Lecția 1. Convertirea și chemarea lui Pavel

TEXT DE MEMORAT: „Să le deschidă ochii, și să îi întoarcă de la întuneric la lumină, și de la puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertare de păcate.” (Fapte 26:18 prima parte)

„Dintre cei mai amari și necruțători persecutori ai bisericii lui Hristos s-a ridicat cel mai capabil apărător și cel mai de succes vestitor al evangheliei.”— Sketches From the Life of Paul, p. 9.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 112-124 engl. (cap. 12, Din persecutor, ucenic).

Duminică 26 septembrie

1. ÎN FURIE ZELOASĂ

a. Cine era Saul din Tars, și ce misiune greșit direcționată îndeplinea el în mod zelos? Filipeni 3:5, 6; Fapte 26:4, 5, 9-11.

Filipeni 3:5, 6: „eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce privește Legea, fariseu; în ceea ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.”

Fapte 26:4, 5, 9-11: „Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre... Și eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, și așa am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor.”

„[Saul] nu avea o cunoaștere personală a lui Isus din Nazaret sau a misiunii Sale, însă el a absorbit cu rapiditate disprețul și ura rabinilor față de unul care era atât de departe de a îndeplini speranțele lor ambițioase; și după moartea lui Hristos, el s-a alăturat cu nerăbdare preoților și conducătorilor în persecutarea urmașilor Săi ca o sectă proscrisă și urâtă.”—Sketches From the Life of Paul, p. 10.

b. Cu toate acestea, ce scenă a tulburat oarecum mintea lui Saul? Fapte 6:8-12; 7:57-60.

Fapte 6:8-12: „Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod. Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan, dar nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el. Atunci au pus la cale pe niște oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.” Au întărâtat norodul, pe bătrâni și pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el și l-au dus în sobor.”

Fapte 7:57-60: „Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” Apoi, a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.”

„Nu se pronunțase nicio sentință legală asupra lui Ștefan; însă autoritățile romane au fost mituite cu sume mari de bani pentru a nu face nicio investigație a cazului. Saul părea să fie pătruns de un zel frenetic la scena procesului și a morții lui Ștefan. El părea să fie înfuriat de convingerile sale secrete că Ștefan era onorat de Dumnezeu chiar în perioada când era dezonorat de oameni.”— Ibid., p. 20.

Luni 27 septembrie

2. OPRIT ÎN MOD BRUSC

a. Explicați perspectiva și scopul drumului lui Pavel către Damasc. Fapte 9:1, 2.

Fapte 9:1, 2: „Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.”

„Saul era foarte stimat de evrei pentru zelul său în persecutarea credincioșilor. După moartea lui Ștefan, el a fost ales membru al consiliului sinedriului, ținându-se cont de partea pe care a îndeplinit-o el cu acea ocazie. Acest rabin învățat și zelos era un instrument puternic în mâna lui Satan pentru a îndeplini rebeliunea sa contra Fiului lui Dumnezeu.”—Sketches From the Life of Paul, p. 20.

„Saul era pe punctul de a călători la Damasc pentru propriul său interes; însă el era hotărât să îndeplinească un scop dublu, căutând, în timp ce mergea, pe toți cei ce credeau în Hristos. Pentru acest scop el a obținut de la marele preot scrisori pentru a le citi în sinagogi, prin care era autorizat să aresteze pe toți cei care erau suspectați că ar crede în Isus, și să îi trimită prin soli la Ierusalim, pentru a fi judecați și pedepsiți acolo.”— Ibid., p. 21.

b. Ce a oprit dintr-odată furia lui Saul—și cum a răspuns el înfricoșat? Fapte 9:3-5 (prima parte).

Fapte 9:3-5: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” „Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el.”

c. Ce a fost șocat Pavel să descopere? Fapte 9:5 (partea din mijloc).

Fapte 9:5 (partea din mijloc): „Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.”

„Ce umilire era pentru Pavel să știe că în tot acel timp în care el își folosea puterile împotriva adevărului, crezând că face un serviciu lui Dumnezeu, el Îl persecuta pe Hristos! Când Salvatorul i S-a revelat lui Pavel în razele strălucitoare ale slavei Sale, el a fost umplut de repulsie față de lucrarea sa și față de sine însuși. Puterea slavei lui Hristos ar fi putut să îl distrugă, însă Pavel era un prizonier al speranței. El a fost orbit fizic de slava prezenței Celui pe care Îl hulise, însă aceasta s-a întâmplat pentru ca el să poată avea vedere spirituală, ca să poată fi trezit din letargia care îl făcuse confuz și care îi curmase percepțiile. Zelul lucrării sale, rezistența sa hotărâtă contra luminii care strălucea asupra lui prin solii Domnului, au adus acum condamnare asupra sufletului său.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White], vol. 6, p. 1058 engl. (cap. referitor la Fapte 9).

Marți 28 septembrie

3. TREZIT CA DINTR-UN VIS

a. La ce S-a referit Isus prin remarca Sa de încheiere? Fapte 9:5 u.p.

Fapte 9:5 u.p.: „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

„Salvatorul îi vorbise lui Saul prin Ștefan, al cărui raționament clar nu putea fi contrazis. Iudeul erudit văzuse fața martirului reflectând lumina slavei lui Hristos — care părea ca și când ‚era fața unui înger’ (Fapte 6:15). El fusese martor al îndelungii răbdări a lui Ștefan față de vrăjmașii săi și al iertării sale pentru ei. El văzuse de asemenea tăria și resemnarea plină de voioșie a multora dintre cei a căror tortură și suferință le cauzase el. Văzuse cum unii renunțau chiar la viața lor cu bucurie, de dragul credinței lor.

Toate aceste lucruri apelaseră cu glas tare la Saul și uneori aduseseră asupra minții sale o convingere aproape copleșitoare că Isus era Mesia cel promis. În asemenea momente, el se luptase nopți întregi împotriva acestei convingeri.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 116 engl. (cap. 12, Din persecutor, ucenic).

„Fiecare efort de a opri din înaintare progresul evangheliei are ca rezultat pentru oponent vătămarea și suferința. Mai curând sau mai târziu, propria lui inimă îl va condamna; el va descoperi că, într-adevăr, a lovit cu piciorul în țepușe.”—The Review and Herald, 16 martie 1911.

b. Cum a reacționat Saul când a văzut că greșise? Fapte 9:6 p.p.

Fapte 9:6 p.p.: „Tremurând și plin de frică, el a zis: ,Doamne, ce vrei să fac?’”

„[Saul] era plin de remușcări amare. El nu se mai vedea neprihănit, ci condamnat de lege în gând, în spirit și în fapte. El se vedea un păcătos, complet pierdut, fără Salvatorul pe care Îl persecutase.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament, vol. 6, p. 1058 [cap. referitor la Fapte 9].

c. Ce a urmat în experiența lui Saul? Fapte 9:6 u.p., 9.

Fapte 9:6 u.p., 9: „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.” ... (9) Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic.”

„În zilele și nopțile orbirii [lui Saul], el a avut timp pentru reflecție, și s-a încredințat complet neajutorat și lipsit de speranță, lui Isus, singurul care îl putea ierta și care putea să îl îmbrace cu neprihănire.” — Ibid.

Miercuri 29 septembrie

4. SCHIMBARE DRASTICĂ ÎN DAMASC

a. Cum l-a binecuvântat Hristos pe Saul în Damasc? Fapte 9:10, 15-18; 22:13-16.

Fapte 9:10, 15-18: „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el... Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel; și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.”

Fapte 22:13-16: „El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’”

„Cât de diferită de ceea ce anticipase [Saul] a fost intrarea sa în acel oraș! Cu satisfacție mândră el se apropiase de Damasc, așteptând ca la sosirea lui să fie salutat cu ostentație și aplauze pentru onoarea conferită lui de către marele preot, și [pentru] marele zel și temeinicia pe care le manifestase el în căutarea credincioșilor, pentru a-i duce captivi la Ierusalim, ca să fie condamnați acolo și pedepsiți fără milă... El hotărâse că niciun creștin nu trebuie să scape vigilenței sale; el urma să îi întrebe pe bărbați, femei și copii cu privire la credința lor și a acelora cu care ei erau în legătură; el urma să intre în casele lor, cu putere pentru a-i aresta pe locatari, și a-i trimite ca prizonieri la Ierusalim.

Însă cât de schimbată era scena față de cea pe care o anticipase el! În loc de a mânui putere și de a primi onoare, el însuși era realmente un prizonier, fiind lipsit de vedere și dependent de îndrumarea tovarășilor săi. Neajutorat și torturat de remușcări, el se simțea sub sentința morții...

El părea a fi complet exclus de la simpatie umană; și el reflecta și se ruga cu un spirit profund zdrobit și căit.

Acele trei zile au fost ca trei ani pentru evreul orb și chinuit de mustrări de conștiință.”—Sketches From the Life of Paul, p. 25, 27.

„Credința lui Saul a fost în mod sever testată în timpul celor trei zile de post și rugăciune în casa lui Iuda, în Damasc. El era total orb, și în întunecime completă a minții cu privire la ce se cerea de la el... În nesiguranța și suferința lui, el strigă serios către Dumnezeu.”—Ibid, p. 29.

„Saul devine un învățăcel al ucenicilor. În lumina legii, el se vede pe sine însuși un păcătos. El vede că Isus, pe care în ignoranța sa el Îl considerase un impostor, este autorul și temelia religiei poporului lui Dumnezeu din zilele lui Adam, și încheietorul (desăvârșitorul) credinței acum atât de clare vederii sale iluminate...

Prin lumina legii morale, pe care el crezuse că o ținea cu zel, Saul se văzu pe sine însuși păcătosul păcătoșilor. El se căi, adică muri față de păcat, deveni ascultător față de legea lui Dumnezeu, exercită credință în Isus Hristos ca Salvator al Său, fu botezat, și Îl predică pe Isus la fel de serios și de zelos pe cât Îl denunțase cândva.” — Ibid., p. 30, 31.

„Această uimitoare convertire a lui Saul demonstrează într-un mod surprinzător puterea miraculoasă a lui Hristos în a convinge mintea și inima omului.” — Ibid., p. 27.

„Saul, persecutorul, a fost convertit și a devenit Pavel, apostolul neamurilor.” — Profeți și regi, p. 699 engl. (cap. 58, Venirea unui Eliberator).

Joi 30 septembrie

5. O ÎNSĂRCINARE DIVINĂ

a. Explicați chemarea distinctă dată lui Saul — al cărui nume evreiesc însemna „cerut prin rugăciune” — [omul care] a fost mai târziu cunoscut după numele său ca cetățean roman, „Pavel”, însemnând „mic” sau „umil”. Fapte 26:16-18.

Fapte 26:16-18: „Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.’”

b. Ce temă centrală avea să accentueze el — și de ce? Galateni 1:3.

Galateni 1:3: „Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos!”

„ ‚Har vouă’ (Efeseni 1:2 engl. KJV, rom. BTF). Datorăm totul harului gratuit al lui Dumnezeu. Harul din legământ a ordonat adoptarea noastră. Harul din Salvatorul a realizat răscumpărarea noastră, regenerarea noastră, și înălțarea noastră la nivelul de moștenitori cu Hristos. Nu pentru că noi L-am iubit întâi ne-a iubit Dumnezeu; ci, ‚în timp ce noi eram încă păcătoși’, Hristos a murit pentru noi... Cu toate că prin neascultarea noastră noi am meritat neplăcerea și condamnarea din partea lui Dumnezeu, El nu ne-a părăsit, lăsându-ne să ne luăm la trântă (războim) cu puterea vrăjmașului. Îngeri cerești luptă bătăliile noastre pentru noi, și cooperând cu ei, noi putem fi victorioși asupra puterilor celui rău.

Nu am fi învățat niciodată însemnătatea cuvântului ‚har’, dacă nu am fi căzut. Dumnezeu îi iubește pe îngerii fără păcat, care Îi slujesc și sunt ascultători de toate poruncile Sale, însă El nu le dă har. Aceste ființe cerești nu cunosc nimic din [ce înseamnă] har; ele nu au avut niciodată nevoie de el, pentru că ele nu au păcătuit niciodată. Harul este un atribut al lui Dumnezeu arătat ființelor umane care nu merită. Noi înșine nu am mers să îl căutăm, ci el a fost trimis să ne caute. Dumnezeu se bucură să reverse harul Său asupra tuturor celor care flămânzesc după el, nu pentru că noi suntem demni, ci pentru că suntem atât de cu totul nedemni. Nevoia noastră este calificarea care ne dă asigurarea că vom primi acest dar.

Rezerva de har a lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută de fiecare suflet bolnav de păcat. El [harul] va vindeca fiecare boală spirituală. Prin el, inimile pot fi curățate de toată mânjitura. El este remediul evangheliei pentru oricine care crede.”—In Heavenly Places, p. 34.

Vineri 1 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum s-ar putea ca Domnul să îmi trimită țepușe ale conștiinței așa cum i-a făcut lui Saul?

2. Ce se întâmplă când fie acceptăm, fie respingem acei țepuși ai conștiinței?

3. Cum dorește Domnul ca eu să trag beneficii din experiența timpurie a lui Saul?

4. De ce au fost atât de esențiale pentru viitorul lui Saul cele trei zile de orbire?

5. Cum pot fi încurajat de tema centrală a mesajului lui Pavel?