ieșit din mine o putere.’ Așa că Scriptura declară că Domnul îndeplinea minuni prin mâna lui Pavel, și că numele Domnului Isus era mărit, și nu numele lui Pavel.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament, vol. 6, p. 1063, 1064 engl. (cap. referitor la Fapte 19).

b. Cum a fost apărat caracterul sacru al numelui lui Hristos, făcându-i pe mulți să reexamineze unele practici greșite din viețile lor? Fapte 19:13-18.

Fapte 19:13-18: „Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!” Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniți din casa aceea. Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii, de toți grecii care locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți, și Numele Domnului Isus era proslăvit. Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră.”

„Jena și umilirea celor care profanaseră numele lui Isus au devenit în curând cunoscute în întregul Efes, atât iudeilor cât și neamurilor. Se dăduse dovadă inconfundabilă despre sacralitatea acelui nume, și de pericolul căruia se expuseseră cei care îl invocau în timp ce nu aveau credință în misiunea divină a lui Hristos. Groaza a pus stăpânire pe mințile multora și lucrarea evangheliei era privită de toți cu teamă sfântă și reverență.

Fapte care fuseseră ascunse mai înainte erau acum aduse la lumină. Când acceptaseră creștinismul unii dintre frați nu renunțaseră complet la superstițiile lor păgâne. Practica magiei era continuată încă într-o oarecare măsură între ei. Convinși de eroarea lor prin evenimentele care avuseseră loc recent, ei au venit și au făcut o mărturisire completă față de Pavel, recunoscând în mod public că arta lor secretă era înșelătoare și satanică.”–Sketches From the Life of Paul, p. 136, 137.

Marți 10 august

3. PREDÂND TOTUL

a. Ce tip de pași dovedesc adevărata convertire din viață? Fapte 19:19, 20.

Fapte 19:19, 20: „Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.”

„Când efesenii au fost convertiți, ei și-au schimbat obiceiurile și practicile lor. Sub convingerea determinată de Spiritul lui Dumnezeu, ei au acționat cu promptitudine și au dezvăluit toate misterele vrăjitoriei lor. Ei au venit și au mărturisit și au arătat faptele lor, iar sufletele lor au fost umplute de indignare sfântă pentru că oferiseră o asemenea devoțiune magiei, și prețuiseră atât de mult cărțile în care regulile gândite de Satan prezentaseră metodele prin care ei puteau să își practice vrăjitoria. Ei erau hotărâți să se întoarcă de la slujirea celui rău, și și-au adus valoroasele lor volume și le-au ars public. Astfel ei și-au manifestat sinceritatea lor în întoarcerea lor către Dumnezeu...

Cu cărțile pe care efesenii le-au încredințat flăcărilor la convertirea lor la evanghelie, ei se delectaseră mai înainte, și le permiseseră să le stăpânească conștiințele și să le conducă mințile. Ei ar fi putut să le vândă, însă făcând astfel, răul ar fi fost perpetuat. După aceea ei au urât misterele lor satanice, arta magiei și au privit cu dezgust și antipatie cunoștința pe care o dobândiseră din ele. I-aș întreba pe tinerii care au fost în legătură cu adevărul: Ați ars voi cărțile voastre de magie?...

Lumea este inundată de cărți care seamănă semințele scepticismului, ale necredinței și ale ateismului, și într-o măsură mai mare sau mai mică voi ați învățat lecțiile voastre din aceste cărți, și ele sunt cărți magice. Ele Îl scot pe Dumnezeu din minte și separă sufletul de adevăratul Păstor.” —Solii pentru tineret, p. 275, 276 engl. (cap. 89, Exemplu efesenilor).

b. Numiți câteva avertizări trimise de cer împotriva magiei și a vrăjitoriei. Isaia 47:9-14; Maleahi 3:5.

Isaia 47:9-14: „Dar aceste două lucruri vor veni la tine într-o clipă, într-o singură zi, pierderea de copii și văduvia; vor veni peste tine în desăvârșirea lor din cauza mulțimii vrăjitoriilor tale și pentru marele număr al farmecelor tale. Fiindcă te-ai încrezut în stricăciunea ta, ai spus: Nimeni nu mă vede. Înțelepciunea și cunoașterea ta te-au pervertit; și a spus în inima ta: Eu sunt și nu este alta în afară de mine. De aceea răul va veni peste tine; nu vei ști de unde se ridică, și nenorocirea va cădea peste tine; nu vei fi în stare să o dai jos, și dintr-o dată va veni peste tine pustiire pe care nu o vei cunoaște. Stai acum cu farmecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, în care ai ostenit din tinerețea ta; dacă astfel vei trage vreun folos, dacă astfel vei putea învinge. Ești obosită în mulțimea sfaturilor tale. Să se ridice în picioare acum astrologii, privitorii la stele, prezicătorii după lună și să te salveze de cele ce vor veni peste tine. Iată, vor fi ca miriște; focul îi va arde; nu se vor elibera din puterea flăcării, nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc pentru a sta înaintea lui.” (engl. KJV, rom. BTF).

Maleahi 3:5: „Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor și preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriașului, care asupresc pe văduvă și pe orfan, nedreptățesc pe străin și nu se tem de Mine”, zice Domnul oștirilor.”

„Prin spiritism mulți dintre cei bolnavi, îndoliați, curioși, comunică cu spiritele rele. Toți cei care se aventurează să facă aceasta sunt pe un teren periculos...

Magicienii din vremurile păgâne își au omologii lor de astăzi în mediumurile spiritiste, clarvăzătorii și prezicătorii viitorului... Oriunde se exercită o influență pentru a-i face pe oameni să uite de Dumnezeu, acolo Satan își exercită puterea sa fermecătoare.” —Istoria faptelor apostolilor, p. 290 engl. (cap. 27, Efes).

Miercuri 11 august

4. „NICIUN LUCRU NOU SUB SOARE”

a. Ce avertizări contra magiei (spiritismului) și a vrăjitoriei sunt re-accentuate pentru zilele noastre? Efeseni 5:11; Apocalipsa 22:14, 15.

Efeseni 5:11: „Și să nu aveți părtășie cu faptele neroditoare ale întunericului; ci, mai degrabă, mustrați-le” (engl. KJV, rom. BTF).

Apocalipsa 22:14, 15: „Binecuvântați sunt cei ce împlinesc poruncile Lui, ca să aibă dreptul la pomul vieții și pe porți să intre în cetate. Iar afară sunt câinii și vrăjitorii și curvarii și ucigașii și idolatrii și toți cei ce iubesc și practică minciuna.” (engl. KJV, rom. BTF).

„Există mulți care se dau înapoi cu groază de la gândul de a consulta un medium spiritist, însă care sunt atrași de forme mai plăcute de spiritism. Alții sunt conduși pe căi greșite de învățăturile Christian Science (n.tr. Știința creștină), de misticismul teosofiei și al altor religii orientale.”—Profeți și regi, p. 210 engl. (cap. 16, Căderea casei lui Ahab).

„Misterele închinării păgâne sunt înlocuite cu asociații secrete și mediumuri spiritiste, lucrurile obscure și minunile vrăjitorilor din zilele noastre. Descoperirile lor sunt primite cu sete de mii dintre cei care refuză să accepte lumina din cuvântul lui Dumnezeu sau de la Duhul Său. În timp ce ei vorbesc cu dispreț despre magicienii din vechime, marele înșelător râde în triumf când ei se supun stratagemelor sale sub o formă diferită.

Agenții săi încă pretind a vindeca boli. Ei atribuie puterea lor electricității, magnetismului, sau așa-numitelor ‚remedii simpatetice’. În realitate, ei sunt doar canale pentru curenții electrici ai lui Satan. Prin aceste mijloace, el își aruncă vraja sa asupra trupurilor și sufletelor oamenilor...

Nu puțini din acest veac creștin și din această națiune creștină recurg la spirite rele mai degrabă decât să se încreadă în puterea viului Dumnezeu. Mama, veghind la patul copilului ei, exclamă: ‚Nu mai pot face nimic mai mult. Nu există niciun medic care are puterea de a restaura copilul meu?’ I se spune despre minunatele vindecări înfăptuite de vreun clarvăzător sau vindecător magnetic, și ea îl încredințează pe cel drag al ei grijii acestuia, punându-l literalmente în mâinile lui Satan ca și când acesta ar sta lângă ea. În multe situații, viața viitoare a copilului este controlată de o putere satanică ce pare imposibil de frânt.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 193, 194 engl. (cap. 21, Să consultăm medici spiritiști?).

b. Care a fost următorul obiectiv al lui Pavel după Efes — totuși ce complicație a apărut între timp? Fapte 19:21-29.

Fapte 19:21-29: „După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.” A trimis în Macedonia pe două din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig cu ele. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nu sunt dumnezei. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius și Aristarh, tovarășii de călătorie ai lui Pavel.”

„O afacere extinsă și profitabilă se dezvoltase în Efes din manufacturarea și vânzarea unor mici altare și chipuri modelate după templul și chipul Dianei. Cei interesați de această industrie au descoperit că li se diminuau veniturile, și s-au unit toți în a atribui activității lui Pavel nedorita schimbare.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 292 engl. (cap. 28, Zile de trudă și încercare).

Joi 12 august

5. INTERVENŢIA LUI DUMNEZEU

a. Descrieți pericolul pe care îl reprezenta gloata (adunătura) de meșteșugari. Fapte 19:30-34.

Fapte 19:30-34: „Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră. Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”

„Locul în care era ascuns Pavel nu era departe, și în curând el a aflat de pericolul iubiților săi frați. Uitând de propria sa siguranță, el dorea să meargă imediat la teatru pentru a se adresa rebelilor. Însă ‚ucenicii nu l-au lăsat să meargă.’ Gaius și Aristarh nu erau prada pe care o căutau oamenii; nu se simțea apropiindu-se niciun pericol pentru ei. Însă dacă s-ar fi putut vedea fața palidă, roasă de grijă, a apostolului, aceasta ar fi trezit imediat cele mai rele patimi ale gloatei și nu ar fi existat nici cea mai slabă posibilitate umană de a-i salva viața.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 293 engl. (cap. 28, Zile de trudă și încercare).

b. Cum l-a folosit Dumnezeu pe funcționarul orașului pentru a pune capăt răscoalei? Fapte 19:35-41.

Fapte 19:35-41: „Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită. Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre. Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții. Dar, dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.” După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.”

„În cuvântarea sa, Demetrius spusese: ‚Acest meșteșug al nostru este în pericol.’ Cuvintele acestea relevă cauza reală a tumultului din Efes, și de asemenea cauza a multă persecuție care i-a urmat pe apostoli în lucrarea lor. Demetrius și colegii săi meșteșugari au văzut că prin învățarea și răspândirea evangheliei, afacerea facerii de chipuri era în pericol. Venitul preoților și al artizanilor păgâni era în joc, și pentru acest motiv ei au stârnit cea mai amară opoziție contra lui Pavel.

Decizia cancelarului și a altora care dețineau funcții onorabile în cetate îl prezentase pe Pavel în fața poporului ca pe unul nevinovat de vreo faptă ilegală. Acesta era un alt triumf al creștinismului asupra erorii și a superstiției. Dumnezeu ridicase un mare magistrat să apere pe apostolul Său și să țină în frâu gloata tumultoasă. Inima lui Pavel era umplută de recunoștință față de Dumnezeu pentru că viața sa fusese păstrată și creștinismul nu-și pierduse bunul nume în Efes.”—Ibid., p.295.

Vineri 13 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce era adecvată rebotezarea celor doisprezece ucenici din Efes?

2. De ce nu au fost binecuvântați evreii pribegi prin faptul că au folosit numele lui Isus?

3. Care sunt unele „cărți magice” de care trebuie să mă debarasez?

4. Ce curse ale spiritismului modern ar putea să reprezinte un pericol pentru mine personal?

5. Cum folosește Dumnezeu uneori căi neașteptate pentru a-și salva (elibera) poporul Său?