Lecția 10. Dând mărturie cu o conștiință curată

Text de memorat: „Și în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conștiință fără poticnire, către Dumnezeu și oameni.” (Fapte 24:16, engl. KJV, rom. BTF)

 „O conștiință fără poticnire (curată) față de Dumnezeu și om, o inimă care simte cea mai gingașă simpatie pentru ființele umane, în special ca acestea să poată fi câștigate la Hristos, va avea atributele pe care le-a avut Hristos. Toți aceștia vor fi pătrunși de Spiritul Său. Ei vor avea un rezervor de convingere și o vistierie de elocvență simplă.”– Mărturii pentru predicatori și slujitorii evangheliei, p. 120 engl. (cap. 4, subcap. Pregătind suflete pentru slujire).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 419-426 engl. (cap. 39, Procesul din Cezareea).

Duminică 29 august

1. TERTULUS, ORATORUL

a. Descrieți cum au fost folosite ipocrizia lingușitoare și minciunile pentru a-l introduce pe guvernatorul Felix în subiectul interogării lui Pavel. Fapte 23:34, 35; 24:1-9.

Fapte 23:34, 35: „Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia, „te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.”

Fapte 24:1-9: „După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor și a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră, dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, și a poruncit pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.”

„Aici Tertulus s-a înjosit la nivelul unei minciuni pe față. Caracterul lui Felix era josnic și disprețuibil... Faptele sale de cruzime și opresiune făceau ca el să fie în mod universal urât. Cruzimea înșelătoare a caracterului său este dovedită prin crima sa brutală contra marelui preot Ionatan, căruia îi datora în mare parte propria sa poziție...

Prin artele înșelătoare ale lui Simon Magul, un vrăjitor cipriot, Felix o convinsese [pe Drusila] să își părăsească soțul și să devină soția lui. Drusila era tânără și frumoasă, și, pe deasupra, o evreică. Ea era atașată cu devoțiune de soțul ei, care făcuse un mare sacrificiu pentru a-i obține mâna. Într-adevăr, doar puține lucruri ar fi putut să o convingă să își renege cele mai puternice prejudecăți și să atragă asupra sa aversiunea (disprețul și ura) extremă a națiunii ei de dragul de a forma o legătură adulterină cu un desfrânat crud și bătrân.”—Sketches from the Life of Paul, p. 235, 236.

„Cei care l-au auzit pe Tertulus știau că vorbele sale lingușitoare erau neadevărate, însă dorința lor de a-și asigura condamnarea lui Pavel era mai puternică decât dragostea lor de adevăr.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 419, 420 engl. (cap. 39, Procesul din Cezareea).

Luni 30 august

2. ÎN PACE DESĂVÂRȘITĂ

a. Cum și-a început Pavel în mod candid (plin de curăție sufletească) apărarea sa în fața lui Felix? Fapte 24:10-13.

Fapte 24:10-13: „După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.”

„Felix avea suficient spirit de pătrundere pentru a citi dispoziția și caracterul acuzatorilor lui Pavel. El știa din ce motiv îl flataseră ei, și vedea de asemenea că ei nu reușiseră să își concretizeze acuzațiile contra lui Pavel. Întorcându-se spre cel acuzat, el i-a făcut semn să răspundă pentru sine însuși. Pavel nu a pierdut vorbe în complimente, ci a afirmat simplu că putea cu atât mai multă bucurie să se apere în fața lui Felix, cu cât acesta din urmă fusese atât de mult timp procurator*, și de aceea avea o înțelegere atât de bună a legilor și obiceiurilor evreilor. Referindu-se la acuzațiile aduse lui, el a arătat în mod clar faptul că niciuna dintre ele nu era adevărată. El declară că nu cauzase nicio tulburare în vreo parte a Ierusalimului, nici nu profanase sanctuarul.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 420, 421 engl. (cap. 39, Procesul din Cezareea).

* Magistrat roman, ... însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale.

b. Ce concept a prezentat Pavel guvernatorului? Fapte 24:14, 15.

Fapte 24:14, 15: „Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Proroci și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.”

„Ca urmare a păcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregii rase umane. Toți se coboară în mormânt în același mod. Și prin prevederile planului de mântuire, toți trebuie să iasă din mormintele lor.”—Marea luptă, p. 544 engl. (cap. 33, Prima mare înșelăciune).

c. De ce este benefic tuturor scopul vieții lui Pavel? Fapte 24:16; Isaia 26:3, 4.

Fapte 24:16: „Și în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conștiință fără poticnire, către Dumnezeu și către oameni.” (engl. KJV, rom. BTF).

Isaia 26:3, 4: „Tu îl vei ține în pace desăvârșită pe cel a cărui minte este fixată asupra ta, pentru că el se încrede în tine. Încredeți-vă în Domnul pentru totdeauna, fiindcă în Domnul Iehova este tărie veșnică.” (engl. KJV, rom. BTF.)

„Pacea interioară și o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu vor înviora și întări intelectul asemenea picăturilor de rouă ce se formează pe plantele gingașe. Voința este atunci direcționată și controlată corect, și este mai hotărâtă, totuși liberă de încăpățânare. Meditațiile sunt plăcute pentru că sunt sfințite. Serenitatea (calmul, liniștea) minții pe care o poți poseda îi va binecuvânta pe toți cei cu care te asociezi. Această pace și acest calm vor deveni, în timp, naturale, și tu vei reflecta prețioasele lor raze asupra tuturor celor din jurul tău, ca apoi acestea să fie reflectate din nou asupra ta. Cu cât guști mai mult din această pace cerească și liniște a minții, cu atât mai mult aceasta va crește. Este o plăcere animată, vie, care nu aruncă toate energiile morale într-o amorțeală, ci le trezește la o activitate sporită. Pacea perfectă este un atribut al cerului, pe care îl posedă îngerii. Fie ca Domnul să te ajute să devii un posesor al acestei păci.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 327 engl. (cap. 48, Remediu pentru sentimentalism).

Marți 31 august

3. ETERNITATEA VERSUS CONVENIENŢĂ

a. Ce problemă declanșase furia evreilor împotriva lui Pavel? Fapte 24:17-21.

Fapte 24:17-21: „După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. Tocmai atunci niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’”

b. În ce sens era Felix prea slab în ce privește administrarea cazului? Fapte 24:22, 23.

Fapte 24:22, 23: „Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.” Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.”

„Apostolul vorbea cu seriozitate și evidentă sinceritate, și cuvintele sale purtau în ele o povară a convingerii. Claudius Lisias, în scrisoarea sa către Felix, dăduse o mărturie similară cu privire la comportamentul lui Pavel. În plus, Felix însuși avea o cunoaștere mai extinsă a religiei iudaice decât presupuneau mulți. Declararea clară a faptelor de către Pavel l-a făcut în acest caz în stare pe Felix să înțeleagă chiar mai clar motivele de care erau guvernați evreii, când încercau să îl condamne pe apostol pentru răzvrătire și comportament de trădător. Guvernatorul nu dorea să le facă pe plac condamnând pe nedrept un cetățean roman, nici nu dorea să li-l predea să fie dat la moarte fără un proces corect. Cu toate acestea, Felix nu cunoștea niciun motiv mai înalt decât interesul propriu, și era controlat de dragostea de laudă și de o dorință de a fi promovat. Teama de a-i ofensa pe evrei îl reținea de la a acorda dreptatea completă unui om despre care știa că era nevinovat. De aceea a decis să suspende procesul până când urma să fie prezent Lisias.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 421, 422 engl. (cap. 39, Procesul în Cezareea).

c. Cum se întâmplă ca o atitudine ca cea a lui Felix să întristeze Spiritul? Fapte 24:24, 25.

Fapte 24:24, 25: „După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”

„[Felix] tratase cu ușurință ultima sa ofertă de îndurare. El nu urma să mai primească nicio altă chemare din partea lui Dumnezeu.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 427 engl. (cap. 39, Procesul în Cezareea).

„[Comunitatea fratelui K.] credea că dacă nu se războiau contra adevărului, ei se descurcau destul de bine, însă lumina pe care ei au neglijat să o primească și să o nutrească s-a stins în întuneric. Ei au încercat să își liniștească conștiința spunându-i Spiritului lui Dumnezeu: ‚Mergi de data aceasta; când voi avea un timp potrivit, Te voi chema.’ Timpul potrivit nu a venit niciodată. Ei au neglijat ocazia de aur, care nu s-a mai întors niciodată pentru ei, pentru că lumea a ținut afară lumina pe care ei au refuzat-o. Interesele acestei vieți și farmecul plăcerilor atrăgătoare absorb mințile și inimile, în timp ce Prietenul lor cel mai bun, binecuvântatul Salvator, este respins și uitat.” —Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 108 engl. (cap. 10, Influența întâlnirilor sociale).

Miercuri 1 septembrie

4. SCUZE, SCUZE...

a. Numiți câteva scuze pentru nededicarea totală lui Hristos — și rezultatul tuturor acestora. Luca 14:15-20, 24.

Luca 14:15-20, 24: „Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: ‘Veniți, căci iată că toate sunt gata.’ Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.’ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’ (24) Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.’”

„Scuzele prezentate pentru refuzarea invitației la ospăț cuprind tot spectrul de scuze pentru a refuza invitația evangheliei. Oamenii declară că nu își pot periclita perspectivele lumești oferind atenție cerințelor evangheliei. Ei socotesc binecuvântările lor temporare ca de o mai mare valoare decât lucrurile veșniciei. Chiar binecuvântările pe care le-au primit de la Dumnezeu devin o barieră care separă sufletele lor de Creatorul și Răscumpărătorul lor. Ei nu vor să fie întrerupți în scopurile lor lumești, și spun mesagerului îndurării: ‚Acum du-te; când voi avea ocazie cuvenită, te voi chema.’ (Fapte 24:25). Alții invocă dificultățile care ar apărea în relațiile lor sociale, dacă ar asculta de chemarea lui Dumnezeu. Ei spun că nu își pot permite să nu fie în armonie cu rudele și cunoștințele lor. Astfel ei se dovedesc a fi chiar personajele descrise în parabolă. Stăpânul ospățului privește scuzele lor slabe ca manifestare a disprețului față de invitația Sa.

Omul care a spus ‚Mi-am luat o soție, și de aceea nu pot veni’ reprezintă o clasă numeroasă. Există mulți care permit soțiilor sau soților lor să îi împiedice de la a asculta chemarea lui Dumnezeu. Soțul spune: ‚Nu pot să ascult de convingerile mele despre datorie în timp ce soția mea se împotrivește acestui lucru. Influența ei ar face să fie extrem de greu pentru mine să fac aceasta.’ Soția aude chemarea plină de har: ‚Veniți căci toate lucrurile sunt acum gata,’ și ea spune: ‚te rog să mă scuzi. Soțul meu refuză invitația harului. El spune că afacerea lui stă în cale. Eu trebuie să merg cu soțul meu și de aceea nu pot veni.’ Inimile copiilor sunt impresionate. Ei doresc să vină. Însă își iubesc tatăl și mama și, întrucât aceștia nu ascultă de chemarea evangheliei, copiii cred că nu se poate aștepta de la ei să vină. Ei, de asemenea, spun: ‚Scuzați-mă.’

Toți aceștia refuză chemarea Salvatorului pentru că se tem de despărțire în cercul familiei. Ei presupun că refuzând să asculte de Dumnezeu își asigură pacea și prosperitatea acasă; însă aceasta este o înșelăciune. Cei care seamănă egoism vor recolta egoism. Respingând dragostea lui Hristos, ei resping singurul lucru care poate oferi puritate și statornicie dragostei umane. Ei nu doar că pierd cerul, ci nu se vor bucura în mod real de lucrul pentru care au sacrificat cerul.”—Parabolele Domnului, p. 224, 225 engl. (cap.18, Mergeți la drumuri și la garduri).

Joi 2 septembrie

5. REVĂRSAT FĂRĂ MĂSURĂ

a. În loc să găsim scuze, ce se întâmplă când ne predăm cu totul conducerii Duhului Sfânt? Fapte 3:19; Isaia 44:22, 23; Psalmii 110:3.

Fapte 3:19: „De aceea pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca păcatele voastre să fie șterse când vor veni timpurile de înviorare din prezența Domnului”(engl. KJV).

Isaia 44:22, 23: „Am șters fărădelegile tale ca pe un nor gros, și păcatele tale ca pe un nor, întoarce-te la mine, fiindcă te-am răscumpărat. Cântați, voi ceruri, fiindcă Domnul a făcut aceasta; strigați, voi adâncimi ale pământului, izbucniți în cântare, voi munți, pădure și fiecare copac din ea, fiindcă Domnul a răscumpărat pe Iacob și S-a glorificat în Israel.” (engl. KJV, rom. BTF).

Psalmii 110:3: „Poporul tău va fi binevoitor în ziua puterii tale; în frumusețile sfințeniei din pântecele dimineții, tu ai roua tinereții tale.”(engl. KJV, rom. BTF).

„Suntem angajați într-un conflict pentru viața veșnică; și în această bătălie harul este aranjat în linie de bătaie împotriva firii și întreaga tărie a eului se împotrivește victoriei. Puțini găsesc cărarea tăgăduirii de sine, care este delimitată de cruci, și încă și mai puțini o urmează... Vei persevera tu și nu vei obosi în facerea de bine? Războiul creștin este unul de luptă și vigilență eternă. Victoria perfectă poate să fie a ta, dacă vei ridica plin de voioșie crucea lui Hristos.” – Letters and Manuscripts, Letter 48, 1888.

„Servi ai lui Dumnezeu, cu fețele lor luminate și strălucind de sfântă consacrare, se vor grăbi din loc în loc să proclame solia din cer. Prin mii de voci, peste tot pământul, solia de avertizare va fi dată. Se vor îndeplini miracole, bolnavii vor fi vindecați, și semne și minuni îi vor urma pe credincioși. Satan lucrează de asemenea cu minuni mincinoase, chiar coborând foc din cer în fața oamenilor. (Apocalipsa 13:13). Astfel locuitorii pământului vor fi aduși să ia poziție.

Solia va fi dusă nu atât de mult prin argument, cât prin convingerea profundă a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânța a fost semănată, și acum ea va răsări și va aduce roade. Publicațiile distribuite de lucrătorii misionari au exercitat influența lor, totuși mulți ale căror minți au fost impresionate au fost împiedicați de a înțelege în mod complet adevărul sau de a oferi ascultare. Acum razele de lumină pătrund peste tot, adevărul este văzut în claritatea sa, și copiii onești ai lui Dumnezeu taie legăturile care i-au reținut. Legăturile de familie, relațiile de biserică sunt fără puterea de a-i opri. Adevărul este mai prețios decât orice altceva în afara lui. În ciuda forțelor combinate împotriva adevărului, un mare număr iau poziție de partea Domnului.”—Marea luptă, p. 612 engl. (cap. 38, Avertizarea finală).

Vineri 3 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce l-a adus Anania, marele preot, pe Tertulus, la audierea lui Pavel?

2. De ce este vital să menținem o conștiință curată prin mărturisire și căință?

3. Cum s-ar putea ca eu să amân în unele domenii ale vieții, așa cum a amânat Felix?

4. Ce scuze nefondate, care înăbușă Spiritul, s-ar putea să aduc eu?

5. Cum pot să am parte de revărsarea Duhului Sfânt în măsură deplină?