Lecții din viața lui David

Lecția 7. Pericol în compromis

Mi-am pus încrederea în Dumnezeu; nu mă voi teme de ce-mi poate face omul!” (Psalmii 56:11, trad. KJV).

„Atâta timp cât rămâne cu o încredere de neclintit în virtutea și puterea ispășirii, sufletul va sta tare ca o stâncă pentru principiu și toate puterile lui Satan și ale îngerilor lui nu îl vor putea clătina de la integritatea lui.” ― Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 357, 358 (cap. 31 – Integritate în afaceri).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 672-674, 690-696 (cap. 65 – Mărinimia lui David; cap. 68 – David la Ţiclag).

Duminică 7 februarie

1. ÎN GAT, LA ACHIȘ

a. De ce era contrar voinței lui Dumnezeu modul în care David a ales să se elibereze de presiunea din partea lui Saul? 1 Samuel 27:1-4.

1 Samuel 27:1-4: „David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ținutul lui Israel; așa voi scăpa de mâna lui.” Și David s-a sculat, el și cei șase sute de oameni care erau împreună cu el, și au trecut la Achiș, fiul lui Maoc, împăratul Gatului. David și oamenii lui au rămas în Gat, la Achiș; își avea fiecare familia lui și David își avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute.”

„Concluzia lui David că Saul își va îndeplini cu siguranță planurile ucigașe, a fost formată fără sfatul Domnului. Chiar și atunci când Saul îl urmărea și căuta să-l nimicească, Domnul lucra pentru a-i asigura lui David împărăția. Dumnezeu își îndeplinește planurile, chiar dacă pentru ochii oamenilor ele sunt învăluite în mister. Oamenii nu pot înțelege căile lui Dumnezeu și, la aparențe, ei interpretează necazurile și încercările pe care Dumnezeu le îngăduie, drept lucruri care le sunt împotrivă și care urmăresc doar ruina lor. Astfel privea David la aparențe, și nu la făgăduințele lui Dumnezeu. Se îndoia că va mai ajunge vreodată la tron. Încercări îndelungate îi obosiseră credința și-i istoviseră răbdarea.

Domnul nu-l trimitea pe David să caute adăpost la filisteni, cei mai înverșunați dușmani ai lui Israel. Tocmai această națiune urma să fie până la capăt printre cei mai mari dușmani ai săi, și totuși el alergase la ei pentru a afla ajutor la vreme de nevoie… Domnul îl desemnase să-și așeze stindardul în țara lui Iuda; și era lipsa de credință ceea ce l-a determinat să părăsească locul datoriei sale, fără vreo poruncă din partea Domnului.” ― Patriarhi și Profeți, p. 672 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Luni 8 februarie

2. LOC NEPOTRIVIT / DISCURS NEPOTRIVIT

a. Cum a fost primit David de Achiș și în ce moduri am putea fi și noi în pericol să facem aceeași greșeală ca David? 1 Samuel 27:5-7. 1

Samuel 27:5-7: „David a zis lui Achiș: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetățile țării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” Și chiar în ziua aceea, Achiș i-a dat Ţiclagul. De aceea, Ţiclagul a fost al împăraților lui Iuda până în ziua de azi. Timpul cât a locuit David în țara filistenilor a fost de un an și patru luni.”

„Dumnezeu a fost dezonorat de lipsa de credință a lui David. Filistenii se temuseră de David mai mult decât se temeau de Saul și oștirea lui; și, prin faptul că s-a așezat sub protecția filistenilor, David le-a descoperit acestora slăbiciunea propriului său popor. În felul acesta, el îi încuraja pe acești dușmani neobosiți să asuprească pe Israel. David fusese uns să stea în apărarea poporului lui Dumnezeu; iar Domnul nu dorea ca servii Săi să-i încurajeze pe nelegiuiți, trădând slăbiciunile poporului Său, sau lăsând impresia unei indiferențe față de bunul mers al acestuia. În afară de aceasta, David a trezit în frații săi impresia că s-a dus la păgâni pentru a sluji dumnezeilor lor. Prin această faptă el a dat ocazia ca motivele sale să fie greșit interpretate și mulți au fost determinați să aibă prejudecăți împotriva lui. El a fost călăuzit să facă exact ce dorea Satan, deoarece, atunci când a căutat adăpost la filisteni, David a adus o mare bucurie în rândurile vrăjmașilor lui Dumnezeu și ai poporului Său. David nu a renunțat să I se închine lui Dumnezeu și nici nu a încetat să fie devotat cauzei Lui; dar și-a sacrificat încrederea în El pentru siguranța personală și, în felul acesta, a întinat caracterul sincer și credincios pe care Dumnezeu îl cere de la servii săi.

David a fost primit cordial de împăratul filistenilor. Căldura acestei primiri se datora în parte faptului că împăratul îl admira și pe de altă parte faptului că a avea un evreu care îi căuta protecția, îi flata vanitatea.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 672, 673 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

b. Ce rău a rezultat din cuvintele ambigue ale lui David? 1 Samuel 27:8-12.

1 Samuel 27:8-12: „David și oamenii lui se suiau și năvăleau asupra gheșuriților, ghirziților și amaleciților, căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ținutul acela până la Șur și până în țara Egiptului. David pustia ținutul acesta; nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele și apoi se întorcea și se ducea la Achiș. Achiș zicea: „Unde ați năvălit azi?” Și David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliți și spre miazăzi de cheniți.” David nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră și să zică: ‘Așa a făcut David’”. Și acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în țara filistenilor. Achiș se încredea în David și zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel și va rămâne în slujba mea pe vecie.”

„Pe când locuia în această cetate izolată [Țiclag], David a luptat cu gheșuriții, ghirziții și amaleciții, dar nu a lăsat pe niciunul dintre ei cu viață, pentru a aduce vești la Gat. Când se înapoia de la luptă, îl lăsa pe Achiș să înțeleagă că se luptase cu cei din poporul său, cu oamenii din Iuda. Prin prefăcătoria aceasta, el era mijlocul de întărire a mâinii filistenilor… David știa că este voia lui Dumnezeu ca triburile acestea păgâne să fie cu totul nimicite și mai știa că el este rânduit pentru a face această lucrare; dar el nu umbla în sfatul Domnului când practica înșelăciunea.” – Ibid., p. 673 (cap. 65 – Mărinimia lui David).

Marți 9 februarie

3. NEVOIA DE SCĂPARE LA DUMNEZEU

a. Cum a alunecat David în probleme mai serioase? 1 Samuel 28:1, 2. Ce rugăciune relevă faptul că a învățat în cele din urmă din aceste greșeli? Psalmii 141:3.

1 Samuel 28:1, 2: „Pe vremea aceea, filistenii și-au strâns taberele și au făcut o oștire ca să pornească război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: „Să știi că vei veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi.” David a răspuns lui Achiș: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Și Achiș a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.”

Psalmii 141:3: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele!”

„David nu avea intenția de a ridica mâna împotriva poporului său; dar nu era convins pe ce drum să apuce, până când împrejurările aveau să-i arate datoria. El i-a răspuns evaziv împăratului și i-a zis: „Vei vedea ce va face robul tău” (1 Samuel 28:2). Achiș a înțeles cuvintele acestea ca pe o asigurare de sprijin în războiul ce se apropia și a făgăduit solemn să-i dea multă cinste lui David și chiar un loc de frunte la curtea filistenilor.” ― Ibid, p. 674.

b. În ciuda rătăcirii lui David, cum l-a scăpat Domnul, în mila Sa, din încurcătura cu Achiș? 1 Samuel 29:1-5.

1 Samuel 29:1-5: „Filistenii își strânseseră toate oștile la Afec, și Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. Domnii filistenilor au înaintat cu sutele și miile lor, și David și oamenii lui mergeau mai la coadă, cu Achiș. Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceștia aici?” Și Achiș a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine și n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui și până în ziua de azi.” Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiș și i-au zis: „Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai așezat, să nu se coboare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaș în timpul luptei. Și cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noștri? Nu este acesta David pentru care cântau jucând: ‘Saul și-a bătut miile lui, Iar David, zecile lui de mii’?”

„Mult mai bine ar fi fost ca David să-și caute adăpost în puternica fortăreață a lui Dumnezeu din munți, decât la vrăjmașii declarați ai Domnului și ai poporului Său. Dar Domnul, în marea Lui îndurare, n-a pedepsit greșeala servului Său, lăsându-l singur pradă necazului și încurcăturilor; căci, cu toate că David, pierzându-și încrederea în puterea divină, se clătinase și se depărtase de calea integrității, totuși ținta inimii sale era să fie credincios față de Dumnezeu. În timp ce Satan și oștirea lui erau preocupați să-i ajute pe vrăjmașii Domnului și ai lui Israel să plănuiască împotriva unui împărat care Îl părăsise pe Dumnezeu, îngeri ai Domnului lucrau la eliberarea lui David din primejdia în care căzuse. Soli cerești i-au influențat pe domnitorii filistenilor făcându-i să protesteze împotriva prezenței lui David și a oștirii lui în mijlocul armatei, în lupta care le stătea înainte.” – Ibid., p. 690 (cap. 68 – David la Ţiclag).

c. Descrieți atitudinea lui Achiș când l-a trimis pe David acasă. 1 Samuel 29:6-11. Ce sentimente trebuie să se fi trezit în David?

1 Samuel 29:6-11: „Achiș a chemat pe David și i-a zis: „Viu este Domnul că ești un om curat la suflet și-mi place să te văd mergând și venind cu mine în tabără, căci n-am găsit nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu ești pe placul domnitorilor. Întoarce-te dar și mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” David a zis lui Achiș: „Dar ce am făcut și ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmașilor domnului meu, împăratul?” Achiș a răspuns lui David: „Știu că ești plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ Astfel, scoală-te dis-de-dimineață, tu și slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculați-vă dis-de-dimineață și plecați de îndată ce se va lumina.” David și oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineața și să se întoarcă în țara filistenilor. Și filistenii s-au suit la Izreel.”

„Răspunsul lui Achiș trebuie că a produs un fior de rușine și regret în inima lui David, când s-a gândit cât de nevrednice de un serv al Domnului erau înșelăciunile la nivelul cărora se înjosise.” – Ibid., p. 691 (cap. 68 – David la Ţiclag).

Miercuri 10 februarie

4. SINGURA SPERANŢĂ

a. Cât de important este ca vorbirea noastră să fie curată – în special în aceste ultime zile – și numai cum este posibil acest lucru? Apocalipsa 14:1, 5; Iacov 4:8.

Apocalipsa 14:1, 5: „Apoi m-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. (5) Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

Iacov 4:8:Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!”

„Lăsați ca viața voastră să fie eliberată de practici înșelătoare.” – Îndrumarea copilului, p. 150 (cap. 28 ― Cinstea).

b. Descrieți cu ce s-a confruntat David când s-a întors la Ţiclag. 1 Samuel 30:1-6 (prima parte).

1 Samuel 30:1-6 p.p.: „Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciții năvăliseră în partea de miazăzi și în Ţiclag. Ei nimiciseră și arseseră Ţiclagul după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.”

„Cu prilejul acesta, David a primit din nou pedeapsa pentru lipsa de credință care-l îndemnase să se stabilească în mijlocul filistenilor. Avea prilejul să-și dea seama câtă siguranță se poate găsi printre vrăjmașii lui Dumnezeu și ai poporului Său.” ― Patriarhi și Profeți, p. 692 (cap. 68 – David la Ţiclag).

c. Ce a hotărât David în acest timp de criză? 1 Samuel 30:6 (ultima parte); Psalmii 56:1-3, 10-12.

1 Samuel 30:6 (u.p.): „Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.”

Psalmii 56:1-3, 10-12: „Ai milă de mine, Dumnezeule, căci niște oameni mă hărțuiesc! Toată ziua îmi fac război și mă chinuiesc. Toată ziua mă hărțuiesc potrivnicii mei; sunt mulți și se războiesc cu mine ca niște trufași. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. (10-12) Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă niște oameni? Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruințele pe care Ţi le-am făcut; Îți voi aduce jertfe de mulțumire.”

„Cum se putea aștepta [David] ca Dumnezeul lui Israel să îi ofere protecție, când el se pusese de partea celor mai înverșunați dușmani ai poporului său? ... Putea el în mod echitabil să spere să se salveze, căutând refugiu în mijlocul unui popor condamnat la nimicire de către Dumnezeu?” – The Signs of the Times, 9 noiembrie 1888.

„David părea lipsit de orice ajutor pământesc. Tot ce-i era scump pe pământ îi fusese luat. Saul îl alungase din țara sa; filistenii îl alungaseră din tabără; amaleciții îi jefuiseră cetatea; soțiile și copiii lui fuseseră luați prizonieri și proprii săi prieteni de încredere se uniseră împotriva lui și-l amenințau chiar cu moartea. În ceasul acesta de strâmtorare extremă, David, în loc să permită minții să stăruie asupra acestor situații dureroase, a privit cu seriozitate la Dumnezeu, căutând ajutor. El „s-a încurajat în Domnul” (1 Samuel 30:6). El și-a revizuit viața sa plină de evenimente din trecut. Îl părăsise Domnul vreodată? Sufletul lui a fost înviorat amintindu-și multele dovezi ale milei lui Dumnezeu. Tovarășii lui, prin nemulțumirea și nerăbdarea lor, și-au făcut necazurile de două ori mai dureroase; dar omul lui Dumnezeu, având motive de întristare chiar mai mari, s-a purtat cu tărie. „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”, era limbajul inimii lui. (Psalmi 56:3). Cu toate că el însuși nu putea să vadă vreo cale de a ieși din necaz, Dumnezeu putea să vadă și urma să-i spună ce să facă.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 692, 693 (cap. 68 – David la Țiclag).

Joi 11 februarie

5. ÎNGRIJITORUL NOSTRU MĂRINIMOS

a. Cum a onorat Dumnezeu rugăciunea lui David? 1 Samuel 30:7-9, 16-19.

1 Samuel 30:7-9, 16-19: „El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Și David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul.” Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. (16-19) ... Și amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mâncând, bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul.”

„Amaleciții s-au hotărât însă să cruțe viața prizonierilor, în dorința de a-și spori onoarea triumfului, prin faptul că aduceau acasă un mare număr de prizonieri, intenționând ca după aceea să-i vândă ca sclavi. În felul acesta, ei împliniseră, fără să știe, planul lui Dumnezeu, păstrându-i pe prizonieri nevătămați, pentru ca ei să fie înapoiați soților și părinților lor.” ― Patriarhi și Profeți, p. 694 (cap. 68 – David la Ţiclag).

b. Ce învățătură spirituală este cuprinsă în decizia lui David cu privire la prada recuperată? 1 Samuel 30:20-26; Ioan 4:36-38.

1 Samuel 30:20-26: „Și David a luat toate oile și toți boii, și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. Toți oamenii răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece.” Dar David a zis: „Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel. Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!”

Ioan 4:36-38: „Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’ Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

„Cei mai egoiști și mai nesupuși dintre cei patru sute stăruiau ca aceia care nu luaseră parte la luptă să nu aibă nici o parte din pradă; că ar fi fost de ajuns pentru ei ca fiecare să-și ia înapoi soția și copiii. Dar David n-a îngăduit un astfel de aranjament. „Să nu faceți așa, fraților”, a zis el, „cu ce ne-a dat Domnul. Partea trebuie să fie aceeași atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri: s-o împărțim deopotrivă” (1 Samuel 30:23, 24). Astfel, problema s-a rezolvat și, de atunci, a rămas o lege... în Israel, ca toți aceia care au fost în chip onorabil în legătură cu o campanie militară să împartă în mod egal prada cu cei care au luptat efectiv.” – Ibid., p. 694 (cap. 68 – David la Ţiclag).

„În zilele noastre, Dumnezeu are nevoie de semănători și de secerători în marele Său câmp. Cei care merg în lucrare, unii pentru a semăna și alții pentru a secera, să-și aducă aminte că nu trebuie să-și atribuie lor înșiși niciodată slava pentru succesul lucrării lor…

„Cine seceră, primește o plată, și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp” (Ioan 4:36). Citiți cu atenție aceste cuvinte. Cercetați semnificația lor, deoarece ele descriu planul lui Dumnezeu.” – Slujitorii Evangheliei, p. 409 (secț. Semănatul și secerișul).

Vineri 12 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum putem evita să adoptăm raționamentul lui David de a merge la Gat?

2. Explicați pericolele inerente stilului lumesc al diplomației.

3. Analizați modalitățile prin care Dumnezeu izbăvește din necaz sufletele sincere.

4. Descrieți contextul scrierii Psalmului 56.

5. Care sunt roadele semănării spirituale și recoltării?