Lecția 1. Prima parte a vieții

„Din toată inima te-am căutat: O, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile tale.” (Psalmii 119:10).

„[Dumnezeu] Se va descoperi fiecărui suflet care va veni la El în toată umilința și care-L va căuta cu toată inima.” – Fundamentele Educației Creștine, p. 531 (cap. Lucrarea din fața noastră).

Recomandare pentru studiu: Educația, pp. 253-261 (Subcap. Credința și rugăciunea).


Duminică 28 iunie

1. ISAAC ȘI REBECA

a. Ce descopere credința serioasă a patriarhului Avraam pentru posteritatea sa, după moartea soției sale? Geneza 24:1-4, 7.

Geneza 24:1-4, 7: „Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea şi te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac... (7) Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei tale voi da ţara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.”

b. Cum a explicat servul lui Avraam călăuzirea lui Dumnezeu în alegerea Rebecăi pentru a deveni soția lui Isaac? Geneza 24:42-51, 58.

Geneza 24:42-51, 58: „Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’ Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: ‘Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.’ Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. Eu am întrebat-o şi am zis: ‘A cui fată eşti?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.’ I-am pus veriga în nas şi brăţările la mâini. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul... (58) Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.”

c. Ce putem învăța din fericirea acestei uniri? Geneza 24:63-67.

Geneza 24:63-67: „Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă. Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.”

„Isaac a fost educat în temerea de Dumnezeu spre o viață de ascultare. Și când a fost în vârstă de patruzeci de ani, el s-a supus, permițându-i servului cu multă experiență al tatălui său să aleagă pentru el. El a crezut că Dumnezeu avea să-l îndrume cu privire la găsirea unei soții. Copii cu vârste între cincisprezece și douăzeci de ani se consideră în general competenți a-și face propriile alegeri, fără acordul părinților. Și ei s-ar uita cu uimire, dacă li s-ar propune să înainteze în teamă de Dumnezeu și să facă din această chestiune o temă de rugăciune! Cazul lui Isaac a fost consemnat ca un exemplu pentru copiii din generațiile ulterioare, în special pentru cei care pretind a se teme de Dumnezeu.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 112.


Luni 29 iunie

2. LUPTE

a. Cu ce încercare s-a confruntat tânăra pereche – și, având în vedere raportul vârstei lui Isaac, pentru câtă vreme? Geneza 25:20, 21 (prima parte), 26 (ultima parte).

Geneza 25:20, 21 p.p., 26 u.p.: „Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Arama, şi sora lui Laban, Arameul. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă... (26) Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.”

b. Cum a fost răsplătită credința lui Isaac? Geneza 25:21.

Geneza 25:21: „Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, şi Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.”

c. Prin ce experiență tumultoasă a trecut Rebeca, după ce a rămas însărcinată – și ce a făcut ea în această privință? Geneza 25:22.

Geneza 25:22: „Copiii se băteau în pântecele ei, şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul.”

d. De ce a trecut Rebeca printr-o astfel de experiență și ce a fost ea făcută să înțeleagă? Geneza 25:23,24.

Geneza 25:23, 24: „Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, și două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.” S-au împlinit zilele când avea să nască şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.”

„Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. El a știut înainte de nașterea lui Iacov și Esau, ce fel de caractere aveau să dezvolte amândoi. El a știut că Esau nu avea să aibă o inimă să-L asculte. El a răspuns rugăciunii îndurerate a Rebecăi și i-a adus la cunoștință că avea să aibă doi copii, iar cel mai mare avea să slujească celui mai mic. El i-a prezentat istoria viitoare a celor doi fii ai ei, că aveau să formeze două națiuni, una mai mare decât cealaltă și că cel mai mare avea să-i slujească celui mai mic.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pp. 105, 106.

e. Descrieți primul dintre gemeni. Geneza 25:25,27 (prima parte). Cum tinde un spirit neliniștit ca al său spre nemulțumire? Proverbele 27:20.

Geneza 25:25, 27 p.p. : Cel dintâi a ieşit roşu de tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau... (27) Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp...”

Proverbe 27:20: „După cum Locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.”

„Esau a crescut iubind mulțumirea de sine și concentrându-și tot interesul asupra prezentului.” – Patriarhi și profeți, p. 177 (cap. 16: Iacov și Esau).

„Fericirea nu se găsește în satisfacere egoistă; ea urmează doar pe calea datoriei.” – Îndrumarea Copilului, p. 206 (cap. Studiați vârsta, firea și temperamentul).


Marți 30 iunie

3. PERSONALITĂȚI OPUSE

a. Ce a făcut cel mai tânăr dintre gemeni la naștere? Geneza 25:26 (prima parte).

Geneza 25:26 p.p.: „Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau...”

b. Descrieți caracterul celui mai mic dintre gemeni. Geneza 25:27 (ultima parte).

Geneza 25:27 u.p.: „dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.”

„Iacov, atent, harnic și purtător de grijă, gândindu-se mereu mai mult la viitor decât la prezent, a fost mulțumit să locuiască acasă, ocupat cu îngrijirea turmelor și cu lucrarea pământului.” – Patriarhi și profeți, p. 177 (cap. 16).

c. Cum s-au raportat părinții la cei doi fii ai lor? Geneza 25:28.

Geneza 25:28: „Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.”

„Nerăbdător cu privire la orice limitare, [Esau] se desfăta în libertatea sălbatică a urmăririlor și a ales din vreme viața de vânător. Totuși el era favoritul tatălui. Păstorul liniștit și iubitor de pace era atras de îndrăzneala și vigoarea acestui fiu mai mare, care cutreiera neînfricat peste munți și deșert, întorcându-se acasă cu vânat pentru tatăl său și cu relatări captivante ale vieții sale aventuroase... Perseverența răbdătoare [a lui Iacov], chibzuința și spiritul prevăzător erau prețuite de mamă. Afecțiunile sale erau profunde și puternice și atențiile sale amabile necontenite contribuiau mult mai mult la fericirea ei decât amabilitățile lăudăroase și ocazionale ale lui Esau. Pentru Rebeca, Iacov era fiul cel mai iubit. Făgăduințele făcute lui Avraam și confirmate fiului său au fost păstrate de către Isaac și Rebeca drept marele centru al dorințelor și speranțelor lor. Esau și Iacov erau familiarizați cu aceste făgăduințe.” – Ibid.

d. De ce era ordinea nașterii atât de importantă în timpurile străvechi? Exodul 13:12.

Exod 13:12: „să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.”

„Dreptul de întâi născut vremelnic era legat de cel spiritual și acesta avea să dea ...stăpânirea asupra familiei și posedarea unei părți duble din averea tatălui.” – Ibid., pp. 180, 181.


Miercuri 1 iulie

4. O CHESTIUNE DE ATITUDINE

a. Pe lângă părerea părinților lui Iacov, cum îl privea Dumnezeu și de ce? Psalmii 47:4; Matei 5:6.

Psalmii 47:4: „El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubeşte.”

Matei 5:6: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

b. Descrieți profunzimea experienței descoperite într-o adevărată dorință după Dumnezeu. Iov 23:11, 12; Psalmii 119:10.

Iov 23:11: „Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.”

Psalmii 119:10: „Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.”

„Lăsați inima voastră să se frângă de dorința pe care o are după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu... Cu credința perseverentă a lui Iacov, cu stăruința lui Ilie, pretindeți pentru voi tot ce a făgăduit Dumnezeu.” – Parabolele Domnului, p. 149 (cap. 12: Cerând pentru a da).

c. Ce principiu atemporal din atitudinea lui Iacov descopere de ce, în ceea ce privește spiritualitatea și caracterul, el era mai potrivit pentru dreptul de întâi născut decât era fratele său cel lipsit de religiozitate? Romani 13:14.

Romani 13:14: „ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.”

„[Esau și Iacov] au fost învățați să considere dreptul de întâi născut ca pe o chestiune de mare importanță, întrucât nu includea doar o moștenire a bogăției lumești, ci și proeminență spirituală. Acela care-l primea, trebuia să fie preotul familiei sale și Mântuitorul lumii avea să Se nască din descendenții săi. Pe de altă parte, erau obligații care zăceau asupra celui ce poseda dreptul de întâi născut. Acela care avea să moștenească binecuvântările sale trebuia să-și devoteze viața serviciului lui Dumnezeu. Asemenea lui Avraam, el trebuia să fie ascultător de cerințele divine. În căsătorie, în relațiile sale de familie, în viața publică, el trebuia să consulte voința lui Dumnezeu...

Fiind mai mare, Esau era cel care avea dreptul de întâi născut. Dar Esau nu avea nicio dragoste de devoțiune și nicio înclinație spre o viață religioasă. Cerințele care însoțiseră dreptul de întâi născut spiritual erau pentru el o restrângere nebinevenită și care-i era chiar urâtă. Legea lui Dumnezeu, care era condiția legământului divin cu Avraam, a fost considerată de către Esau ca un jug al robiei. Înclinat spre îngăduință de sine, el nu-și dorea nimic atât de mult precum libertatea de a face așa cum dorea. Pentru el puterea și bogățiile, petrecerile și distracțiile erau fericire. El se fălea cu libertatea fără limite a vieții sale sălbatice de hoinar.” – Patriarhi și profeți, pp. 177, 178 (cap. 16).


Joi 2 iulie

5. TÂNJIND DUPĂ CEL NEMĂRGINIT

a. Încotro erau îndreptate gândurile lui Iacov? 2 Corinteni 4:18.

2 Corinteni 4:18: „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

„Iacov învățase de la mama sa despre prezicerea divină că dreptul de întâi născut avea să i se cuvină lui și era umplut de o dorință negrăită după privilegiile pe care i le-ar fi conferit. Nu după posedarea bogăției tatălui său tânjea: bogăția spirituală era obiectul dorinței sale. A avea comuniune cu Dumnezeu la fel ca neprihănitul Avraam, a aduce jertfă de ispășire pentru familia lui, a fi părinte al poporului ales și al lui Mesia cel făgăduit și a moșteni posesiunile nemuritoare ale legământului – acestea erau privilegiile și onorurile care-i aprindeau cele mai arzătoare dorințe. Mintea lui se îndrepta mereu spre viitor și căuta să cuprindă binecuvântările sale nevăzute. El asculta cu dorință tainică la tot ceea ce tatăl său spunea despre dreptul de întâi născut spiritual; el prețuia cu grijă ceea ce învățase de la mama sa. Zi și noapte, această temă îi ocupa gândurile, până când a devenit interesul care-i captiva viața.” – Patriarhi și profeți, p. 178 (cap. 16: Iacov și Esau).

b. De ce ar trebui să ne inspire prioritatea din viața lui Iacov pe noi astăzi? Psalmii 42:1; 119:11.

Psalmii 42:1: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”

Psalmii 119:11: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”

„O intensitate cum n-a existat niciodată mai înainte pune stăpânire pe lume. În distracții, câștigare de bani, în lupta pentru putere și în însăși lupta pentru existență, există o forță teribilă, care cuprinde trupul, mintea și sufletul. În mijlocul acestei alergări înnebunitoare, Dumnezeu ne vorbește. El ne poruncește să venim la o parte și să avem comuniune cu El.” – Educația, p. 260 (subcap. Credința și rugăciunea).


Vineri 3 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce putem învăța de la patriarhi cu privire la alegerea partenerului de viață?

2. Explicați descoperirea spirituală dată Rebecăi cu privire la cei doi fii ai ei.

3. Ce contrast a existat între personalitatea lui Iacov și cea a lui Esau?

4. Ce aspect al dreptului de întâi născut și-l dorea Iacov cu ardoare?

5. În mijlocul nivelului intens de lucruri care distrag atenția de astăzi, la ce trebuie să ne gândim?