Lecția 8. Obținând o eficiență mai mare

Text de memorizat: „Și cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim; și o mare mulțime de preoți veneau la credință.” (Fapte 6:7).

„[Fapte 6:7] Această recoltă de suflete se datora atât libertății mai mari obținute de apostoli, cât și zelului și puterii manifestate de cei șapte diaconi.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 90 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 87-101 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi; cap.10, Primul martir creștin).

Duminică 16 mai

1. SUSPICIUNE TREZITĂ

a. În timp ce Domnul făcuse ca biserica să crească, cum s-a strecurat Satan pe furiș în natura umană, pentru a declanșa discordie și criză? Fapte 6:1.

Fapte 6:1: „În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele.”

„Inimile celor care fuseseră convertiți prin lucrarea apostolilor erau gingașe și unite de dragoste creștină. În ciuda prejudecăților anterioare, toți erau în armonie unii cu alții. Satan știa că atât timp cât această unire continua să existe, el urma să fie lipsit de putere pentru a frâna progresul adevărului evangheliei; și el a căutat să profite de vechile obiceiuri de gândire, în speranța că prin aceasta el poate să introducă în biserică elemente de neunire.

Astfel s-a întâmplat că, în timp ce ucenicii au devenit mai mulți, vrăjmașul a reușit să trezească suspiciunile unora care fuseseră înainte obișnuiți să privească cu ochi geloși pe frații lor în credință și să găsească greșeli la liderii lor spirituali, și astfel ‚s-a stârnit o murmurare a grecilor contra evreilor.’ Cauza plângerii era o pretinsă neglijare a văduvelor de etnie greacă în distribuirea zilnică de ajutoare. Orice inegalitate ar fi fost contrară spiritul evangheliei, totuși Satan reușise să trezească suspiciune.” —Istoria faptelor apostolilor, p. 87, 88 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

Luni 17 mai

2. O SOLUŢIE GĂSITĂ

a. Ce ar trebui să învățăm din pasul propus pentru a preveni ca apostolii să fie împiedicați de la misiunea lor de a duce lumii solia evangheliei? Fapte 6:2-4.

Fapte 6:2-4: „Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.”

„Un predicator nu poate să se mențină în cea mai bună formă spirituală în timp ce este chemat să rezolve mici dificultăți din diferite biserici. Aceasta nu este lucrarea desemnată lui. Dumnezeu dorește să folosească fiecare facultate a mesagerilor Săi aleși. Mintea lor nu trebuie să fie împovărată de întâlniri lungi de comitete seara, pentru că Dumnezeu dorește ca toată puterea creierului lor să fie folosită pentru a proclama evanghelia în mod clar și cu putere, așa cum este ea în Isus Hristos.

Este o mare greșeală a ține prins în mod constant în activități administrative un predicator care este înzestrat cu putere pentru a predica evanghelia. Cel care are Cuvântul vieții nu trebuie să permită ca prea multe poveri să fie așezate asupra lui...

Resursele financiare ale cauzei trebuie să fie administrate în mod adecvat de oameni de afaceri capabili; însă predicatorii și evangheliștii trebuie puși deoparte pentru alte domenii de lucrare. Administrarea chestiunilor financiare să fie pusă asupra altora decât cei puși deoparte pentru lucrarea de predicare a evangheliei.”—Evanghelizarea, p. 91, 92 engl. (cap. 4, Planificarea campaniei publice).

b. Cum a răspuns biserica față de idee — și ce beneficiu vedem ca rezultat? Fapte 6:5-7.

Fapte 6:5-7: „Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți veneau la credință.”

„Numirea celor șapte pentru a avea supravegherea domeniilor speciale ale lucrării s-a dovedit o mare binecuvântare pentru biserică. Acești slujbași au acordat o considerație atentă nevoilor individuale, precum și intereselor financiare generale ale bisericii...

Faptul că acest pas a fost după ordinea lui Dumnezeu, este revelat în rezultatele imediate spre bine, care s-au văzut [Fapte 6:7 citat].”—Istoria faptelor apostolilor, p. 89 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

„Timp de ani Domnul ne-a instruit să alegem oameni înțelepți—oameni care sunt devotați lui Dumnezeu—oameni care știu care sunt principiile cerului—oameni care au învățat ce înseamnă să umble cu Dumnezeu—și să așeze asupra lor responsabilitatea de a se îngriji de chestiunile de afaceri care sunt în legătură cu lucrarea noastră. Aceasta este în armonie cu planul Bibliei așa cum a fost acesta schițat în capitolul șase al cărții Faptelor. Avem nevoie să studiem acest plan; pentru că el este aprobat de Dumnezeu.” —The Review and Herald, 5 octombrie 1905.

Marți 18 mai

3. TRĂIND LA NIVELUL CHEMĂRII

a. Explicați calificările distincte ale unui diacon (o slujbă specifică ce reclamă hirotonire, deși uneori acest titlu este în mod greșit aplicat atunci când se referă la un portar sau un administrator al proprietății bisericii). 1 Timotei 3:8-13.

1 Timotei 3:8-13: „Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig mârșav, ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. Trebuie cercetați întâi și, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste și să știe să-și cârmuiască bine copiii și casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.”

„Faptul că acești frați [cei șapte diaconi] fuseseră hirotoniți pentru lucrarea specială de a avea grijă de nevoile săracilor, nu îi excludea de la prezentarea credinței. Din contră, ei erau în mod complet calificați să îi instruiască pe alții în adevăr și ei s-au angajat în lucrare cu mare seriozitate și succes.

Bisericii timpurii îi fusese încredințată o lucrare care își mărea constant proporțiile—aceea de a întemeia centre de lumină și binecuvântare oriunde erau suflete oneste dispuse de a se dedica serviciului lui Hristos.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 90 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

b. Ce putem învăța toți din calitățile care l-au făcut pe Ștefan în mod special eficient în misiunea sa de diacon? Fapte 6:8; 2 Timotei 2:15

Fapte 6:8: „Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod.”

2 Timotei 2:15: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.”

„Ștefan, cel mai de seamă dintre cei șapte diaconi, era un om de o pietate profundă și o credință amplă. Deși era un evreu prin naștere, vorbea limba greacă și era familiarizat cu obiceiurile și manierele grecilor. El a găsit de aceea o ocazie de a predica evanghelia în sinagogile evreilor greci. El era foarte activ în cauza lui Hristos și a proclamat cu îndrăzneală credința sa. Rabinii învățați și doctorii în lege erau angajați în discuții publice cu el, așteptând încrezători o victorie ușoară. Însă ‚nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el.’ [Fapte 6:10].” —Ibid., p. 97 engl. (cap. 10, Primul martir creștin).

„Pentru a crește în har și în cunoașterea adevărului, lucrătorii trebuie să aibă o experiență variată. Aceasta se va dobândi cel mai bine în lucrare extinsă în câmpuri noi, în diferite localități, unde ei vor veni în contact cu diferite clase de oameni și toate varietățile de minți, și unde diferite feluri de lucrare vor fi necesare pentru a întâmpina nevoile multelor și variatelor minți. Aceasta îl mână pe adevăratul lucrător spre Dumnezeu și spre Biblie pentru lumină, tărie, și cunoștință, pentru ca el să poată fi pe deplin calificat pentru a întâmpina nevoile oamenilor.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 642 engl. (cap. 78, Lucrarea în Vermont).

„Spiritul lui Dumnezeu lucrează asupra minților și inimilor oamenilor, și noi trebuie să lucrăm în armonie cu el.”—Ibid., vol. 6, p. 55 engl. (secțiunea 2, subcap. Cum să prezentăm mesajul).

Miercuri 19 mai

4. PERSECUŢIA NU E O SURPRIZĂ

a. Clocotind de invidie amară, cum a stârnit vrăjmașul sufletelor opoziție împotriva lui Ștefan? Fapte 6:8-14.

Fapte 6:8-14: „Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod. Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan, dar nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el. Atunci au pus la cale pe niște oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.” Au întărâtat norodul, pe bătrâni și pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el și l-au dus în sobor. Au scos niște martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaș sfânt și împotriva Legii. În adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locașul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”

„Ștefan, plin de credință, îndeplinea minuni și miracole mari în popor. Conducătorii iudei erau mânați de o mare mânie în timp ce îi vedeau pe preoți întorcându-se de la tradițiile lor și de la jertfe și daruri, și acceptându-L pe Isus ca marele sacrificiu. Cu putere de sus, Ștefan îi mustra pe preoții necredincioși și pe bătrâni, și Îl înălța pe Isus înaintea lor. Ei nu puteau să se împotrivească înțelepciunii și puterii cu care el vorbea, și când au descoperit că nu puteau să reușească nimic împotriva lui prin argumente, ei au angajat oameni să jure strâmb, afirmând că îl auziseră vorbind cuvinte defăimătoare împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.”—Experiențe și viziuni, p. 197 engl. (cap. Moartea lui Ștefan).

b. Cum ne-a avertizat Domnul nostru cu privire la astfel de lucruri — și ce cuvinte ale psalmistului ne pot aduce speranță? Matei 10:16, 17; Psalm 31:18—20.

Matei 10:16, 17: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor.”

Psalmii 31:18-20: „Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit! O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.”

„Inimile oamenilor nu sunt astăzi mai gingașe decât au fost atunci când Isus era pe pământ. Ei vor face tot ce stă în puterea lor pentru a-l ajuta pe marele vrăjmaș în a face lucrurile cât se poate de grele pentru servii lui Hristos, la fel cum au făcut oamenii cu Hristos cât a fost El pe pământ. Ei îi vor biciui cu limba bârfitoare și falsă. Ei vor critica și vor întoarce împotriva servului lui Dumnezeu chiar eforturile pe care el îi conduce să le facă. Cu bănuielile lor rele, ei vor vedea fraudă și lipsă de onestitate peste tot acolo unde este corectitudine și unde există integritate perfectă. Ei vor pune în sarcina servilor lui Dumnezeu motive egoiste, când El Însuși îi conduce, și când ei și-ar da chiar viețile dacă Dumnezeu ar cere aceasta, dacă prin aceasta ei ar putea avansa lucrarea Sa.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 234 engl. (cap. 21, Împotrivire față de avertismente credincioase).

c. Ce lucru a fost remarcabil cu privire la Ștefan, atunci când a fost acuzat? Fapte 6:15.

Fapte 6:15: „Toți cei ce ședeau în sobor s-au uitat țintă la Ștefan, și fața lui li s-a arătat ca o față de înger.”

„Lumina glorioasă a feței lui Hristos strălucea asupra lui Ștefan cu o astfel de strălucire, încât chiar vrăjmașii lui au văzut că fața lui strălucea ca fața unui înger.” —Solii pentru tineret, p. 113 engl. (cap. 30, Credință vie).

Joi 20 mai

5. DÂND MĂRTURIE PRIN MARTIRAJ

a. Descrieți reacția consiliului după ce Ștefan a concluzionat în mod candid un rezumat amplu al istoriei rebele a națiunii ebraice. Fapte 7:51-57. Cât de departe i-a dus furia lor? Fapte 7:58, 59.

Fapte 7:51-57: „Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…” Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui.”

Fapte 7:58, 59: „L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”

b. De ce pot fi încălzite inimile noastre la sfârșitul acelei relatări istorice? Fapte 7:60.

Fapte 7:60: „Apoi, a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.”

„În fiecare secol solii aleși ai lui Dumnezeu au fost batjocoriți și persecutați, cu toate acestea prin suferința lor cunoașterea de Dumnezeu a fost răspândită până departe. Fiecare ucenic al lui Hristos trebuie să pășească în rânduri și să ducă înainte aceeași lucrare, știind că vrăjmașii ei nu pot face nimic împotriva adevărului, ci doar pentru adevăr. Dumnezeu intenționează ca adevărul să fie adus în față și să devină subiect de analiză și discuție, chiar prin disprețul care este aruncat asupra lui. Mințile oamenilor trebuie stârnite; fiecare controversă, fiecare reproș, fiecare efort de a restricționa libertatea de conștiință este mijlocul lui Dumnezeu de a trezi mințile care altfel ar fi somnolente.

Cât de adesea s-a văzut acest rezultat în istoria solilor lui Dumnezeu! Când nobilul și elocventul Ștefan a fost ucis cu pietre la instigarea consiliului Sinedriului, nu a fost nicio pierdere pentru cauza evangheliei. Lumina cerului care a glorificat fața lui, compasiunea divină exprimată în rugăciunea lui în timp ce murea, au fost ca o săgeată ascuțită pentru convingerea bigotului membru al Sinedriului, care asista.”—Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 33, 34 engl. (cap. 2, Fericirile).

Vineri 21 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum își vâră vrăjmașul capul său hidos chiar și în faptele de caritate?

2. De ce este hirotonirea diaconilor atât de utilă pentru bisericile locale?

3. Chiar dacă nu sunt chemat să fiu diacon, ce pot învăța de la Ștefan?

4. Având în vedere această lecție, de ce trebuie să fiu foarte atent dacă vorbesc despre cineva?

5. Deși lucrarea lui Ștefan a fost scurtată, de ce a fost încă de mare valoare?