Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 11. Speranță pentru cei de afară, „din lume”

Text de memorizat: „Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar, ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” (Fapte 11:17).

„Ar trebui să fie o mare încurajare pentru noi în lucrarea noastră a ne gândi la compasiunea și dragostea gingașă a lui Dumnezeu pentru cei care caută și se roagă pentru lumină.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 79 engl. (secțiunea 2, Lucrarea evanghelistică, subcap. La drumuri și la garduri).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 131-142 engl. (cap. 14, Un căutător după adevăr), 155-159 engl. (cap. 16, Evanghelia în Antiohia). Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 76-84 engl. (secțiunea 2, Lucrarea evanghelistică, subcap. Lucrarea evanghelistului; La drumuri și la garduri).

Duminică 6 iunie

1. ÎN LIDA ȘI IOPE

a. Relatați experiența vizitei lui Petru în Lida. Fapte 9:32-35.

Fapte 9:32-35: „Pe când cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul.” Și Enea s-a sculat îndată. Toți locuitorii din Lida și din Sarona l-au văzut și s-au întors la Domnul.”

b. De ce putem fi toți încurajați de minunea înfăptuită în Iope — și de ce sunt toți membrii bisericii care se aseamănă Dorcăi atât de valoroși pentru comunitate? Fapte 9:36-43.

Fapte 9:36-43: „În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.” Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele și cămășile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve și le-a pus-o înainte vie. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope și mulți au crezut în Domnul. Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon.”

„În Iope exista o Dorca, ale cărei degete îndemânatice erau mai active decât limba ei. Ea știa cine avea nevoie de îmbrăcăminte confortabilă și cine avea nevoie de simpatie, și ea slujea cu generozitate nevoilor ambelor clase. Și când Dorca a murit, biserica din Iope a realizat ce pierdere sufereau. Nu este de mirare faptul că ei jeleau și boceau, nici că stropi calzi de lacrimi cădeau pe țărâna neînsuflețită. Ea era de o asemenea valoare, încât prin puterea lui Dumnezeu ea a fost adusă înapoi din țara vrăjmașului, pentru ca îndemânarea și energia ei să poată fi încă o binecuvântare pentru ceilalți.

O fidelitate atât de răbdătoare, plină de rugăciune și perseverentă, cum aveau acești sfinți ai lui Dumnezeu este rară; totuși biserica nu poate prospera fără ea... Există întotdeauna un apel pentru lucrători statornici, temători de Dumnezeu, care nu vor cădea în ziua adversității.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 304 engl. (cap. 33, Fidelitate și perseverență necesare).

Luni 7 iunie

2. UN CĂUTĂTOR SINCER a. Cine era Corneliu — și de ce i-a vorbit Dumnezeu? Fapte 10:1-8.

Fapte 10:1-8: „În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. El găzduiește la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.”

„Corneliu era un sutaș roman. El era un om înstărit și de origine nobilă, și poziția lui era una de încredere și onoare. Păgân prin naștere, instruire și educație, prin contact cu evreii el dobândise o cunoștință despre Dumnezeu, și el I se închina cu o inimă loială, dovedind sinceritatea credinței sale prin compasiune față de cei săraci. El era cunoscut aproape și departe pentru generozitatea lui și viața sa neprihănită i-a adus o reputație bună atât între evrei cât și între neamuri. Influența sa era o binecuvântare pentru toți cei cu care a venit el în legătură...

Crezând în Dumnezeu ca și Creator al cerului și al pământului, Corneliu Îl adora, Îi recunoștea autoritatea, și căuta sfatul Lui în toate afacerile vieții. El era credincios lui Iehova în viața sa din cămin și în datoriile sale oficiale.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 132, 133 engl. (cap. 14, Un căutător al adevărului).

b. Între timp, în Iope, folosind hrana ca un simbol (fără a se referi de fapt la hrană), ce lecție vitală i-a dat Dumnezeu lui Petru — pentru a fi susținută de creștini până la încheierea timpului? Fapte 10:9-16, 28, 34, 35.

Fapte 10:9-16, 28, 34, 35: „A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer... (28) „Știți”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat... (34, 35) Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El.”

„Semenul nostru nu înseamnă doar cineva din biserica sau credința căreia îi aparținem noi. Nu se referă la rasă, culoare sau distincție de clasă. Semenul nostru este fiecare persoană care are nevoie de ajutorul nostru. Semenul nostru este fiecare suflet care este rănit și zdrobit de adversar. Semenul nostru este oricine este proprietatea lui Dumnezeu.” – Parabolele Domnului, p. 376 engl. (cap. 27, Cine este semenul meu?).

c. Cum l-a trimis Domnul pe Petru pentru a ține cu Corneliu și grupul său un studiu biblic în căminul său, în Cezarea? Fapte 10:19-22, 27.

Fapte 10:19-22, 27: „Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?” Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.”... (27) Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți.”

d. Ce a predicat Petru? Fapte 10:36-43.

Fapte 10:36-43: „El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

„De la promisiunea dată lui Adam, de-a lungul descendenței patriarhale și a sistemului de organizare în jurul legii, lumina glorioasă a cerului a revelat urmele pașilor Răscumpărătorului.” — Hristos, Lumina lumii, p. 211 engl. (cap. 21, Betesda și Sinedriul).

Marți 8 iunie

3. RECUNOSCÂND CHEMAREA LUI DUMNEZEU

a. Cum au adus roade Corneliu și grupul lui, dând dovadă de faptul că ei îmbrățișaseră într-adevăr cu totul adevărul prezent pentru acel timp — ca urmare calificându-i pentru botez? Fapte 10:44-48.

Fapte 10:44-48: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”

b. După lucrarea sa misionară cu Corneliu, ce plângere a avut de înfruntat Petru din partea fraților săi din Iudeea? Fapte 11:1-3.

Fapte 11:1-3: „Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.”

„Când frații din Iudeea au auzit că Petru mersese la casa unui păgân și predicase celor adunați, ei au fost surprinși și ofensați. Ei se temeau că un astfel de curs, care lor li se părea semeț, ar fi avut ca efect contracararea învățăturilor sale. Când l-au văzut data următoare pe Petru, l-au întâmpinat cu o critică severă, spunând: ‚Ai intrat la oameni netăiați împrejur, și ai mâncat cu ei.’ ”—Istoria faptelor apostolilor, p. 141 engl. (cap. 14, Un cercetător după adevăr).

c. După ce le-a relatat experiența sa cu viziunea de la Dumnezeu, ce a accentuat Petru — și cum au primit frații săi această logică? Fapte 11:15-18. Ce ne spune aceasta nouă astăzi?

Fapte 11:15-18: „Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi la început. Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.’ Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci și neamurilor pocăință, ca să aibă viața.”

„Ar trebui să fie o mare încurajare pentru noi în lucrarea noastră a ne gândi la compasiunea și dragostea gingașă a lui Dumnezeu pentru cei care caută și se roagă pentru lumină.

Există mulți care îmi sunt reprezentați ca fiind asemenea lui Corneliu, oameni pe care Dumnezeu dorește să îi aducă în legătură cu biserica Sa. Simpatiile lor sunt cu poporul păzitor al poruncilor Domnului. Însă firele care îi leagă de lume îi țin ferm. Ei nu au curajul moral de a lua poziție cu cei umili. Trebuie să facem eforturi speciale pentru aceste suflete, care au nevoie de eforturi speciale din pricina responsabilităților și ispitelor lor.

Din lumina care mi-a fost dată știu că un clar ‚Așa zice Domnul’ ar trebui să fie rostit acum oamenilor care au influență și autoritate în lume. Ei sunt slujitori cărora Dumnezeu le-a încredințat încrederi importante. Dacă vor să accepte chemarea Sa, Dumnezeu îi va folosi în cauza Sa.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 79, 80 engl. (secțiunea 2, subcap. Lucrarea evanghelistică, subcap. La drumuri și la garduri).

Miercuri 9 iunie

4. FOLOSIND O OPORTUNITATE

a. Ca urmare a risipirii din cauza persecuției, cum s-a extins biserica spre insulele din Mediterana și spre nordul Iudeii? Fapte 11:19-21.

Fapte 11:19-21: „Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul.”

b. Ce oraș a fost un teren deosebit de fertil pentru evanghelie, ce plan a fost făcut pentru a-l dezvolta în mod mai deplin — și de ce? Fapte 11:22-26 (prima parte).

Fapte 11:22-26 p.p.: „Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învățat pe mulți oameni.”

„Barnaba... a fost trimis în Antiohia, metropola Siriei, pentru a ajuta biserica de acolo. El a lucrat acolo cu mare succes. Pe măsură ce lucrarea creștea, el a solicitat și a obținut ajutorul lui Pavel, învățând oamenii și adăugând la numărul membrilor bisericii lui Hristos.

Antiohia avea atât o numeroasă populație iudaică, cât și neamuri; era un loc de relaxare pentru iubitorii de comoditate și plăceri, datorită amplasamentului său salutar, a peisajului frumos, a bogăției și culturii, precum și a rafinamentului, concentrate acolo. Comerțul său extensiv făceau din acesta un loc de mare importanță, unde se găseau oameni de toate naționalitățile. Era de aceea un oraș al luxului și viciului.”—Istoria mântuirii, p. 301 engl. (cap. 41, În regiunile de dincolo).

c. Ce distingea biserica din Antiohia? Fapte 11:26 (ultima parte).

Fapte 11:26 u.p.: „Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.”

„Aici pentru prima dată ucenicii au fost numiți creștini. Numele lor le-a fost dat pentru că Hristos era tema principală a predicării, învățăturii și conversației lor. Ei rememorau permanent incidentele vieții Lui în timpul când ucenicii Săi au fost binecuvântați cu tovărășia Sa personală. Ei se ocupau neobosit cu învățăturilor Sale, cu miracolele Sale de vindecare a celor bolnavi, de alungare a demonilor și de înviere a celor morți, aducându-i la viață. Cu buze tremurânde și ochi înlăcrimați ei vorbeau despre agonia Sa în grădină, despre trădarea, procesul și executarea Sa, despre îndelunga răbdare și umilirea cu care El a îndurat aroganța și tortura impuse asupra Lui de vrăjmașii Săi, și despre mila dumnezeiască cu care El S-a rugat pentru cei care L-au persecutat. Învierea și înălțarea Sa și lucrarea Sa din cer ca Mijlocitor pentru omul căzut erau subiectele pline de bucurie pentru ei. Pe bună dreptate păgânii puteau să îi numească creștini.” – Ibid., p. 302 engl. (cap. 41, În regiunile de dincolo).

Joi 10 iunie

5. COMPASIUNE PENTRU CEI NEVOIAȘI

a. Ce acțiune generoasă au făcut frații din Antiohia când au auzit profeția despre foametea care urma să cuprindă lumea? Fapte 11:27-30. Cum este aceasta un exemplu pentru creștinii din toate secolele? Fapte 20:35.

Fapte 11:27-30: „În vremea aceea, s-au coborât niște proroci din Ierusalim la Antiohia. Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, ceea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.”

Fapte 20:35: „În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’”

„Datorită circumstanțelor, unii dintre cei care Îl iubesc și Îl ascultă pe Dumnezeu devin săraci. Unii nu sunt grijulii; ei nu știu cum să se administreze. Alții sunt săraci din cauza bolii și a loviturilor sorții. Oricare ar fi cauza, ei sunt în nevoie și a-i ajuta este un domeniu important al lucrării misionare.

Toate bisericile noastre ar trebui să aibă grijă de proprii lor săraci. Dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să se exprime prin fapte de binefacere pentru cei nevoiași și suferinzi din casa credinței, ale căror nevoi ajung la cunoștința noastră și care solicită grija noastră. Fiecare suflet se află sub obligația specială față de Dumnezeu de a observa cu o compasiune specială pe săracii merituoși. Pentru niciun motiv nu ar trebui să fie trecuți cu vederea...

Fusese o foamete în Ierusalim, și Pavel știa că mulți dintre creștini fuseseră risipiți și că cei care rămâneau urma să fie lipsiți de simpatie umană și expuși vrăjmășiei religioase. De aceea el a îndemnat bisericile să trimită ajutoare bănești pentru sprijinirea fraților lor în Ierusalim. Sumele strânse de biserici au depășit așteptările apostolilor. Constrânși de dragostea lui Hristos, credincioșii au oferit cu generozitate, și ei erau umpluți de bucurie pentru că puteau să își exprime în acest mod recunoștința lor pentru Răscumpărătorul și dragostea lor pentru frați. Acesta este adevăratul fundament al carității, conform cuvântului lui Dumnezeu.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 271, 272 engl. (secțiunea 4, Lucrarea misionară medicală, subcap. Săracii, cei bolnavi și cei vârstnici).

Vineri 11 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot exercita eu în biserica mea o influență asemănătoare celei a Tabitei?

2. Ce este remarcabil cu privire la Corneliu?

3. Ce persoană proeminentă pe care o cunosc s-ar putea să fie deschisă pentru adevăr?

4. Poate fi chiar lângă mine o cetate asemenea Antiohiei, care are nevoie de adevăr. Unde este aceasta?

5. De ce ar trebui să acord întotdeauna atenție importanței carității creștine?

Lecția 11. Speranță pentru cei de afară, „din lume”