Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 4. Bucurie din căință

Text de memorizat: „Atunci Petru le-a spus: Pocăiți-vă și fiți botezați fiecare dintre voi în numele lui Isus Hristos pentru iertarea (engl. remisiunea)* păcatelor, și veți primi darul Duhului Sfânt.” (Fapte 2:28)

„Dacă bucuria îngerilor este de a-i vedea pe păcătoși căindu-se, nu va fi bucuria păcătoșilor salvați prin sângele lui Hristos, să îi vadă pe alții căindu-se și întorcându-se la Hristos prin intermediul lor? Lucrând în armonie cu Hristos și îngerii sfinți noi vom experimenta o bucurie ce nu poate fi realizată în afara acestei lucrări.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 381, 382 engl. (cap. 33, Zecimi și daruri).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 43-59 engl. (cap. 4, Ziua Cincizecimii).

Duminică 18 aprilie

1. GRIJĂ CURAJOASĂ

a. Când conștiința mulțimii a fost trezită cu privire la cine era cu adevărat Hristos, ce apel puternic a făcut imediat Petru — și cum poate aceasta să ne dea curaj? Fapte 2:38-40.

Fapte 2:38-40: „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Și, cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

„Nu trebuie să ne facem mici de frică, umilindu-ne, și să cerem iertare lumii pentru că le spunem adevărul: ar trebui să nu putem suferi tăinuirea. Arătați sub ce steag stați, pentru a fi utili oamenilor și îngerilor. Să fie clar înțeles faptul că Adventiștii de Ziua a Șaptea nu pot face niciun compromis. În opiniile și credința voastră trebuie să nu existe nici măcar cea mai mică aparență de oscilare: lumea are dreptul de a ști ce să aștepte de la noi... 

Domnul dorește ca servii Săi de astăzi să predice vechea doctrină a evangheliei, părerea de rău pentru păcat, căința, și mărturisirea. Vrem predici de modă veche, obiceiuri de modă veche, tați și mame în Israel, care sunt de modă veche. Trebuie să se lucreze în mod perseverent, serios și înțelept pentru păcătos, până când el va înțelege că este un călcător al Legii lui Dumnezeu și va exercita căință față de Dumnezeu și credință față de Domnul Isus Hristos.” — Evanghelizarea, p. 179, 180 engl. (cap. 7, Mesajul și prezentarea lui, subcap. Predica evanghelistică).

Luni 19 aprilie

2. REZULTATE MIRACULOASE

a. Ce lucrare uimitoare a fost îndeplinită prin Duhul Sfânt? Fapte 2:41.

Fapte 2:41: „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.”

„Petru s-a ridicat în picioare între ei și a vorbit cu putere mare. Între cei care l-au ascultat erau evrei devotați, care erau sinceri în crezul lor. Însă puterea care însoțea cuvintele vorbitorului i-a convins că Hristos era într-adevăr Mesia. Ce lucrare puternică a fost îndeplinită! Trei mii au fost convertiți într-o zi.

Sămânța fusese semănată de cel mai mare Învățător pe care l-a cunoscut vreodată lumea. Timp de trei ani și jumătate, Fiul lui Dumnezeu locuise în țara iudeii, proclamând solia evangheliei adevărului și lucrând cu semne puternice și minuni. Sămânța fusese semănată, și după înălțarea Sa a avut loc marea recoltă. Mai mulți au fost convertiți de o predică în ziua Cincizecimii decât au fost convertiți în timpul tuturor anilor de slujire a lui Hristos. Atât de puternic va lucra Dumnezeu când oamenii se vor preda controlului Duhului.” — Comentarii biblice ale Noului Testament, vol. 6, p. 1055 engl. (cap. referitor la Fapte 2).

b. Descrieți atitudinea bisericii primare — și ce e nevoie să înțelegem toți din ea. Fapte 2:42-47.

Fapte 2:42-47: „Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.”

„După coborârea Duhului Sfânt ucenicii au mers să proclame un Salvator înălțat, unica lor dorință fiind salvarea sufletelor. Ei se bucurau în dulceața comuniunii cu sfinții. Ei erau gingași, plini de considerație, tăgăduitori de sine, dispuși să facă orice sacrificiu de dragul adevărului. În asocierile lor zilnice unii cu alții ei manifestau dragostea pe care Hristos le poruncise să o manifeste. Prin cuvinte și fapte neegoiste, ei se luptau să aprindă această dragoste în alte inimi.

Credincioșii trebuia să cultive permanent acea dragoste care a umplut inimile apostolilor după coborârea Duhului Sfânt. Ei trebuia să meargă în ascultare de porunca cea nouă: ‚Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.’ (Ioan 13:34). Ei trebuia să fie atât de strâns uniți cu Hristos, încât să fie făcuți în stare să împlinească cerințele Sale. Puterea unui Salvator care putea să îi facă drepți prin neprihănirea Sa trebuia să fie mărită.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 241 engl. (secțiunea 4, subcap. Una cu Hristos în Dumnezeu).

Marți 20 aprilie

3. MIRACOLUL DE LA TEMPLU

a. Cum i-a folosit Dumnezeu pe Petru și Ioan să îndeplinească un miracol uimitor la Poarta Frumoasă a templului? Fapte 3:1-10.

Fapte 3:1-10: „Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea. Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. Tot norodul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.”

„Cu putere mare, ucenicii au predicat un Salvator răstignit și înviat. Semne și minuni erau îndeplinite de către ei în numele lui Isus; cei bolnavi erau vindecați; și un om care fusese paralizat de la nașterea sa a fost restaurat în sănătate deplină și a intrat cu Petru și Ioan în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu în fața tuturor oamenilor.” — Experiențe și viziuni, p. 192 engl. (cap. Ucenicii lui Hristos).

b. Cum au reacționat oamenii față de minune, și ce a declarat Petru pentru a evidenția sursa reală a acesteia? Fapte 3:11-16.

Fapte 3:11-16: „Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. Ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui. Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții.”

„Mulți au alergat laolaltă, foarte uimiți de vindecarea care fusese îndeplinită.

Când Isus a murit, preoții au crezut că nu se vor mai îndeplini minuni între ei, că agitația se va stinge și că oamenii se vor întoarce din nou la tradițiile oamenilor. Însă iată! Chiar în mijlocul lor ucenicii îndeplineau minuni, și oamenii erau umpluți de uimire. Isus fusese sacrificat, și ei se mirau de unde obținuseră urmașii Săi această putere. Când El era viu, ei credeau că El le împărțise putere; însă când El a murit, ei se așteptau ca minunile să înceteze.” — Ibid.

c. Cum a acordat Petru cu amabilitate ascultătorilor săi circumstanțe atenuante? Fapte 3:17.

Fapte 3:17: „Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri.”

„ ‚Și acum fraților, știu că din neștiință ați făcut așa,’ a spus Petru; însă această ignoranță nu scuza acțiunea lor; pentru că lor le fusese acordată mare lumină. Se face afirmația că dacă ei ar fi știut că El era Prințul vieții, ei nu L-ar fi răstignit. Însă de ce nu au știut ei? — pentru că au ales să nu știe. Ei nu aveau niciun interes să caute și să studieze, și ignoranța lor s-a dovedit ruina lor veșnică. Ei avuseseră cea mai puternică dovadă pe care să își bazeze credința, și se aflau sub obligație față de Dumnezeu de a accepta dovada pe care El le-o dăduse. Necredința lor îi făcea vinovați de sângele singurului Fiu născut al infinitului Dumnezeu.” — Comentarii biblice ale Noului Testament, vol. 6, p. 1056 engl. (cap. referitor la Fapte 3).

Miercuri 21 aprilie

4. TIMPUL DE A CĂDEA PE STÂNCĂ

a. După ce a prezentat adevărul despre Hristos, ce apel a făcut Petru din acest motiv ascultătorilor săi de la templu? Fapte 3:18, 19. Cum răsună de-a lungul timpului același apel până la noi astăzi, cu o urgență chiar mai mare?

Fapte 3:18, 19: „Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.”

„Cuvintele ar trebui să vină acum la noi cu seriozitate constrângătoare: [Fapte 3:19 citat]. Sunt mulți între noi care sunt deficienți în spiritualitate și care, dacă nu sunt complet convertiți, vor fi cu siguranță pierduți. Poți să îți permiți să îți asumi riscul?...

Dacă vrem să scăpăm de o experiență bolnăvicioasă, trebuie să începem cu seriozitate, fără întârziere, să ne ducem la bun sfârșit propria mântuire, cu frică și tremur. Există mulți care nu prezintă nicio dovadă hotărâtă că sunt loiali legămintelor lor de botez. Zelul lor este răcit de formalitate, ambiție lumească, mândrie și dragoste de sine. Ocazional sentimentele lor sunt mișcate, însă ei nu cad pe Stâncă, pe Isus Hristos. Ei nu vin la Dumnezeu cu inimi frânte în căință și mărturisire. Cei care experimentează în inimile lor lucrarea adevăratei convertiri vor manifesta roadele Duhului în viața lor. O, dacă cei care au atât de puțină viață spirituală ar realiza faptul că viața veșnică poate fi acordată doar celor care devin părtași ai naturii divine și care scapă de corupția care este în lume prin poftă!” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 154, 155 engl. (secțiunea 4, subcap. Responsabilitate personală).

b. Doar cum putem experimenta „înviorarea” la care se face referire în Fapte 3:19? Isaia 43:25; 44:3, 22; 57:15; 60:1, 2.

Isaia 43:25: „Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.”

Isaia 44:3, 22: „Căci voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale... (22) Eu îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

Isaia 57:15: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.”

Isaia 60:1, 2: „Ridică-te, strălucește, căci lumina ta a venit și gloria DOMNULUI a răsărit peste tine. Căci, iată, întunericul va acoperi pământul și întunericul gros poporul; dar DOMNUL va răsări peste tine și gloria lui va fi văzută peste tine.” (BTF)

„După cum a fost dată ‚ploaia timpurie’ în revărsarea Duhului Sfânt la începutul evangheliei, pentru a face să încolțească prețioasa sămânță, tot astfel, ‚ploaia târzie’ va fi dată la încheierea ei pentru coacerea recoltei...

Marea lucrare a evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai neînsemnată a puterii lui Dumnezeu decât cea care a marcat începutul ei. Profețiile care s-au împlinit în revărsarea ploii timpurii la începutul evangheliei, se vor împlini din nou la încheierea ei, în ploaia târzie. Aici sunt ‚vremurile de înviorare’ pe care le aștepta apostolul când a spus ‚Căiți-vă de aceea și fiți convertiți, ca păcatele voastre să fie șterse [în Judecata de cercetare], când vor veni timpurile de înviorare din prezența Domnului.’ ” — Marea luptă, p. 611. [ediția 1888].

Joi 22 aprilie

5. PREGĂTIRE PENTRU EVENIMENTUL GLORIOS

a. Doar cine va primi „înviorarea”, și care va fi rezultatul ei glorios? Fapte 3:19, 20; 2 Corinteni 7:10.

Fapte 3:19, 20: „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos.”

2 Corinteni 7:10: „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.”

„Aceste cuvinte ar trebui să ne atingă pe noi astăzi cu o putere constrângătoare. [2 Corinteni 7:10, 11 citat]. Aceasta este adevărata căință. Ea va conduce la o transformare în viață. Absența acestei căințe adevărate pentru păcat este ceea ce face ca multe convertiri să fie superficiale. Nu se realizează reforme în viață. Însă când păcatul este văzut în lumina legii lui Dumnezeu, și se înțelege caracterul său real, acesta va fi dat afară din inimă și din viață.

Adevărata părere de rău pentru păcat îl aduce aproape de coasta lui Isus pe sufletul pocăit. Acolo el poate să pledeze cu eficiență pentru iertare, și să obțină harul de a birui. Acolo înțelegerea sa întunecată poate fi iluminată, și inima de piatră poate fi transformată într-o inimă de carne. Acolo păcătosul rebel este căit, și voința sa este adusă la conformare cu voința lui Dumnezeu.” — The Review and Herald, 8 iunie 1911.

„Am văzut că mulți neglijau pregătirea atât de necesară și așteptau timpul de ‚înviorare’ și ‚ploaia târzie’ să îi facă apți pentru a sta în picioare în ziua Domnului și a trăi în fața Sa. O, cât de mulți am văzut fără un refugiu în timpul de strâmtorare! Ei neglijaseră pregătirea necesară; de aceea ei nu puteau primi înviorarea pe care toți trebuie să o aibă pentru a-i face în stare să trăiască în fața unui Dumnezeu sfânt... Am văzut că nimeni nu putea avea parte de ‚înviorare’ dacă nu obține victoria asupra fiecărui păcat sau defect care îi chinuie, asupra mândriei, egoismului, iubirii de lume și asupra fiecărui cuvânt și a fiecărei acțiuni greșite. Ar trebui, de aceea, să ne tragem mereu mai aproape de Domnul și să căutăm cu seriozitate acea pregătire necesară pentru a ne face în stare să stăm în picioare în bătălie în ziua Domnului. Toți să își amintească faptul că Dumnezeu este sfânt și că nimeni în afară de ființe sfinte nu poate locui în prezența Sa.” — Experiențe și viziuni, p. 71 engl. (cap. Pregătire pentru sfârșit).

Vineri 23 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot dezvolta mai mult curaj de a vorbi pentru Hristos așa cum face El pentru mine?

2. De ce au fost ucenicii atât de plini de succes chiar acolo unde au început să lucreze?

3. Cum se promovează respectul reciproc atunci când oferi oamenilor circumstanțe atenuante?

4. De ce ne cere Dumnezeu să ne căim înainte ca El să ne încredințeze cu puterea ploii târzii?

5. Care sunt unele dintre păcatele repetitive pe care e nevoie să le biruiesc pentru a primi înviorarea?