Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 2. Vase pentru a fi folosite de Stăpân

Text de memorizat: „Dacă Mă iubiți, (să) păziți poruncile Mele. Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, ca El să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:15, 16 engl. KJV).

„Mângâietorul este dat ca El să poată lua din lucrurile lui Hristos și să ni le arate, ca să prezinte în bogata lor garanție cuvintele care au căzut de pe buzele Sale, și să le transmită cu putere vie sufletului care este ascultător, care este golit de sine.” — The Signs of the Times, 15 iulie 1908.

Recomandare pentru studiu: Solii alese, vol. 1, p. 109-111 engl. (cap. 13, Importanța primirii Duhului Sfânt).

Duminică 4 aprilie

1. MINUNATA PROMISIUNE

a. Descrieți promisiunea prețioasă pe care a făcut-o Isus în noaptea dinaintea răstignirii Sale. Doar cum o putem primi și putem fi binecuvântați prin ea? Ioan 14:15-17, 23.

Ioan 14:15-17, 23: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi... (23) Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”

„Dacă Mă iubiți, păziți (rom. BTF: țineți) poruncile Mele...” (Ioan 15:15, engl. KJV)

„Rugăciunea nu poate lua niciodată locul datoriei. ‚Dacă Mă iubiți’, spune Hristos, ‚păziți poruncile Mele.’ ... Cei care își aduc cererile la Dumnezeu, pretinzând promisiunea Sa în timp ce ei nu se conformează condițiilor, Îl insultă pe Iehova.” — Parabolele Domnului, p. 143 engl. (cap. 12, Cerând pentru a da).

„Trebuie să Îl reprezentăm pe Hristos în fiecare fază a caracterului. Care este testul biblic al caracterului? ‚Dacă Mă iubește cineva, el va păzi cuvintele Mele: și Tatăl Meu îl va iubi, și noi vom veni la el, și vom locui cu El. [Ioan 14:23 citat].” — Slujirea medicală, p. 46 engl. (secțiunea 3, subcap. Aliindune cu frații) .

„[Ioan 14:23 citat]. Puterea, influența atrăgătoare a unei minți mai puternice, perfecte, va fi asupra noastră; pentru că avem o legătură vie cu sursa puterii care rabdă totul. În viața noastră divină vom fi aduși în captivitate față de Isus. Nu vom mai trăi viața obișnuită, de egoism, ci Hristos va trăi în noi. Caracterul Său va fi reprodus în natura noastră. Astfel vom aduce roadele Duhului Sfânt.” — Parabolele Domnului, p. 61 engl. (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

Luni 5 aprilie

2. O CARTE DE ACŢIUNE

a. Cum începe Luca, doctorul iubit, cartea Faptelor, ca o continuare a cărții din Biblie care îi poartă numele? Luca 24:50-53; Fapte 1:1-3.

Luca 24:50-53: „El i-a dus până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Și tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.”

Fapte 1:1-3: „Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.”

b. În întrebările lor finale adresate lui Isus, cu ce se preocupau cel mai mult ucenicii — și ce preocupări similare sunt la ordinea zilei pentru noi? Fapte 1:6. Explicați ce trebuie să învățăm din răspunsul lui Isus? Fapte 1:7; Ioan 9:4.

Fapte 1:6: „Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?”

Fapte 1:7: „El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.”

Ioan 9:4: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”

„Dumnezeu nu ne-a dezvăluit timpul când această solie [a îngerului al treilea] se va încheia, nici când se va încheia timpul de probă. Pe acele lucruri care sunt revelate le vom accepta pentru noi și pentru copiii noștri; să nu căutăm însă, să știm ceea ce a fost ținut secret în sfaturile Celui Atotputernic. Este datoria noastră de a veghea, a lucra și a aștepta, de a lucra în fiecare moment pentru sufletele oamenilor care sunt gata să piară. Trebuie să continuăm să umblăm permanent pe urmele pașilor lui Isus, lucrând după principiile Lui, împărțind darurile Sale ca niște buni slujitori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Satan va fi gata să dea oricăruia care nu învață zilnic de la Isus un mesaj special creat de el, cu scopul de a face fără niciun efect minunatul adevăr salvator pentru acest timp.” — The Review and Herald, 9 octombrie 1894.

„Mereu și mereu am fost avertizată cu privire la stabilirea unor date. Nu va mai exista niciodată un mesaj pentru poporul lui Dumnezeu, care să fie bazat pe noțiunea de timp. Noi nu vom ști timpul exact nici pentru revărsarea Duhului Sfânt, nici pentru venirea lui Hristos.” — Solii alese, vol. 1, p. 188 engl. (cap. 23, Feriți-vă de stabilirea de date).

„Trăim în scenele finale ale istoriei acestui pământ. Profeția se împlinește cu grăbire. Orele de probă trec cu grăbire. Nu avem niciun timp — niciun moment — de pierdut. Să nu fim găsiți dormind în post. Nimeni să nu spună în inima lui sau prin faptele sale: ‚Domnul meu Își întârzie venirea.’ Solia venirii în curând a lui Hristos să răsune în cuvinte serioase de avertizare. Să convingem bărbați și femei de oriunde, să se pocăiască și să fugă de mânia care va veni. Să îi trezim să se pregătească imediat, pentru că știm doar într-o mică măsură ce ne stă înainte. Predicatorii și membrii laici să meargă în câmpurile care se coc pentru a le spune celor nepreocupați și indiferenți să Îl caute pe Domnul câtă vreme El poate fi găsit.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 252, 253 engl. (secțiunea 4, subcap. Spre casă).

Marți 6 aprilie

3. ÎNĂLŢAREA LA CER ȘI ASIGURAREA

a. În remarcile Sale finale înainte de înălțarea Sa la cer, ce a subliniat Isus — și ce înseamnă aceasta pentru noi? Fapte 1:4, 5, 8, 9.

Fapte 1:4, 5, 8, 9: „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” (8, 9) Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor.”

„Duhul urma să fie dat ca un agent regenerator, și fără acesta, sacrificiul lui Hristos nu ar fi avut nicio valoare. Puterea răului se întărise continuu timp de secole, și supunerea oamenilor față de această captivitate satanică era uimitoare. Rezistența împotriva păcatului și biruința asupra lui erau posibile doar prin influența puternică a celei de-a treia persoană a Dumnezeirii, care urma să vină, nu cu energie modificată, ci în plinătatea puterii divine. Duhul este cel care face eficient ceea ce a fost îndeplinit de Răscumpărătorul lumii. Prin Duhul inima este făcută pură. Prin Duhul credinciosul devine un părtaș al naturii divine. Hristos a dat Duhul Său ca o putere divină pentru a birui toate tendințele ereditare și cultivate spre rău, și pentru a imprima bisericii propriul Său caracter.” — Hristos, Lumina lumii, p. 671 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

b. Cu ce asigurare fericită se pot odihni în speranță credincioșii devotați din toate generațiile? Fapte 1:10, 11; Tit 2:11-13.

Fapte 1:10, 11: „Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.”

Tit 2:11-13: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire, s-a arătat tuturor oamenilor, învățându-ne ca, tăgăduind lipsa de evlavie și poftele lumești, să trăim cumpătat, neprihănit și evlavios în lumea de acum; așteptând acea binecuvântată speranță, și apariția glorioasă a marelui Dumnezeu și Salvatorului nostru Isus Hristos.” (engl. KJV)

 „Ucenicii nu mai aveau nicio neîncredere cu privire la viitor. Ei știau că Isus era în cer, și că simpatiile Sale erau în continuare cu ei. Ei știau că aveau un prieten la tronul lui Dumnezeu, și erau nerăbdători să își prezinte cererile către Tatăl în numele lui Isus.” — Ibid., p. 833 engl. (cap. 87, La Tatăl Meu și la Tatăl vostru).

„Cu bucurie inexprimabilă, conducătorii și stăpânirile și puterile recunosc supremația Prințului vieții. Oastea îngerească se prosternă în fața Lui, în timp ce strigătele vesele umplu curțile cerului: ‚Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească putere, și bogății, și înțelepciune, și tărie, și onoare, și glorie și binecuvântare.’ (Apocalipsa 5:12).

De la acea scenă de bucurie cerească, răsună spre noi pe pământ ecoul propriilor cuvinte ale lui Hristos: ‚Mă urc la Tatăl Meu și la Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.’ (Ioan 20:17). Familia din cer și familia de pe pământ sunt una. Pentru noi Domnul nostru S-a înălțat, și pentru noi El trăiește. ‚De aceea El poate, de asemenea, să îi salveze până la capăt pe cei ce vin la Dumnezeu prin El, văzând că El trăiește întotdeauna pentru a mijloci pentru ei.’ (Evrei 7:25) (engl. KJV).” — Ibid., p. 834, 835.

Miercuri 7 aprilie

4. ÎNTÂLNIRE CU UN SCOP

a. Unde s-au strâns ucenicii laolaltă, cine erau cei prezenți și ce au făcut? Fapte 1:12-14. Ce putem învăța din acest pas?

Fapte 1:12-14: „Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.”

„În timp ce ucenicii așteptau împlinirea promisiunii, ei și-au umilit inimile în adevărată căință și și-au mărturisit necredința. În timp ce rememorau cuvintele pe care li le spusese Hristos înainte de moartea Sa, ei au înțeles în mod mai amplu semnificația lor. Adevărurile care se pierduseră din memoria lor au fost readuse în mințile lor, și pe acestea ei și le repetau unii altora...

Aceste zile de pregătire au fost zile de adâncă cercetare a inimii. Ucenicii și-au simțit nevoia lor spirituală și au strigat către Domnul, cerând ungerea sfântă care urma să îi pregătească pentru lucrarea de salvare a sufletelor. Ei nu au cerut o binecuvântare doar pentru ei. Ei erau apăsați de povara pentru salvarea sufletelor. Ei au realizat că evanghelia trebuia dusă în întreaga lume, și ei au cerut puterea pe care le-o promisese Hristos.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 36, 37 engl. (cap. 4, Cincizecimea).

b. Numiți o decizie luată de biserica timpurie, compusă din 120 de credincioși. Fapte 1:15-26. De ce nu ar trebui ca modul în care a fost luată această decizie să fie neapărat privit ca metodă de folosit în mod curent? Fapte 6:3.

Fapte 1:15-26: „În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. El era din numărul nostru și era părtaș al aceleiași slujbe. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui”. În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea!’ și ‘Slujba lui s-o ia altul!’ Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui.” Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.”

Fapte 6:3: „De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.”

„Fiecare membru al bisericii are un glas în alegerea slujbașilor bisericii.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 236 engl. (secțiunea 4, subcap. Conducerea).

„Nimeni să nu fie condus să se abată de la principiile solide, rezonabile, pe care le-a trasat Dumnezeu pentru călăuzirea poporului Său, pentru a depinde de o astfel de schemă ca datul cu banul în vederea călăuzirii. Un astfel de curs de acțiune este plăcut vrăjmașului sufletelor; pentru că el lucrează pentru a controla moneda și, prin intermediul ei, el își împlinește planurile sale. Nimeni să nu fie atât de ușor înșelat, încât să își pună încrederea în astfel de teste. Nimeni să nu își reducă experiența recurgând la scheme ieftine pentru călăuzire în chestiuni importante care au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu.” — Solii alese, vol. 2, p. 326 engl. (cap. 35, Călăuzire prin metode ale șansei).

„ ‚Citiți-vă Bibliile cu multă rugăciune. Nu încercați să îi umiliți pe alții, ci umiliți-vă pe voi înaintea lui Dumnezeu, și purtați-vă gingaș unii cu alții. A arunca zarul sau a da cu banul pentru alegerea slujbașilor bisericii nu este după ordinea lui Dumnezeu. Oamenii responsabili să fie chemați pentru a selecta slujbașii bisericii.” — Ibid., p. 328 engl.

Joi 8 aprilie

5. NEVOIA NOASTRĂ ASTĂZI

a. Care este chiar acum cea mai mare nevoie a noastră tuturor? Isaia 26:4, 8, 9.

Isaia 26:4, 8, 9: „Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (8, 9) De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. Sufletul meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.”

„ ‚Când renunți la voia ta, la propria ta înțelepciune, și înveți de la Hristos, vei găsi intrare în împărăția lui Dumnezeu. El cere o predare completă, fără rezerve. Predă-I viața ta, pentru ca El să ți-o ordoneze, să o modeleze și să o potrivească. Ia jugul Lui pe gâtul tău. Supune-te să fii condus și învățat de El. Învață faptul că dacă nu devii ca un copilaș, nu vei putea niciodată să intri în împărăția cerurilor.

A rămâne în Hristos înseamnă a alege doar dispoziția lui Hristos, așa încât interesele Lui să se identifice cu ale noastre. Rămâneți în El pentru a fi și a face doar ceea ce dorește El. Acestea sunt condițiile uceniciei, și dacă nu sunt împlinite, nu poți găsi niciodată odihnă...

Trebuie să ai o experiență interioară, mai înaltă. Trebuie să obții o creștere în har, rămânând în Hristos. Când vei fi convertit, nu vei fi o piedică, ci îi vei întări pe frații tăi.’ ” — Solii alese, vol. 1, p. 110, 111 engl. (cap. 13, Importanța primirii Duhului Sfânt).

„Trebuie să fim mult în rugăciune, dacă dorim să progresăm în viața divină. Când solia adevărului a fost proclamată pentru prima dată, cât de mult ne rugam! Cât de adesea se auzea în cămăruță, în șură, în livadă, sau în codru vocea mijlocirii! Adesea noi petreceam ore în rugăciune serioasă, doi sau trei laolaltă pledând pentru făgăduință; adesea sunetul plânsului se auzea și apoi vocea mulțumirii și a cântecului de laudă. Acum ziua lui Dumnezeu este mai aproape decât atunci când am crezut noi prima dată, și ar trebui să fim mai serioși, mai zeloși și fervenți decât în acele zile de început. Pericolele noastre sunt mai mari acum decât atunci. Sufletele sunt mai împietrite. Avem nevoie acum să fim îmbibați cu Duhul lui Hristos, și nu ar trebui să ne odihnim până când nu îl primim.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 161, 162 engl. (cap. 15, Puterea adevărului).

Vineri 9 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Numiți condițiile pentru primirea Duhului Sfânt, așa cum sunt arătate în Ioan 14.

2. De ce ni se spune să nu încercăm să ne bazăm credința pe stabilirea unui timp?

3. De ce este Duhul Sfânt esențial pentru viața de creștin?

4. Care era punctul central al rugăciunilor în prima adunare de rugăciune a bisericii?

5. Cum putem fi inspirați de lucrurile asupra cărora se concentrau primii credincioși adventiști?

Lecția 2. Vase pentru a fi folosite de Stăpân