Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 10. Capitularea lui Saul

Text de memorizat: „Și el, tremurând și uimit a spus, Doamne, ce vrei să fac? Și Domnul i-a spus: ‚Scoală-te și intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci’.” (Fapte 9:6).

„Propria noastră bunăstare viitoare și, de asemenea, salvarea altor suflete depind de cursul pe care îl urmăm noi acum. Avem nevoie să fim călăuziți de Spiritul adevărului. Fiecare urmaș al lui Hristos ar trebui să întrebe cu seriozitate: ‚Doamne, ce vrei să fac?’ ”— Marea luptă, p. 601 engl. (cap. 37, Scripturile, salvarea noastră).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 428-434 engl. (cap. 35, Independența individuală, subcap. Autoritatea bisericii).

Duminică 30 mai

1. O LUMINĂ TRANSFORMATOARE

a. Explicați agonia lui Saul și cum Hristos a oprit nebunia sa spirituală de a da cu piciorul într-un ghimpe. Ieremia 17:5; Fapte 9:1-5.

Ieremia 17:5: „Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!”

Fapte 9:1-5: „Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” „Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

„Mintea care se împotrivește adevărului va vedea totul într-o lumină pervertită. Ea va fi ancorată în certurile sigure ale vrăjmașului, și va vedea lucrurile în lumina vrăjmașului.

Saul din Tars era un exemplu pentru aceasta. El nu avea dreptul moral de a fi un necredincios. Însă el alesese să accepte opiniile oamenilor mai degrabă decât sfatul lui Dumnezeu. El avea profețiile care indicau spre Mesia, însă afirmațiile rabinilor, cuvintele oamenilor, erau preferate.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1057 engl. (cap. referitor la Fapte 9).

„[Saul] fusese martor al îndelungii răbdări a lui Ștefan față de vrăjmașii săi și al iertării sale pentru ei. El fusese de asemenea martor al tăriei și resemnării voioase a multora a căror tortură și chin le cauzase el. El văzuse pe unii care renunțaseră chiar la viețile lor bucurându-se, de dragul credinței.

Toate aceste lucruri apelaseră cu putere la Saul și uneori aruncaseră asupra minții lui o convingere aproape copleșitoare că Isus era Mesia cel promis.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 116 engl. (cap. 12, Din persecutor un ucenic).

Luni 31 mai

2. O CHEMARE REPETATĂ ASTĂZI

a. Ce ar trebui să învățăm din modul în care Domnul poate să schimbe în mod abrupt cursul evenimentelor vieții pentru a salva un suflet sincer? Ieremia 10:23, 24.

Ieremia 10:23, 24: „Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești!”

„[Saul] făcuse în mod conștient multe lucruri împotriva numelui lui Isus din Nazaret. În zelul său el era un persecutor perseverent, serios, împotriva lui Hristos.” —Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 429 engl. (cap. 35, Independența individuală, subcap. Autoritatea bisericii).

„Servii lui Hristos nu ar trebui să își permită să fie împiedicați de cei care ar face evanghelia doar o chestiune de ceartă și ridiculizare.

Însă Salvatorul nu a trecut niciodată pe lângă un suflet, oricât de cufundat în păcat, care era dispus să primească adevărurile prețioase ale cerului. Pentru vameși și păcătoși, cuvintele Sale erau începutul unei vieți noi. Maria Magdalena, din care El scosese șapte demoni, a fost ultima la mormântul Salvatorului și prima care L-a salutat în dimineața învierii. Saul din Tars, unul dintre cei mai hotărâți vrăjmași ai evangheliei, a fost cel care a devenit Paul, devotatul slujitor al lui Hristos. Sub o aparență de ură și dispreț, chiar sub crimă și degradare, poate fi ascuns un suflet pe care harul lui Hristos îl va salva pentru a străluci ca un giuvaer în coroana Răscumpărătorului.” —Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 129, 130 engl. (cap. 6, Nu judecând, ci făcând).

b. Cu ce întrebare vitală avem a ne pleca înaintea Maestrului în adâncă umilință și supunere deplină la fiecare etapă din viața noastră? Fapte 9:6.

Fapte 9:6: „Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoalăte”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.”

„Dumnezeu te cheamă din nou. El caută să ajungă la tine, cel care ești încins cu egoism și copleșit de grijile vieții. El te invită să îți retragi afecțiunile de la lume și să le acorzi lucrurilor cerești. Pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu, trebuie să o studiezi, mai degrabă decât să urmezi înclinațiilor tale și cursului natural al minții tale. ‚Ce vrei să fac?’ ar trebui să fie întrebarea serioasă, plină de preocupare a inimii.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 53, 54 engl. (cap. 5, Alegând comoara pământească).

„Întrebați-L pe cel care a suferit reproș, insultă și batjocură de dragul vostru: ‚Doamne, ce vrei să faci?’ Nimeni nu este prea înalt educat pentru a deveni ucenic al lui Hristos. Cei care simt că este un privilegiu a oferi ceea ce e mai bun în viața și educația lor Celui de la care le-au primit, nu vor scuti nicio trudă, niciun sacrificiu pentru a-i da înapoi lui Dumnezeu, în cel mai înalt serviciu, talentele încredințate lor.”—Ibid., vol. 4, p. 584 engl. (cap. 58, Poziția și lucrarea sanatoriului).

Marți 1 iunie

3. TRIMIS LA BISERICA LUI DUMNEZEU

a. Ce ar trebui să învățăm toți din modul în care Saul, un om religios mândru, a fost profund umilit atât înaintea Domnului cât și a omului? Fapte 9:7, 8.

Fapte 9:7, 8: „Oamenii care-l însoțeau au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pământ și, măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini și l-au dus în Damasc.”

„Pavel a crezut cu adevărat că credința în Isus făcea fără efect legea lui Dumnezeu, serviciul religios al jertfelor și ritualul circumciziunii, care în toate secolele trecute primiseră aprobarea lui Dumnezeu. Însă revelația miraculoasă a lui Hristos aduce lumină în camerele întunecate ale minții sale. Isus din Nazaret, împotriva căruia este el pornit, este într-adevăr Răscumpărătorul lumii...

Hristos îl trimite chiar la ucenicii pe care îi persecutase el atât de amarnic, ca el să învețe de la ei. Lumina iluminării cerești îi luase lui Pavel vederea; însă Isus, Marele vindecător al orbilor, nu i-o redă.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 429, 430 engl. (cap. 35, Independența individuală, subcap. Autoritatea bisericii).

„Ce umilire a fost pentru Pavel să știe că în tot acest timp în care el își folosise puterile împotriva adevărului, crezând că îi face un serviciu lui Dumnezeu, el Îl persecuta pe Hristos... Conștiința sa, trezită, lucra acum cu energie auto-acuzatoare. Zelul lucrării sale, rezistența sa determinată contra luminii care strălucea asupra lui prin solii lui Dumnezeu—acestea aduceau acum condamnare asupra sufletului său, și el era umplut de remușcare amară. El nu s-a mai văzut pe sine însuși ca drept, ci se vedea condamnat de lege în gând, în spirit, și în fapte. El s-a văzut un păcătos, cu totul pierdut, fără Salvatorul pe care el Îl persecutase.”—Comentarii biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1058.

b. Descrieți experiența lui Pavel în orbirea sa. Fapte 9:9.

Fapte 9:9: „Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic.”

„Aceste zile de auto-cercetare amănunțită și de umilire a inimii au fost petrecute în izolare singuratică...

Pe măsură ce Saul se supunea pe deplin puterii convingătoare a Duhului Sfânt, el a văzut greșeli în viața sa și a recunoscut cerințele cuprinzătoare, cu implicații vaste, ale legii lui Dumnezeu. Cel care fusese un fariseu mândru, încrezător că era îndreptățit prin propriile sale fapte bune, se pleca acum înaintea lui Dumnezeu cu umilința și simplitatea unui copil, mărturisinduși propria nevrednicie și pledând meritele unui Salvator răstignit și înviat.” —Istoria faptelor apostolilor, p. 118, 119 engl. (cap. 12, Din persecutor, ucenic).

Miercuri 2 iunie

4. GATA DE ACŢIUNE

a. Observați comuniunea clară dintre Hristos și Anania — și explicați de ce fiecare credincios în parte poate fi încurajat prin ea. Fapte 9:10-16.

Fapte 9:10-16: „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el. Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă. Și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.” „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim, ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă ca să lege pe toți care cheamă Numele Tău.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel; și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

„Fiecare trebuie să aibă o experiență individuală în a fi învățat de Marele Învățător, și o comuniune individuală cu Dumnezeu.”—Mărturii pentru predicatori, p. 486 engl. (cap. 18, Principii vitale ale relației, subcap. Nevoia de educație religioasă).

b. Descrieți modul gingaș, în temere de Dumnezeu, în care Anania și biserica din Damasc au slujit lui Saul (acum numit Pavel) ca un nou credincios. Fapte 9:17-19.

Fapte 9:17-19: „Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.”

„Isus a aprobat și consfințit autoritatea bisericii Sale și l-a pus pe Saul în legătură cu agenții Săi numiți pe pământ.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 122 engl. (cap. 12, Dintr-un persecutor, ucenic).

c. Numiți pașii lui Pavel după botez — și încercările pe care le-a înfruntat el. Fapte 9:20-25.

Fapte 9:20-25: „Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Toți cei ce-l ascultau rămâneau uimiți și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?” Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și făcea de rușine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare, și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniță.”

„Pavel a fost botezat de Anania în râul Damasc. El a fost apoi întărit de hrană și imediat a început să îl predice pe Isus credincioșilor din cetate, tocmai acelora pe care el pornise de la Ierusalim cu scopul de a-i distruge. El învăța de asemenea în sinagogi că Isus care fusese dat la moarte era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Argumentele sale din profeție erau atât de concludente, și eforturile sale erau însoțite de puterea lui Dumnezeu, încât evreii care se împotriveau erau încurcați și incapabili să îi răspundă.” —Schițe din viața lui Pavel, p. 32.

„Pavel declara că schimbarea sa de credință nu fusese determinată de impuls sau fanatism, ci fusese cauzată de dovezi copleșitoare...

Mulți și-au împietrit inimile, refuzând să răspundă mesajului său, și în curând uimirea lor pentru convertirea sa s-a schimbat în ură intensă asemenea celei pe care I-o arătaseră lui Isus.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 125 engl. (cap.13, Zile de pregătire).

„[Mai marii preoților și ai conducătorilor] au căzut de acord că singurul curs sigur de urmat era să îl dea pe Pavel la moarte. Însă Dumnezeu știa de intenția lor, și îngerii aveau misiunea de a-l păzi, ca el să poată trăi pentru a-și îndeplini misiunea.”—Experiențe și viziuni, p. 202 engl. (cap. Iudeii decid să îl ucidă pe Pavel).

d. De ce a mers Pavel în deșert? Galateni 1:17; Psalm 119:10 p.p.

Galateni 1:17: „nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.”

Psalmii 119:10 p.p.: „Te caut din toată inima mea...”

Joi 3 iunie

5. ÎNCERCĂRI ȘI PROVIDENŢĂ

a. După ce a petrecut trei ani în Arabia singur în rugăciune, ce lovitură neașteptată a suferit Pavel — și pe cine a folosit Dumnezeu pentru a-l ajuta? Fapte 9:26, 27.

Fapte 9:26, 27: „Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. Atunci, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.”

„[Barnaba] a crezut cu totul și l-a primit pe Pavel, l-a luat de mână și l-a dus în prezența apostolilor. El le-a relatat experiența sa, pe care tocmai o auzise...

Apostolii nu au mai ezitat; ei nu se puteau împotrivi lui Dumnezeu. Petru și Iacov, care la acel moment erau singurii apostoli din Ierusalim, i-au dat mâna dreaptă a părtășiei persecutorului crunt de odinioară al credinței lor; și el era acum la fel de mult iubit și respectat, pe cât fusese de temut și de evitat mai înainte.”—The Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 321.

b. Date fiind apelurile constrângătoare, de necombătut, ale lui Pavel, ce a fost în curând necesar — totuși cum putem vedea în aceasta mâna iubitoare a lui Dumnezeu? Fapte 9:28-31; 22:17-21.

Fapte 9:28-31: „De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare. Când au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars. Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea.”

Fapte 22:17-21: „Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te , ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”

„[Pavel] a văzut că trebuie să se separe de frații săi, și durerea i-a umplut inima. El și-ar fi dat cu bucurie viața, dacă prin aceasta ei ar fi putut fi aduși la o cunoștință a adevărului. Evreii au început să facă planuri pentru a-i lua viața, și ucenicii l-au îndemnat să părăsească Ierusalimul; însă el a zăbovit, nefiind dispus să părăsească locul, și fiind nerăbdător să lucreze încă puțin timp pentru frații săi evrei...

Când frații au aflat despre viziunea lui Pavel, și despre grija pe care Dumnezeu o avea pentru el, preocuparea lor pentru el a sporit; pentru că ei au realizat că el era într-adevăr un vas ales al Domnului, pentru a duce adevărul la neamuri. Ei au grăbit evadarea sa secretă din Ierusalim, de teama asasinării sale.”—Ibid., p. 321-323.

Vineri 4 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce domenii ale vieții se poate să dau și eu cu piciorul în țepușele conștiinței?

2. Pe cine din sfera mea de contacte s-ar putea să fiu în pericolul de a subestima?

3. Cum s-ar putea ca Dumnezeu să caute să mă umilească pentru ca eu să devin un vas mai eficient?

4. Ce ne învață relația lui Saul cu Anania despre biserică?

5. S-ar putea oare ca și eu, asemenea lui Pavel, să zăbovesc undeva, în timp ce Dumnezeu mă vrea altundeva?