Lecții din cartea Faptelor Apostolilor

Lecția 1. Un mesaj pentru mulțimi

Text de memorizat: „Și rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă de la Domnul, ca ploaia ce cade asupra ierbii, care nu întârzie pentru un om, nici nu așteaptă pe fiii oamenilor.” (Mica 5:7 engl. KJV.)

„Inima care este în armonie cu Dumnezeu este părtașă a păcii cerului și va difuza binecuvântata ei influență tuturor celor din jur. Spiritul de pace se va odihni ca roua asupra inimilor obosite și tulburate de lupte lumești.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 28 engl. (cap. 2, Fericirile).

Duminică 28 martie

1. CHEMAŢI SĂ FIE O BINECUVÂNTARE

a. Care a fost întotdeauna planul lui Dumnezeu pentru cei puțini, care Îl acceptă? Mica 5:7.

Mica 5:7: „Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuiește pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor.”

„Dumnezeu alesese pe Israel. El îi chemase să păstreze între oameni cunoștința despre Legea Sa, și despre simbolurile și profețiile care indicau spre Salvatorul. El dorea ca ei să fie fântâni de mântuire pentru lume. Ceea ce a fost Avraam în țara în care a locuit ca peregrin, ceea ce a fost Iosif în Egipt și Daniel în curțile Babilonului, trebuia să fie poporul evreu între națiuni. Ei trebuia să Îl reveleze oamenilor pe Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 27 engl. (cap. 2, Poporul ales).

b. Cum a prezentat Domnul modul în care națiunea iudaică a eșuat în acest plan — și ce avertizare trebuie să luăm din acest fapt? Luca 20:9-18.

Luca 20:9-18: „Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și , pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

„Trebuie să avem grijă ca nu cumva să avem aceeași soartă ca Israelul din vechime. Istoria neascultării lor și a declinului lor a fost raportată pentru instruirea noastră, ca noi să putem să evităm a face așa cum au făcut ei.” — The Review and Herald, 10 iulie 1900.

Luni 29 martie

2. CALITĂŢI ALE CELOR ALEȘI

a. Ce ar trebui să învățăm din cursele concrete care au atras în mod special pe vechiul Israel în capcană? Proverbe 11:2; 29:23.

Proverbe 11:2: „Când vine mândria, vine și rușinea, dar înțelepciunea este cu cei smeriți.”

Proverbe 29:23: „Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.”

„Pe când idolatrii au fost ridicați să zdrobească adevărul, Domnul i-a adus pe servii Săi față în față cu regii și conducătorii, ca ei și poporul lor să primească lumină. În repetate rânduri cei mai mari monarhi au fost conduși să proclame supremația Dumnezeului căruia I se închinau captivii evrei.

Prin captivitatea babiloniană, Israeliții au fost în mod eficient vindecați de închinarea la chipuri sculptate. În timpul secolelor care au urmat, ei au suferit prin oprimarea vrăjmașilor păgâni, până când li s-a fixat convingerea că prosperitatea lor depinde de ascultarea lor de legea lui Dumnezeu. Însă în cazul prea multor oameni ascultarea nu era determinată de dragoste. Motivul era egoist. Ei ofereau un serviciu exterior ca un mijloc de a obține măreție națională. Ei nu au devenit lumina lumii, ci s-au închis față de lume pentru a scăpa de ispita spre idolatrie. În instrucțiunile date prin Moise, Dumnezeu plasase restricții asupra asocierilor lor cu idolatrii; însă această învățătură fusese interpretată greșit. Aceasta era menită să îi împiedice de la a se conforma practicilor păgânilor. Însă a fost folosită pentru a clădi un zid de despărțire între Israel și toate celelalte națiuni. Evreii au privit asupra Ierusalimului ca fiind cerul lor, și erau în fapt geloși ca Domnul să nu arate îndurare neamurilor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 28, 29 engl. (cap. 2, Poporul ales).

b. Descrieți umilința și solemnitatea spiritului necesare în acceptarea chemării lui Dumnezeu. Matei 11:28-30.

Matei 11:28-30: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

„Liderii iudei se credeau prea înțelepți pentru a avea nevoie de instruire, prea neprihăniți pentru a avea nevoie de mântuire, prea mult onorați pentru a avea nevoie de onoarea care vine de la Hristos. Salvatorul S-a întors de la ei pentru a încredința altora privilegiile de care abuzaseră ei și lucrarea pe care ei o trecuseră cu vederea. Slava Domnului trebuia să fie revelată, cuvântul Său trebuia confirmat. Împărăția lui Dumnezeu trebuia întemeiată în lume. Mântuirea lui Dumnezeu trebuia făcută cunoscut orașelor din pustie; și ucenicii au fost chemați să facă lucrarea pe care liderii iudei eșuaseră să o facă.” — Istoria faptelor apostolilor, p.16 engl. (cap.1, Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa).

Marți 30 martie

3. O MISIUNE DISTINCTĂ

a. Care este menirea copiilor lui Dumnezeu pe acest pământ — și unde începem să o împlinim? Matei 5:14-16.

Matei 5:14-16: „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

„Fiecare dintre lucrătorii lui Hristos trebuie să înceapă de unde se află. În propriile noastre familii pot fi suflete flămânde după simpatie, care flămânzesc după pâinea vieții. Pot fi copii care trebuie instruiți pentru Hristos. Există păgâni chiar la ușile noastre. Să îndeplinim cu credincioșie lucrarea care este cel mai aproape. Apoi să ne extindem eforturile atât de departe cât ne va conduce mâna lui Dumnezeu. Lucrarea multora poate părea a fi restricționată de circumstanțe; însă, oriunde este aceasta, dacă este îndeplinită cu credință și sârguință, ea se va simți până în cele mai îndepărtate părți ale pământului.” — Hristos, Lumina lumii, p. 822 engl. (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile).

b. Ce ar trebui să ne trezească brusc să ne re-examinăm motivele și prioritățile în viață? 1 Corinteni 9:16; 2 Corinteni 10:16-18.

1 Corinteni 9:16: „Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!”

2 Corinteni 10:16-18: „Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”. Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.”

„Porunca ‚Mergeți în toată lumea’, nu trebuie pierdută din vedere. Suntem chemați să ne ridicăm ochii spre ‚regiunile de dincolo.’ Hristos doboară zidul de despărțire, prejudecata națională separatoare, și prezintă lecția unei dragoste pentru toată familia umană. El îi ridică pe oameni din cercul îngust în care îi închide egoismul lor; El șterge toate delimitările teritoriale și distincțiile artificiale din societate. El nu face diferență între vecini și străini, între prieteni și vrăjmași. El ne învață să privim asupra fiecărui suflet nevoiaș ca fiind fratele nostru, și asupra lumii ca fiind câmpul nostru.” — Ibid., p. 823.

„În loc să lărgim și să ridicăm clădiri auxiliare... acolo unde sunt întemeiate deja instituții ale noastre, ar trebui să existe o limitare a nevoilor. Mijloacele și lucrătorii să fie dispersați pentru a reprezenta adevărul și a da solia de avertizare în ‚regiunile de dincolo.’ ” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 50 engl. (secțiunea 2, subcap. Timpul sfârșitului).

„În timp ce voi ați împlinit înclinația voastră în modul cum v-ați utilizat banii — banii lui Dumnezeu — pentru care trebuie să dați socoteală, lucrarea misionară a fost împiedicată și restricționată din lipsă de mijloace și de lucrători care să înfigă stindardul adevărului în locuri unde oamenii nu au auzit niciodată solia de avertizare.”— Ibid., p. 51.

„Cine va părăsi căminuri confortabile și relații îndrăgite, și va duce lumina prețioasă a adevărului spre țări îndepărtate?” — Ibid., p. 54.

Miercuri 31 martie

4. SECRETUL PUTERII

a. Explicați semnificația viziunii date profetului Zaharia, care ilustra lucrarea lui Dumnezeu pe acest pământ. Zaharia 4:1-3.

Zaharia 4:1-3: „Îngerul care vorbea cu mine s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui.”

„Trebuie îndeplinită o mare lucrare în prezentarea în fața lumii a adevărurilor salvatoare ale evangheliei. Acesta este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a opri valul de corupție morală. Acesta este mijlocul Său de a restaura chipul Său moral în om. Este remediul Său pentru dezorganizarea universală...

Toată lumina din trecut, toată lumina care strălucește în prezent și care ajunge până în viitor, așa cum este revelată în cuvântul lui Dumnezeu, este pentru fiecare suflet care dorește să o primească. Slava acestei lumini, care este tocmai slava caracterului lui Hristos, trebuie să fie manifestată în creștinul individual, în familie, în biserică, în (cei ce ajută la) răspândirea cuvântului, și în fiecare instituție întemeiată de poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca toate acestea să fie simboluri despre ceea ce poate fi făcut pentru lume. Ei trebuie să fie simboluri despre puterea salvatoare a adevărurilor evangheliei. Ei sunt agenți în îndeplinirea marelui scop al lui Dumnezeu pentru rasa umană.

Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie canale pentru înaintarea celei mai înalte influențe din univers. În viziunea lui Zaharia, cei doi măslini care stau înaintea lui Dumnezeu sunt reprezentați ca vărsând uleiul auriu din ei prin tuburi de aur în vasul sanctuarului. De la acesta se alimentează lămpile din sanctuar, pentru ca să poată da o lumină continuă, puternică și strălucitoare. Tot astfel, de la cei unși, care stau în prezența lui Dumnezeu, plinătatea luminii și dragostei și puterii divine este împărțită poporului Său, ca ei să împartă altora lumină și bucurie și prospețime. Ei trebuie să devină canale prin care instrumentele divine să comunice lumii torentul iubirii lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 11, 12 engl. (secțiunea 1, Perspectiva, subcap. Scopul lui Dumnezeu în biserică).

b. Care este „bateria” energizantă pentru sarcina de iluminare a lumii? Zaharia 4:6.

Zaharia 4:6: „Atunci, el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oștirilor.”

„Universul ceresc îndeplinește mult mai mult decât realizăm noi, pregătind calea pentru ca suflete să poată fi convertite. Trebuie să lucrăm în armonie cu mesagerii cerului. Vrem mai mult din Dumnezeu; nu trebuie să simțim că vorbitul și predicile noastre pot îndeplini lucrarea. Dacă oamenii nu sunt atinși prin Dumnezeu, ei nu vor fi niciodată atinși.” — Ibid., p. 50.

Joi 1 aprilie

5. INIMI ARZÂNDE

a. Explicați cea mai mare nevoie a noastră în acest timp. Ioan 1:12, 13; 3:5-8; 4:14.

Ioan 1:12, 13: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Ioan 3:5-8: „Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: ‘Trebuie să vă nașteți din nou.’ Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Ioan 4:14: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

„Frați conlucrători, trebuie să Îl avem pe Isus, pe prețiosul Isus, locuind în inimile noastre într-o măsură mult mai deplină, dacă va fi să avem succes în a-L prezenta poporului. Avem mare nevoie de influența cerească, de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru a da putere și eficiență lucrării noastre. Avem nevoie să ne deschidem inima față de Hristos. Avem nevoie de o credință mai fermă și de o devoțiune mai ferventă. Avem nevoie să murim față de eu, și în minte și în inimă să nutrim o dragoste plină de adorare față de Salvatorul nostru. Când Îl vom căuta pe Domnul cu toată inima, Îl vom găsi și inimile noastre vor fi aprinse de dragostea Sa. Eul se va cufunda în lipsă de însemnătate, și Isus va fi totul și în tot pentru suflet.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 51 engl. (secțiunea 2, Lucrarea evanghelistică, subcap. Rugăciune și sfat).

„Sufletul cu adevărat convertit este iluminat de sus, și Hristos este în acel suflet ‚un izvor de viață care izvorăște în viața veșnică.’ Cuvintele, motivele și acțiunile sale pot fi interpretate greșit și falsificate; însă lui nu îi pasă de aceasta, pentru că el are interese mai mărețe în joc. El nu ia în considerare confortul prezent, de moment; el nu este ambițios pentru etalare; el nu râvnește la lauda oamenilor. Speranța sa este în cer, și el merge înainte, cu ochiul fixat asupra lui Isus. El face ceea ce este drept pentru că este drept, și pentru că doar cei ce fac ceea ce este drept vor găsi intrare în împărăția lui Dumnezeu. El este amabil și umil, și preocupat de fericirea altora. El nu spune niciodată ‚Sunt eu păzitorul fratelui meu?’, ci îl iubește pe semenul său ca pe sine însuși. Modul său de comportare nu este aspru și dictatorial, asemenea celui al celor nelegiuiți; ci el reflectă lumina cerului asupra oamenilor. El este un soldat loial, cutezător, al crucii lui Hristos, menținând sus cuvântul vieții.”—Ibid., p. 569 engl. (cap. 69, Influența creștină în cămin și în biserică).

Vineri 2 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când sunt ispitit să cred că nu am nicio influență asupra altora, ce ar trebui să realizez?

2. Ce caracteristică esențială poate face mai eficientă mărturia mea pentru Hristos?

3. În aprecierea lui Dumnezeu, care ar trebui să fie prioritatea cea mai urgentă a copiilor Săi?

4. Cum trebuie să mă afecteze viziunea lui Zaharia despre uleiul curgând?

5. Descrieți creștinul convertit cu adevărat.

Lecția 1. Un mesaj pentru mulțimi