Lecții din viața lui David

Lecția 6. David și Saul

 

„Domnul este lumina și mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele; de cine să-mi fie frică?” (Psalmii 27:1).

„Cei credincioși lui Dumnezeu n-au motiv să se teamă de puterea oamenilor, nici de vrăjmășia lui Satan.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 356 (cap. 37 – Cei dintâi evangheliști).

Recomandare pentru studiu: Divina Vindecare, pp. 484-493 (cap. 41 – În contact cu alții).

Duminică 31 ianuarie

1. ÎN PUSTIA ZIF

a. Descrieți atitudinea lui David față de vrăjmașul său. 1 Samuel 26:2, 7-16.

1 Samuel 26:2, 7-16: „Saul s-a sculat și s-a coborât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. (7-16) David și Abișai s-au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort, în mijlocul taberei, și sulița lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner și poporul lui erau culcați în jurul lui. Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea și să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.” Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului și să rămână nepedepsit?” Și David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va coborî într-un câmp de bătaie și va pieri. Să mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătâiul lui, urciorul cu apă și să plecăm.” David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adânc. David a trecut de cealaltă parte și a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine ești tu, care strigi către împăratul?” Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteți vrednici de moarte, căci n-ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui.”

„Când Saul a fost supus din nou puterii lui David, iar urmăritorii lui doreau să îi ia viața, David nu le-a permis să facă acest lucru, deși era într-o teamă continuă pentru propria viață și era urmărit de către Saul ca o fiară sălbatică.” – Spiritual Gifts, vol. 4A, p. 91.

b. De ce era Saul atât de periculos, chiar și acum? 1 Samuel 26: 17-21.

1 Samuel 26:17-21: „Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?” Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!” Și a zis: „Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut și cu ce sunt vinovat? Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său. Dacă Domnul este Cel ce te ațâță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te ațâță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moștenirea Domnului, zicândumi: ‘Du-te de slujește unor dumnezei străini!’ O, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potârniche în munți.” Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun și am făcut o mare greșeală.”

„După ce oameni rău intenționați au spus cuvinte și au făcut fapte rele împotriva servilor lui Dumnezeu, convingerea că au făcut răul le acaparează mințile uneori. Duhul Domnului se luptă cu ei și ei își umilesc inima înaintea lui Dumnezeu și înaintea acelora a căror influență căutau să o nimicească și se poate ca ei să-și schimbe purtarea față de aceștia. Dar, întrucât deschid din nou ușa propunerilor celui rău, vechile îndoieli se trezesc, vechea dușmănie reînvie și ei se angajează în aceeași lucrare de care se căiseră și pe care o părăsiseră pentru un moment. Ei vorbesc iarăși de rău, acuzându-i și condamnându-i într-un mod aspru tocmai pe aceia cărora le-au făcut cele mai umile mărturisiri. După ce au pornit pe o astfel de cale, Satan se poate folosi de sufletul acestora cu și mai mare putere decât înainte, pentru că au păcătuit împotriva unei lumini mai mari.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 662, 663 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Luni 1 februarie

2. RĂUTATEA INVIDIEI

a. În ce măsură se putea avea încredere în răspunsul lui Saul pentru mila arătată de către David – și de ce? 1 Samuel 26:23-25; 27:1.

1 Samuel 26:23-25: „Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, și eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. Și după cum azi viața ta a avut un mare preț înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului și El mă va izbăvi din orice necaz.” Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei birui.” David și-a văzut de drum, și Saul s-a întors acasă.”

1 Samuel 27:1: „David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ținutul lui Israel; așa voi scăpa de mâna lui.”

„Această a doua situație în care David a arătat respect pentru viața suveranului său, a făcut o impresie și mai profundă asupra inimii lui Saul și l-a determinat la o mărturisire și mai umilă a greșelilor sale. Era uimit și smerit de atâta bunătate… Dar fiul lui Isai nu avea nicio nădejde că împăratul va rămâne mult timp în această stare de spirit.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 671, 672 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

„Saul asculta orice mărturie falsă, primind cu nerăbdare tot ce era în detrimentul caracterului lui David, în speranța că va găsi vreo scuză pentru invidia crescândă și pentru ura lui împotriva celui care fusese uns ca rege pe tronul lui Israel, în locul lui. El dădea crezare oricărui zvon, oricât de incoerent sau incompatibil ar fi fost cu caracterul și purtarea lui David.” ― The SDA Bible Commentary [Comentarii E. G. White], vol. 2, p. 1019 (cap. referitor la 1 Samuel 22).

b. Explicați cum invidia, care a stricat viața lui Saul, este o cauză frecventă a nenorocirii multora din zilele noastre Proverbele 14:30 (ultima parte); 27:4.

Proverbele 14:30 u.p.: „dar pizma este putrezirea oaselor.”

Proverbele 27:4: „Furia este fără milă și mânia, năvalnică, dar cine poate sta împotriva invidiei?” (trad. KJV)

„Invidia îl făcea pe Saul să se simtă nefericit și să expună primejdiei pe umilul supus al tronului său. Cât rău de nedescris a adus în lumea noastră această trăsătură rea de caracter!... Invidia este o fiică a mândriei și, dacă este întreținută în inimă, va conduce la ură și va sfârși, în cele din urmă, prin răzbunare și ucidere. Satan își dezvăluia propriul său caracter când stârnea furia lui Saul împotriva aceluia care niciodată nu-i făcuse vreun rău.” ― Patriarhi și Profeți, p. 651 (cap. 64 – David ca fugar).

„Invidia și gelozia sunt ca două surori care se completează în lucrările lor. Invidia îl va determina pe un om să poftească la bunul pe care altul îl posedă și îl va îndemna să se folosească de toate mijloacele puterii sale ca să doboare și să rănească reputația și caracterul celui, în locul căruia dorește să fie. Sunt transmise minciuni, zvonuri și rapoarte defăimătoare, și tot ceea ce poate fi folosit pentru a-l pune într-o lumină proastă înaintea oamenilor pe omul invidiat. Gelozia determină pe un bărbat să îl suspecteze pe celălalt că ar căuta să îl priveze de avantaje sau poziție. Saul a avut atât invidie, cât și gelozie.” – The Signs of the Times, 2 noiembrie 1888.

Marți 2 februarie

3. COBORÂND CU GRĂBIRE SPRE DECLIN

a. Pe lângă invidie, numiți o altă trăsătură a lui Saul de evitat. Ioan 12:43.

Ioan 12:43: „Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”

„Un mare defect al caracterului lui Saul era dorința lui după aprobare. Trăsătura aceasta avusese o influență stăpânitoare asupra acțiunilor și gândirii lui; totul era marcat de această dorință după laudă și înălțare de sine. Standardul după care măsura ce este bine sau rău era standardul scăzut al aprobării din partea gloatelor. Nimeni care trăiește pentru a fi plăcut oamenilor și nu caută mai întâi să fie plăcut lui Dumnezeu, nu se află în siguranță.” ― Patriarhi și Profeți, p. 650 (cap. 64 – David ca fugar).

b. La ce avertizare trebuie să ia aminte, din tragica experiență a lui Saul, fiecare suflet temător de Dumnezeu? Proverbele 26:24-27.

Proverbele 26:24-27: „Cel ce urăște se preface cu buzele lui și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea. Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. Cine sapă groapa altuia cade el în ea și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.”

„Nu cu omul David, care nu-i făcuse niciun rău, se lupta regele. El era într-o luptă cu Împăratul Cerului, pentru că atunci când i se permite lui Satan să stăpânească mintea cre nu mai vrea să fie controlată de Iehova, el îl conduce pe om după cum vrea el, până când acesta, care este astfel sub puterea lui, devine un agent eficient pentru înfăptuirea planurilor lui. Atât de mare este vrăjmășia marelui autor al păcatului împotriva planurilor lui Dumnezeu, atât de cumplită este puterea lui în favoarea răului, încât atunci când oamenii se despart de Dumnezeu, Satan îi influențează și mințile lor sunt aduse din ce în ce mai mult în stăpânirea lui, până când ei leapădă temerea de Dumnezeu și respectul față de oameni, devenind îndrăzneți și vrăjmași declarați ai lui Dumnezeu și ai poporului Său.” ― The SDA Bible Commentary [Comentarii E. G. White], vol. 2, p. 1019 (cap. ref. la 1 Samuel 22).

c. Cum a acționat împotriva sa însuși, amărăciunea nutrită de Saul, afectând întreaga națiune? Psalmii 52:2-5; Isaia 3:12 (a doua parte).

Psalmii 52:2-5: „Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești! Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare! De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va ridica din cortul tău și te va dezrădăcina din pământul celor vii.”

Isaia 3:12 (a doua parte): „Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, și pustiesc calea pe care umbli!”

„Ce exemplu a dat Saul supușilor regatului său în prigoana lui disperată, neprovocată, împotriva lui David! Ce raport a pregătit el pentru a fi scris pe paginile istoriei pentru generațiile viitoare! El a căutat să îndrepte tot curentul puterii împărăției pe canalul urii sale, prigonind un om nevinovat. Toate acestea au avut o influență demoralizatoare asupra lui Israel.” – Ibid.

Miercuri 3 februarie

4. DEZVĂLUIND SURSA a. Care este adevărata sursă a invidiei? Luca 4:5-8; Matei 27:17, 18, 29-31.

Luca 4:5-8: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului, și I-a zis: „Ţie Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris : ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.’”

Matei 27:17, 18, 29-31: „Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?” Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui. (29-31) Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.”

„Trădarea, judecata și răstignirea lui Hristos au fost toate planificate de vrăjmașul căzut. Ura lui, exprimată în moartea Fiului lui Dumnezeu, l-a plasat pe Satan acolo unde adevăratul său caracter diabolic a fost dezvăluit tuturor inteligențelor create, care nu căzuseră în păcat.

Sfinții îngeri au fost terifiați prin faptul că unul care se număra printre ei, a putut să cadă atât de mult, încât să fie capabil de așa cruzime.” – The Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 183.

b. Descrieți strategiile concrete ale inamicului față de noi astăzi. Iacov 3:14-16.

Iacov 3:14-16: „Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.”

„Este lucrarea lui Satan aceea de a ispiti mintea. El își va introduce sugestiile viclene și va stârni îndoială, întrebări, necredință, neîncredere în cuvintele și faptele celui apăsat de responsabilități, și care caută să împlinească gândul lui Dumnezeu în lucrările lui. Este scopul deosebit al lui Satan acela de a turna asupra și în jurul servilor aleși de Dumnezeu necazuri, încurcături și împotrivire, așa încât aceștia să fie împiedicați în lucrul lor și, dacă e posibil, descurajați. Geloziile, conflictele și bănuielile vor contracara, într-o mare măsură, chiar cele mai bune eforturi pe care le-ar putea face servii lui Dumnezeu rânduiți pentru o lucrare specială.

Planul lui Satan este de a-i alunga din postul datoriei, lucrând prin agenții săi. Pe toți aceia în care poate stârni neîncrederea și suspiciunea îi va folosi ca unelte ale sale… Există în firea omului, când nu se află sub influența directă a Duhului lui Dumnezeu, o predispoziție pentru invidie, gelozie și neîncredere plină de cruzime, care, dacă nu sunt supuse, vor duce la dorința de a-i submina și prăbuși pe alții, în timp ce spiritele egoiste vor căuta să se ridice pe ruinelor lor.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 343 (secț. Poporul murmură).

„Trăim vremuri primejdioase. În lume sporesc nimicirea și violența. În biserică, puterea omenească câștigă ascendență; aceia care au fost aleși să ocupe poziții de încredere socotesc că este prerogativa lor de a conduce. Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, ianuarie - martie 2021 53 Oamenii pe care Domnul îi cheamă la posturi importante în lucrarea Lui trebuie să cultive o smerită dependență de El. Ei nu trebuie să caute să cuprindă prea multă autoritate; deoarece Dumnezeu nu i-a chemat la o lucrare de domnie, ci la una de plănuire și sfătuire cu conlucrătorii lor. La fel, fiecare lucrător trebuie să rămână supus și responsabil față de cererile și instrucțiunile lui Dumnezeu.” – Ibid., vol. 9, p. 270 (cap. 34 – În smerenie și credință).

Joi 4 februarie

5. SPERANŢĂ ÎN MIJLOCUL FURTUNII

a. Spre deosebire de Saul, cum putem fi inspirați de atitudinea lui David în pustie, chiar și în cele mai descurajatoare momente? Psalmii 27:1-3; 59:1-3, 17.

Psalmii 27:1-3: „Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele. De cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei – se clatină și cad. Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.

Psalmii 59:1-3, 17: „Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge! Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viața; niște oameni porniți la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne! (17) O, Tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.”

„David a compus mulți dintre psalmi în pustie, unde a fost obligat să se refugieze pentru siguranța sa... În timp ce trecea prin încercări severe și greutăți, manifesta o încredere de neclintit în Dumnezeu și a fost insuflat îndeosebi de Duhul Său, compunea cântecele care relatau pericolele și izbăvirile sale, atribuind laudă și slavă lui Dumnezeu, Salvatorul său îndurător. În acești psalmi se observă spirit de înflăcărare, devoțiune și sfințenie.” ― The Spirit of Prophecy, vol. 1, pp. 386, 387.

b. Ce speranță încuraja inima lui David când se afla în peșteră – și cum se poate reflecta această speranță și în viața noastră? Psalmii 142:1-7; 31:23, 24.

Psalmii 142:1-7: „Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. Aruncă-Ţi ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine! Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.”

Psalmii 31:23, 24: „Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El, căci Domnul păzește pe cei credincioși și pedepsește aspru pe cei mândri! Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!”

 „Nu trebuie să fii surprins dacă în călătoria către cer nu totul este plăcut... Mergi înainte zi de zi, exprimând rugăciunea lui David: ‘Ține-mi pașii neclintiți pe cărările Tale, ca să nu mi se clatine picioarele.’ Toate cărările vieții sunt presărate cu pericole, dar suntem în siguranță dacă îl urmăm pe Domnul, acolo unde ne conduce, având încredere în Cel a cărui voce o auzim spunându-ne: ‘Urmați-Mă.’” ― The SDA Bible Commentary [Comentarii E. G. White], vol. 3, p. 1143 (cap. referitor la Psalmul 17).

Vineri 5 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum pot cultiva spiritul lui David față de cei care poate mă urăsc?

2. Cu ce se diferențiază gelozia de invidie – și de ce ar trebui să le evit pe ambele?

3. Ce l-a împins pe Saul să recurgă la o astfel de hotărâre de a-l nimici pe rivalul său?

4. Descrieți cum folosește Satan invidia ca o armă împotriva poporului lui Dumnezeu astăzi.

5. Cum m-a mângâiat adeseori Domnul, întocmai cum a făcut pentru David în peșteră?