Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 7. Îndrăzneală acordată

Text de memorizat: „Și zilnic în templu și în fiecare casă, ei nu încetau să învețe și să predice despre Isus Hristos.” (Fapte 5:42).

„Oamenii să înțeleagă că aveți o solie care înseamnă viață, viață veșnică pentru ei, dacă acceptă solia. Dacă ar trebui ca vreun subiect să entuziasmeze sufletul, acesta este proclamarea ultimei solii de îndurare pentru o lume care piere.” — Evanghelizarea, p. 297 engl. (cap. 9, Menținând interesul).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 77-86 engl. (cap. 8, Înaintea Sinedriului).

Duminică 9 mai

1. TOTUL PE ALTAR

a. Cum a afectat judecata căzută asupra lui Anania și Safira credincioșii? Fapte 5:11. Ce trebuie să ia fiecare dintre noi în considerare cu privire la proprietăți în zilele de astăzi?

Fapte 5:11: „O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.”

„Casele și terenurile nu vor fi de niciun folos pentru sfinți în timpul de strâmtorare, pentru că atunci ei vor trebui să fugă din fața gloatelor înfuriate, și în acel timp posesiunile lor nu pot fi puse la dispoziție pentru a contribui la avansarea cauzei adevărului prezent. Mi-a fost arătat că este voia lui Dumnezeu ca sfinții să se debaraseze înainte de timpul de strâmtorare de orice lucru care îi stânjenește, și să facă un legământ cu Dumnezeu prin sacrificiu. Dacă au proprietatea lor pe altar și întreabă foarte serios pe Dumnezeu cu privire la datorie, El îi va învăța când să se debaraseze de acele lucruri. Atunci ei vor fi liberi în timpul de strâmtorare și nu vor avea poveri care să îi tragă în jos.

Am văzut că dacă vreunii se țineau de proprietățile lor și nu întrebau pe Domnul cu privire la datoria lor, El nu avea să le facă de cunoscut datoria, și urma să li se permită să își mențină proprietățile, și în timpul de strâmtorare acestea urma să vină asupra lor ca un munte care să îi zdrobească, și ei urma să încerce să se debaraseze de ele, însă nu aveau să poată aceasta.

Am auzit pe unii plângându-se în mod asemănător: ‘Cauza lui Dumnezeu lâncezea, poporul lui Dumnezeu flămânzea după adevăr, și noi nu am făcut niciun efort pentru a suplini lipsurile; acum proprietățile noastre sunt inutile. Dacă, le-am fi dat drumul, și dacă ne-am fi strâns comoară în cer!’” — Experiențe și viziuni, p. 56, 57 engl. (cap. Datoria în vederea timpului de strâmtorare).

Luni 10 mai

2. PURTÂND BĂTĂLIA SPIRITUALĂ

a. De ce putem fi inspirați văzând cum Duhul Sfânt a lucrat în Ierusalim în zilele bisericii primare? Fapte 5:12-16.

Fapte 5:12-16: „Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.”

„Există nevoia de a ne apropia de oameni prin eforturi personale. Dacă s-ar acorda mai puțin timp predicării și mai mult timp în slujire personală, s-ar vedea rezultate mai mari. Săracii trebuie să găsească alinare, bolnavii trebuie să fie îngrijiți, cei îndurerați și îndoliați trebuie să fie mângâiați, cei ignoranți instruiți, cei fără experiență consiliați. Trebuie să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Însoțiți de puterea persuasiunii, puterea rugăciunii, puterea dragostei lui Dumnezeu, aceasta nu va putea fi și nu va fi fără roade.

Ar trebui să ne amintim întotdeauna faptul că scopul lucrării misionarmedicale este de a îndrepta atenția bărbaților și femeilor bolnavi de păcat la Omul de pe Calvar, care îndepărtează păcatul lumii. Privindu-L pe El, ei vor fi schimbați după asemănarea Lui. Noi trebuie să îi încurajăm pe cei bolnavi și suferinzi să privească la Isus și să trăiască.“ — Pe urmele Marelui Medic, p. 143, 144 engl. (cap. 9, Învățând și vindecând).

b. Pe cine a stârnit vrăjmașul sufletelor la teamă și gelozie pentru interese personale, pentru a opri lucrarea — și cum se întâmplă aceasta astăzi? Fapte 5:17, 18.

Fapte 5:17, 18: „Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște.”

„Mulțimi din toate clasele ies să asculte predicile apostolilor, și sunt vindecați de bolile lor prin numele lui Isus, acel nume atât de urât de iudei. Preoții și conducătorii sunt aprinși în opoziția lor, pe măsură ce văd că cei bolnavi sunt vindecați, și Isus este înălțat ca Prinț al vieții. Ei se tem că în curând întreaga lume va crede în El, și apoi îi vor acuza că L-au ucis pe Marele Vindecător.” — The Sanctified Life, p. 62.

„Vrăjmașul a toată neprihănirea a lucrat și încă lucrează prin orice mijloc pe care îl poate inventa pentru a împiedica lucrarea care trebuie să fie făcută pentru a ilumina și educa poporul; forțele sale cresc. Amânările au dat lui Satan avantaj în situație, și aceste amânări au cauzat pierderea multor suflete. Domnul nu este mulțumit cu întârzierea lucrării.” — Evanghelizarea, p. 227 engl. (cap. 8, Predicând adevărurile distinctive).

Marți 11 mai

3. INTERVENŢIA ȘI ACŢIUNEA DIVINĂ

a. Când apostolii au fost întemnițați pentru că îndeplineau lucrarea lui Dumnezeu, cum a intervenit Dumnezeu — și ce putem învăța din aceasta? Fapte 5:19, 20.

Fapte 5:19, 20: „Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: „Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.”

„Dumnezeul cerului, puternicul Conducător al universului, a luat această chestiune în mâinile Sale; pentru că oamenii luptau împotriva lucrării Sale. El le-a arătat în mod clar faptul că există un conducător deasupra omului, a cărui autoritate trebuie să fie respectată. Domnul a trimis îngerul Său noaptea pentru a deschide ușile închisorii, și el i-a scos pe acești oameni cărora Dumnezeu le încredințase de îndeplinit lucrarea Sa. Conducătorii au spus: Nu vorbiți „deloc, nici nu învățați în numele lui Isus;” însă mesagerul ceresc trimis de Dumnezeu a spus: ‚Mergeți și stați și vorbiți oamenilor în templu toate cuvintele acestei vieți’ (Fapte 4:18 engl. KJV, rom. BTF).

Cei care încearcă să îi constrângă pe oameni să respecte o instituție a papalității și să calce în picioare autoritatea lui Dumnezeu, fac o lucrare similară cu cea a conducătorilor iudei în zilele apostolilor. Când legile conducătorilor pământești sunt aduse în opoziție cu legile Conducătorului Suprem al universului, atunci acei care sunt supuși loiali lui Dumnezeu îi vor fi credincioși.

Ca popor noi nu am îndeplinit lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Noi nu suntem pregătiți pentru problema în fața căreia ne va aduce impunerea legii duminicale. Este datoria noastră, pe măsură ce vedem semnele pericolului ce se apropie, să ne trezim la acțiune. Nimeni să nu stea într-o așteptare calmă a răului, mângâindu-se cu credința că această lucrare trebuie să continue pentru că profeția a prezis-o, și că Domnul va ocroti poporul Său. Noi nu facem voia lui Dumnezeu dacă ședem în liniște, nefăcând nimic pentru a păstra libertatea de conștiință. Rugăciune aprinsă, eficientă ar trebui să se înalțe spre cer pentru ca această calamitate să poată fi amânată până când noi putem să ne îndeplinim lucrarea care a fost atât de mult neglijată. Să existe cea mai serioasă rugăciune, și apoi să lucrăm în armonie cu rugăciunile noastre.” — Mărturii, vol. 5, p. 713, 714 engl. (cap. 86, Conflictul care se apropie).

b. Cum au răspuns apostolii la misiunea încredințată lor de Dumnezeu? Fapte 5:21 (prima parte). Care a fost rezultatul? Fapte 5: 21-26.

Fapte 5:21 p.p. „Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod.”

Fapte 5:21-26: „Marele preot și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod.” Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod.”

„Dacă preoții și conducătorii ar fi îndrăznit să își manifeste propriile sentimente față de apostoli, ar fi existat un raport diferit; pentru că îngerul lui Dumnezeu era un observator cu acea ocazie, pentru a mări numele Său, dacă s-ar fi manifestat violență față de servii Săi.” — Mărturii pentru predicatori, p. 71, 72 engl. (cap. 2, Avertismente credincioase, serioase, subcap. Pericole actuale).

Miercuri 12 mai

4. OFERIND ASCULTARE SUPREMĂ

a. Ce trebuie să învățăm de la Petru în fața opoziției? Fapte 5:27-29.

Fapte 5:27-29: „După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastră sângele acelui om.” Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”

„Când [Petru și Ioan] stăteau pentru a doua oară în fața oamenilor care păreau porniți spre a-i distruge, nicio teamă sau ezitare nu putea fi întrezărită în cuvintele sau atitudinea lor.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 81 engl. (cap. 8, Înaintea Sinedriului).

„Este datoria noastră în orice caz de a asculta de legile țării noastre, cu excepția cazului când acestea intră în conflict cu legea mai înaltă pe care Dumnezeu a rostit-o cu voce audibilă de pe Sinai și apoi a gravat-o în piatră cu propriul Său deget. ‚Voi pune legile Mele în mintea lor, și le voi scrie în mințile lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu’ [Evrei 8:10]. Cel care are legea lui Dumnezeu scrisă în inima sa va asculta de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni, și mai degrabă nu ar asculta de toți oamenii, decât să devieze în cel mai mic aspect de la poruncile lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 361 engl. (cap. 69, Rebeliunea).

 „Cele zece precepte ale lui Iehova sunt temelia tuturor legilor drepte și bune. Cei care iubesc poruncile lui Dumnezeu se vor conforma fiecărei legi bune a țării. Însă dacă cerințele conducătorilor sunt de așa natură încât intră în conflict cu legile lui Dumnezeu, singura întrebare de clarificat este: ‚Vom asculta de Dumnezeu sau de oameni?’ ” — Ibid., p. 361, 362 engl. (cap. 69, Rebeliunea).

b. Ce a explicat apoi apostolul cu privire la evanghelie — și a revelat un secret vital despre cum să primești Duhul Sfânt? Fapte 5:30-32.

Fapte 5:30-32: „Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

„Cei care consacră suflet, trup și spirit lui Dumnezeu, curățindu-și gândurile prin ascultare de legea lui Dumnezeu, vor primi în mod continuu o nouă înzestrare cu putere fizică și mentală. Vor exista dorințe mistuitoare ale inimii după Dumnezeu, și rugăciune serioasă pentru o percepție clară, pentru a discerne misiunea și lucrarea Duhului Sfânt. Nu noi trebuie să folosim Duhul Sfânt, ci Duhul Sfânt trebuie să ne folosească, modelând și transformând fiecare putere.” — Sfaturi pentru lucrarea Școlii de Sabat, p. 40 engl. (cap. 2, O școală pentru studiul Bibliei).

„Există o mare lucrare în fața noastră care trebuie să fie continuată în fiecare biserică. Credincioșii trebuie să fie profund consacrați lui Dumnezeu, ascultând de fiecare iotă a legii Sale sfinte. Astfel ei vor deveni conlucrători cu El, umpluți de plinătatea Dumnezeirii. Spiritul plin de importanță de sine, egoist, care îi conduce pe oameni să lupte pentru supremație, trebuie să fie dat afară din suflet. Toată ambiția nesfântă trebuie să fie dată la o parte.” — Manuscript 162, 1905.

Joi 13 mai

5. CONDUCERE DIVINĂ

a. Cum a folosit Dumnezeu înțelepciunea unui fariseu matur pentru a raționa cu consiliul în furia lor contra creștinilor? Fapte 5:33-39. De ce putem fi noi cu adevărat inspirați de rezultat? Fapte 5:40-42.

Fapte 5:33-39: „Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. Dar un fariseu numit Gamaliel, un învățător al Legii prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, și toți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.”

Fapte 5:40-42: „Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.”

„Ucenicii erau doar niște oameni umili, fără bogăție, și fără nicio altă armă, în afară de Cuvântul lui Dumnezeu; totuși, în puterea lui Hristos ei au ieșit să relateze minunata istorie a staulului și a crucii, și pentru a triumfa asupra a toată opoziția. Fără onoare sau recunoaștere pământească, ei erau eroi ai credinței. De pe buzele lor au venit cuvinte de o elocvență divină, care au zguduit lumea.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 77 engl. (cap. 8, În fața Sinedriului).

„În ce consta tăria acelora care în trecut au suferit persecuții de dragul lui Hristos? Aceasta a fost unirea cu Dumnezeu, unirea cu Duhul Sfânt, unirea cu Hristos. Reproșul și persecuția au separat pe mulți de prietenii pământești, însă niciodată de iubirea lui Hristos. Niciodată nu este sufletul încercat de furtună mai iubit de Salvatorul Său, decât atunci când suferă reproș de dragul adevărului. ‚Îl voi iubi’, a spus Hristos, ‚și Mă voi arăta lui’ (Ioan 14:21). Când de dragul adevărului credinciosul stă la bara tribunalelor pământești, Hristos stă de partea sa. Când este închis între pereții închisorii, Hristos i se arată și îi înveselește inima cu dragostea Sa. Când el suferă moartea de dragul lui Hristos, Salvatorul îi spune: Ei pot ucide trupul, însă nu pot vătăma sufletul. ‚Fii cu inimă veselă, Eu am biruit lumea.’ (Ioan 16:33, engl. KJV.) ” — Ibid., p.85, 86 engl. (cap. 8, Înaintea Sinedriului).

„Putem primi din lumina cerului doar în măsura în care suntem dispuși să fim goliți de eu. Putem discerne caracterul lui Dumnezeu și să Îl acceptăm pe Hristos prin credință, doar în măsura în care aducem fiecare gând în robie față de ascultarea de Hristos. Tuturor celor care fac aceasta, Duhul Sfânt le este dat fără măsură.” — Maranata, p. 117 engl. (cap. 109, Iată Mielul lui Dumnezeu).

Vineri 14 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce e nevoie să înțelegem toți cu privire la posesiunile noastre pământești?

2. Dincolo de activitatea de predicare, descrieți lucrarea noastră ca misionari creștini.

3. De ce i-a eliberat Domnul pe apostoli, scoțându-i din închisoare?

4. Explicați datoria noastră față de autoritățile pământești—și față de Creatorul nostru.

5. În fața persecuției crescânde, ce trebuie să avem mereu în minte?