Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 3. Putere la Cincizecime

Text de memorizat: „Dacă voi, deci, fiind răi, știți cum să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult va da Tatăl vostru cel ceresc Duhul Sfânt celor ce îl cer?” (Luca 11:13 engl. KJV).

„Ar trebui să ne rugăm la fel de serios pentru coborârea Duhului Sfânt, după cum se rugau ucenicii în ziua Cincizecimii. Dacă ei aveau nevoie de El în acel timp, noi avem nevoie de El chiar mai mult astăzi.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 158 engl. (cap. 15, Puterea adevărului).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 35-42 engl. (cap. 4, Ziua Cincizecimii). Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 19-23 engl. (secțiunea 1, cap. Puterea promisă).

Duminică 11 aprilie

1. PREGĂTINDU-NE PENTRU REVĂRSARE

a. Ca răspuns la rugăciune, ce s-a întâmplat când ucenicii au fost în armonie într-un loc — și ce putem învăța din aceasta? Luca 11:13; Fapte 2:1, 2.

Luca 11:13: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Fapte 2:1, 2: „În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.”

„Observați că după ce ucenicii au ajuns la o unitate perfectă, atunci când ei nu mai luptau pentru locul cel mai înalt, s-a revărsat Duhul Sfânt. Ei erau toți în armonie. Toate diferențele fuseseră date la o parte...

Ucenicii nu au cerut o binecuvântare pentru ei înșiși. Ei era împovărați cu povara pentru suflete...

Creștinii să dea la o parte toate disensiunile și să se predea lui Dumnezeu pentru salvarea celor pierduți. Să ceară în credință binecuvântarea promisă și ea va veni.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 20-21 engl. (secțiunea 1, cap. Puterea promisă).

„Putem cu toată siguranța să căutăm să fim în armonie în doctrină și în spirit, și dacă aceasta s-ar face, am fi în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dacă egoismul și mândria și vanitatea și bănuielile rele s-ar da deoparte, am deveni puternici în Dumnezeu, și ușa inimii noastre ar fi deschisă pentru ca Hristos să intre; botezul Duhului Sfânt ar cădea asupra noastră, și noi am fi umpluți cu toată plinătatea lui Dumnezeu.” — The Review and Herald, 22 aprilie 1890.

Luni 12 aprilie

2. ÎN FAŢA UNUI PUBLIC MULTINAŢIONAL

a. Ce miracol au experimentat curând ucenicii — și de ce era nevoie de acesta? Fapte 2:3-11. Cum fusese profețit acest eveniment? Marcu 16:17.

Fapte 2:3-11: „Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Marcu 16:17: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi.”

„Duhul Sfânt, luând forma unor limbi de foc, s-a odihnit asupra celor adunați. Aceasta era o emblemă a darului revărsat atunci asupra ucenicilor, care i-a făcut capabili să vorbească în mod fluent limbi cu care ei nu fuseseră obișnuiți până atunci. Înfățișarea de foc semnifica zelul fervent cu care ucenicii urma să lucreze și puterea care urma să însoțească lucrarea lor.

‚Și erau acolo, locuind la Ierusalim, iudei, bărbați pioși, din fiecare națiune de sub cer.’ În timpul împrăștierii, iudeii fuseseră risipiți în aproape fiecare parte a lumii locuite și, în exilul lor, ei învățaseră să vorbească diferite limbi. Mulți dintre iudeii aceștia erau cu această ocazie la Ierusalim, participând la festivalurile religioase care se desfășurau atunci. Fiecare limbă cunoscută era reprezentată de către cei adunați. Această diversitate de limbi ar fi fost o mare piedică pentru proclamarea evangheliei; pentru acest motiv, Dumnezeu a suplinit într-un mod miraculos deficiențele apostolilor. Duhul Sfânt a făcut pentru ei ceea ce ei nu ar fi putut să înfăptuiască pentru ei înșiși într-o viață întreagă. Ei puteau acum să proclame adevărurile evangheliei în străinătate, vorbind cu acuratețe limbile acelora pentru care lucrau. Acest dar miraculos era o dovadă puternică pentru lume despre faptul că misiunea încredințată lor purta sigiliul Cerului. De la acest moment înainte limbajul ucenicilor a fost curat, simplu, și acurat (exact), fie că vorbeau în limba lor maternă, sau într-o limbă străină.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 39-40 engl. (cap. 4, Ziua Cincizecimii).

b. Cum i-a fost arătată unui profet din Vechiul Testament o contrafacere periculoasă a acestui dar? Isaia 8:19, 20.

Isaia 8:19, 20: „Și când vă vor spune: Căutați la cei care au demoni și la vrăjitorii care șoptesc și care bolborosesc; nu ar trebui un popor să caute pe Dumnezeul lui? Să meargă la cei morți pentru cei vii? La lege și la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei.” (engl. KJV).

„Unele dintre aceste persoane [conduse de un spirit de fanatism] au manifestări pe care ei le numesc daruri și spun că Domnul a pus acestea în biserică. Ei au o bolboroseală fără semnificație, pe care o numesc o limbă necunoscută, care este necunoscută nu doar omului, ci și Domnului și întregului cer. Asemenea daruri sunt create de bărbați și femei, ajutați de marele înșelător.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 412 engl. (cap. 76, Lucrarea în Est).

Marți 13 aprilie

3. URMĂRIND CEEA CE ESTE AUTENTIC

a. Explicați diferența dintre exaltarea ieftină, superficială, semi-religioasă și reînviorările autentice conduse de Duhul Sfânt. Matei 7:15-20; Psalmul 77:6.

Matei 7:15-20: „Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.”

Psalmul 77:6: „Îmi amintesc cântarea mea în noapte, cuget în inima mea; și Duhul meu a făcut o cercetare amănunțită” (eng. KJV, rom. BTF).

„Fanatismul, exaltarea falsă, falsa vorbire în limbi și manifestările gălăgioase au fost considerate daruri pe care Dumnezeu le-a pus în biserică. Unii au fost înșelați aici. Roadele tuturor acestora nu au fost bune. ‚După roadele lor îi veți cunoaște.’ Fanatismul și gălăgia au fost considerate dovezi speciale ale credinței. Unii nu sunt mulțumiți de o adunare dacă nu petrec un timp emoționant și fericit. Ei lucrează spre acest scop și stârnesc o exaltare a sentimentelor. Însă influența unor astfel de întâlniri nu este benefică. Atunci când s-a încheiat zborul sentimentelor fericite, ei se cufundă mai jos decât înainte de întâlnire, pentru că fericirea lor nu a venit din sursa adevărată, corectă. Cele mai profitabile întâlniri pentru înaintarea spirituală sunt acelea care sunt caracterizate de solemnitate și o profundă cercetare a inimii, fiecare încercând să se cunoască pe sine însuși și cu seriozitate și în adâncă umilință, încercând să învețe de la Hristos.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 412 engl. (cap. 76, Lucrarea în Est).

b. Ce îi identifică în mod distinct pe adevărații urmași ai lui Hristos în această lume? Iacov 2:18; Galateni 5:6.

Iacov 2:18: „Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.”

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„Ar trebui să ne arătăm credința prin faptele noastre. O mai mare preocupare ar trebui manifestată pentru a avea o măsură largă din spiritul lui Hristos; pentru că în aceasta se va afla tăria bisericii. Satan este cel care luptă pentru a-i diviza pe copiii lui Dumnezeu. Dragoste, o, cât de puțină dragoste avem — dragoste pentru Dumnezeu și unii pentru alții! Cuvântul și spiritul adevărului, locuind în inimile noastre, ne vor separa de lume. Principiile imuabile (neschimbătoare) ale adevărului și dragostei vor uni inimă de inimă, și forța unirii va fi proporțională cu măsura de har și de adevăr de care avem parte. Ar fi bine pentru fiecare dintre noi să menținem sus oglinda, legea regală a lui Dumnezeu, și să vedem în ea reflectarea propriului Său caracter. Să fim atenți să nu neglijăm semnalele de pericol și avertizările date în cuvântul Său. Dacă nu se dă ascultare acestor avertizări și nu sunt biruite defectele de caracter, aceste defecte îi vor birui pe cei care le posedă, și ei vor cădea în eroare, apostazie și păcat pe față. Mintea care nu este înălțată la cel mai înalt standard își va pierde în timp puterea de a reține ceea ce a câștigat cândva.” — Ibid., vol. 5, p. 537 engl. (cap. 63, Evlavia practică).

Miercuri 14 aprilie

4. OCAZIILE NE AȘTEAPTĂ

a. În timp ce ucenicii vorbeau în mod clar prin Duhul, care două răspunsuri s-au auzit — unul revelând interesul și celălalt fiind stârnit de tactica tipică a lui Satan de a ridiculiza? Fapte 2:12, 13.

Fapte 2:12, 13: „Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!”

„Când Domnul este în perspectivă de a face o lucrare, Satan îi îndeamnă pe unii să obiecteze.” — Hristos, Lumina lumii, p. 535 engl. (cap. 58, Lazăre, vino afară).

„Domnul era la lucru în propriul Său mod; însă dacă ar fi existat o astfel de manifestare între noi, asupra cărora a venit sfârșitul lumii, nu ar fi batjocorit unii, ca și cu acea ocazie? Cei care nu au venit sub influența Duhului Sfânt nu au recunoscut aceasta. Pentru această clasă, ucenicii păreau asemenea unor oameni beți.” — Mărturii pentru predicatori, p. 66 engl. (cap. 2, Avertizări credincioase, serioase, subcap. Lucrarea manifestă a Duhului Sfânt).

b. Ce putem învăța din modul în care Petru a clarificat cu promptitudine ceea ce se întâmpla? Fapte 2:14-21.

Fapte 2:14-21: „Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele! Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri! Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

c. Cum urma să se repete în zilele noastre împlinirea profeției din Vechiul Testament, pe care a citat-o apostolul? Ioel 2:28, 29.

Ioel 2:28, 29: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.”

„Cu o dorință intensă privesc înainte spre timpul când evenimentele din ziua Cincizecimii se vor repeta cu o chiar mai mare putere decât la acea ocazie. Ioan spune: ‚Am văzut un alt înger coborându-se din cer, având o mare putere; și pământul a fost luminat cu slava sa.’ Atunci, ca și în timpul Cincizecimii, oamenii vor auzi adevărul rostit lor, fiecare om în limba sa.

Dumnezeu poate insufla o viață nouă în fiecare suflet care dorește cu sinceritate să Îi slujească, și poate atinge buzele cu un cărbune viu de pe altar, și îi va face astfel să devină elocvenți cu lauda Sa. Mii de voci vor fi îmbibate cu puterea de a rosti adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită va fi dezlegată, și cel timid va fi făcut puternic pentru a da o mărturie curajoasă despre adevăr.” — Comentarii Biblice, vol. 6, p. 1055 engl. (cap. referitor la Fapte 2).

Joi 15 aprilie

5. CONDUCÂND MINŢI SPRE HRISTOS

a. Cum L-a prezentat Petru pe Hristos mulțimii? Fapte 2:22-24.

Fapte 2:22-24: „Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.”

„Scena este una plină de interes. Priviți oamenii venind din toate direcțiile pentru a-i auzi pe ucenici cum mărturisesc adevărul așa cum este el în Isus. Ei se îmbulzesc, aglomerând templul. Preoții și conducătorii sunt acolo, încruntarea întunecată a răutății fiind încă pe fețele lor, și inimile lor fiind încă umplute de ura persistentă contra lui Hristos, mâinile lor necurățite de sângele vărsat când ei L-au răstignit pe Răscumpărătorul lumii. Ei se așteptau să îi găsească pe ucenici intimidați de frică sub mâna puternică a asupririi și crimei, dar îi găsesc înălțați deasupra oricărei temeri și umpluți de Duhul, proclamând cu putere divinitatea lui Isus din Nazaret. Ei îi aud declarând cu îndrăzneală faptul că Cel care atât de recent fusese umilit, luat în derâdere, lovit de mâini crude și răstignit, este Prințul vieții, acum înălțat la dreapta lui Dumnezeu.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 42 engl. (cap. 4, Ziua Cincizecimii).

b. Cum a adus Petru din nou profeția în discursul său? Fapte 2:25-36.

Fapte 2:25-36: „Căci David zice despre El: ‘Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.’ Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”

c. Descrieți modul uimitor în care a acționat Duhul Sfânt în acea clipă. Fapte 2:37; Ioan 16:7, 8.

Fapte 2:37: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

Ioan 16:7, 8: „Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.”

„Este lucrarea Duhului Sfânt aceea de a dezvălui minții caracterul consacrării pe care Dumnezeu o va accepta. Prin intermediul Duhului Sfânt, sufletul este iluminat, și caracterul este reînnoit, sfințit și înălțat.” — Solii alese, vol. 1, p. 134 engl. (cap. 17, Protejând noua experiență).

Vineri 16 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ar putea să mă împiedice de a primi în mod deplin Duhul Sfânt?

2. Pentru ce scop practic aveau nevoie apostolii de darul limbilor?

3. Cum este emoționalismul (apelul puternic sau excesiv la emoții) o cursă în calea trăirii unei reale experiențe creștine cu Hristos?

4. De ce lucru ar trebui să îmi amintesc ori de câte ori Dumnezeu lucrează în mod diferit de ceea ce aștept eu?

5. Descrieți cele două tipuri de oameni care ascultau predica lui Petru.