Lecția 12. Rezultatul rugăciunii perseverente

„După cum se îndură un tată de copiii săi, la fel Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103:13).

„Niciun părinte pământesc n-ar putea să fie așa de răbdător cu greșelile și lipsurile copiilor săi, cum este Dumnezeu cu acei pe care încearcă să-i mântuiască.” – Calea către Hristos, p. 35 (cap. Pocăința).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 224-240 (cap. 21: Iosif și frații săi).

Duminică 13 septembrie

1. UN TIMP DE JALE

a. Descrieți profunzimea durerii lui Iacov când l-a crezut pe Iosif mort și impresiile făcute asupra fiilor săi vinovați. Geneza 37:33-35.

Geneza 37:33-35: „Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!” Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său.”

„[Fiii lui Iacov] așteptaseră cu spaimă scena, dar acum nu erau pregătiți pentru durerea sfâșietoare de inimă, pentru abandonarea totală în durere, la care erau nevoiți să fie martori. [Geneza 37:33 citat]. În zadar au încercat fiii și fiicele sale să-l mângâie. El ‚și-a sfâșiat hainele, și s-a încins cu sac în jurul coapselor și și-a jelit fiul timp de multe zile.’ Timpul părea să nu aducă nicio alinare durerii sale. ‚Mă voi coborî plângând în mormânt la fiul meu,’ a fost strigătul său disperat. Tinerii, îngroziți de ce făcuseră și totuși temându-se de învinuirile tatălui lor, încă ascundeau în inimile lor cunoștința vinovăției lor, care până și lor li se părea foarte mare.” – Patriarhi și profeți, p. 212 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan).

b. Ce este menită durerea să dezvolte în noi? Iacov 1:3,4. 

Iacov 1:3, 4: „ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”

„Dumnezeu îngăduie să fim puși în împrejurări care ne vor încerca, pentru a ne crește dragostea și a ne desăvârși încrederea în El... Vor veni încercări, dar acestea sunt o dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu.” – Slujitorii Evangheliei, p. 441 (1892) (cap. Hirotonirea).

Luni 14 septembrie

2. CRESCÂND ÎN HAR

a. Cum a crescut caracterul lui Iacov de la noaptea sa de agonie în rugăciune pentru el și pentru familia sa la Betel? Psalmii 92:12-15.

Psalmi 92:12-15: „Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.”

„Iacov alesese moștenirea credinței. El încercase s-o dobândească prin viclenie, trădare și falsitate; dar Dumnezeu a permis ca păcatul său să-și primească corecția. Totuși prin toată experiența amară a anilor de mai târziu, Iacov nu s-a abătut niciodată de la scopul său și nici nu a renunțat la alegerea sa. El învățase că recurgând la pricepere și iscusință omenească pentru a-și asigura binecuvântarea, el luptase împotriva lui Dumnezeu. Din acea noapte de luptă lângă râul Iaboc, Iacov a devenit un om diferit. Încrederea de sine fusese dezrădăcinată. De atunci înainte, viclenia de mai înainte nu a mai fost văzută. În locul vicleniei și a înșelăciunii, viața lui a fost marcată de simplitate și adevăr. El învățase lecția bazării simple pe Brațul Atotputernic, și, în mijlocul încercării și întristării, el s-a aplecat în supunere umilă înaintea voinței lui Dumnezeu. Elementele de caracter inferioare au fost consumate în cuptorul de foc, aurul adevărat a fost rafinat, până când credința lui Avraam și Isaac a apărut nediminuată și în Iacov.” – Patriarhi și profeți, p. 208 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan). 

b. Ce moștenire a lui Iacov are Dumnezeu în vedere și pentru familiile noastre? Isaia 8:16-18; Deuteronomul 29:29.

Isaia 8:16-18: „Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei!” Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea. Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.”

Deuteronom 29:29: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.”

„Tatăl este într-un anumit sens preotul familiei, aducând pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară, în timp ce soția și copiii se unesc în rugăciune și laudă. Într-un asemenea cămin, Isus va rămâne și, prin influența Sa înviorătoare, exclamațiile de bucurie ale părinților vor fi auzite în mijlocul scenelor mai înălțate, zicând: ‚Iată eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul.’ Mântuiți, mântuiți, mântuiți pentru veșnicie! Liberi de stricăciunea care este în lume prin poftă și făcuți moștenitori ai nemuririi prin meritele lui Hristos! Am văzut că doar puțini tați își înțeleg responsabilitatea. Ei nu au învățat să se controleze și, până când vor învăța această lecție, ei vor avea o prestație slabă în stăpânirea copiilor lor. Autocontrolul perfect va fi încântător pentru familie. Când acesta este realizat, se câștigă o mare biruință. Atunci ei pot să-și educe copiii spre stăpânire de sine.” – Testimonies, vol. 1, p. 547 (cap. 95: Ascultarea de adevăr).

Marți 15 septembrie

3. FIRAVA FAMILIE A CREDINȚEI

a. Când fiii lui Iacov au stat înaintea guvernatorului Egiptului (care, fără ca ei să știe, era chiar Iosif), ce descoperă transformarea din atitudinea lor? Geneza 42:21.

Geneza 42:21: „Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”

„În timpul anilor de când Iosif a fost separat de frații săi, acești fii ai lui Iacov se schimbaseră la caracter. Fuseseră invidioși, turbulenți, înșelători, cruzi și răzbunători; dar acum, când erau încercați cu greutăți, s-au dovedit a fi neegoiști, credincioși unul altuia, devotați tatălui lor, și, ei înșiși oameni de vârstă mijlocie, supuși autorității sale.” – Patriarhi și profeți, p. 225 (cap. 21: Iosif și frații săi).

„[Iosif] văzuse în frații săi roadele adevăratei căințe.” – Ibid., p. 230.

b. După atât de mulți ani de încercare în viețile lui Iacov și ale copiilor lor, unde a fost în cele din urmă patriarhul perseverent chemat să meargă? Geneza 45:9, 25-28.

Geneza 45:9, 25-28: „Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: ‘Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi!...(25-28) Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”

c. Numai cum a știut Iacov cu siguranță că acesta era un pas pe care trebuia să-l facă și de ce a rânduit Dumnezeu aceasta? Geneza 46:1-5; Psalmii 103:13.

Geneza 46:1-5: „Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac. Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie noaptea şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. Eu Însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu Însumi te voi scoate iarăşi de acolo, iar Iosif îţi va închide ochii.” Iacov a părăsit Beer-Şeba şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă.”

Psalmi 103:13: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.”

„Lui Avraam îi fusese dată făgăduința unei posterități nenumărate ca stelele, dar până atunci poporul ales crescuse doar încet. Și țara Canaanului nu oferea acum câmp de dezvoltare pentru o națiune așa cum fusese prezisă. Se afla în posesia unor triburi păgâne puternice, care nu trebuia să fie alungate de acolo până în ‚a patra generație.’.. Dacă ei aveau să se amestece cu Canaaniții, ei ar fi fost în pericolul de a fi seduși la idolatrie. Totuși, Egiptul oferea condițiile necesare împlinirii scopului divin. O parte bine udată și fertilă din țară le-a fost deschisă acolo, oferind toate avantajele pentru creșterea lor grabnică. Și antipatia cu care s-au confruntat în Egipt datorită ocupației lor – pentru că orice păstor era ‚o urâciune înaintea egiptenilor’ – i-ar fi făcut în stare să rămână un popor distinct și separat și ar fi slujit astfel excluderii lor de la participarea la idolatria Egiptului.” – Patriarhi și profeți, p. 232 (cap. 21: Iosif și frații săi).

Miercuri 16 septembrie

4. MOMENTE BINECUVÂNTATE

a. Descrieți reîntâlnirea lui Iacov și Iosif. Geneza 46:28-30.

Geneza 46:28-30: „Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen. Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat pe gâtul lui şi a plâns multă vreme pe gâtul lui. Israel a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa şi tu tot mai trăieşti.”

„Când a ajuns în Egipt, ceata a mers direct în țara Gosen. Aici a venit Iosif în caleașca lui oficială, însoțit de un convoi princiar. Splendoarea care-l înconjura și demnitatea poziției sale au fost toate uitate; un singur gând îi umplea mintea, un singur dor îi făcea inima să vibreze. Când i-a văzut pe călătorii care se apropiau, iubirea, al cărei dor fusese reprimat timp de atât de mulți ani îndelungați, nu a mai putut fi controlată. El a sărit din caleașca lui și s-a grăbit să-i spună bun-venit tatălui său.” – Patriarhi și profeți, p. 233 (cap. 20: Iosif și frații săi).

b. Relatați întâlnirea dintre Iacov și împărat. Geneza 47:7-10.

Geneza 47:7-10: „Iosif a adus pe tatăl său Iacov şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvântat pe Faraon. Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?” Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei în timpul călătoriei lor.” Iacov a binecuvântat iarăşi pe Faraon şi a plecat dinaintea lui Faraon.”

„Patriarhul era străin în curțile regale; dar, în mijlocul scenelor sublime ale naturii, el cultivase comuniune cu un Monarh mai puternic și acum, cu o superioritate conștientă, el și-a ridicat mâinile și l-a binecuvântat pe Faraon.” – Ibid.

c. Cum a fost experiența lui Iacov în Egipt? Geneza 47:27,28.

Geneza 47:27, 28: „Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult. Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.”

„În primul său salut adresat lui Iosif, Iacov a vorbit ca și cum, cu acest final fericit al îndelungii sale dureri și suferințe, el era gata să moară. Dar i-au mai fost acordați încă șaptesprezece ani în locul retras și plin de pace al ținutului Gosen. Acești ani s-au aflat într-un fericit contrast cu cei care i-au precedat. El a văzut în fiii săi dovezi ale adevăratei pocăințe; el și-a văzut familia înconjurată de toate condițiile necesare pentru dezvoltarea unei mari națiuni; și credința lui a prins făgăduința sigură a așezării lor viitoare în Canaan. El însuși a fost înconjurat de orice semn de dragoste și favoare, pe care Prim-Ministrul Egiptului îl putea oferi; și fericit în compania fiului său atât de multă vreme pierdut, el s-a coborât încet și în pace în mormânt.” – Ibid.

d. În ciuda timpului plăcut, petrecut de Iacov în Egipt, ce cerință serioasă a descoperit cât de puternic era scopul său de a se încrede în făgăduințele lui Dumnezeu? Geneza 47:29-31.

Geneza 47:29-31: „Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt. Ci, când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.” Iacov a zis: „Jură-mi.” Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.”

Joi 17 septembrie

5. CONCENTRÂNDU-SE ASUPRA VIITORULUI

a. Ce demonstrează discernământul profetic al lui Iacov cu privire la fiii lui Iosif? Evrei 11:21; Geneza 48:8,9, 17-19.

Evrei 11:21: „Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său”.

Geneza 48:8, 9, 17-19: „Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.”... (17-19) Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”

b. Cum urma să se împlinească această profeție în scurt timp? Numeri 1:33-35; 2:21, 24; Deuteronomul 33:16,17.

Numeri 1:33-35: „bărbaţii din seminţia lui Efraim ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci de mii cinci sute. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele: bărbaţii din seminţia lui Manase ieşiţi la numărătoare au fost treizeci şi două de mii două sute.”

Numeri 2:21, 24: „cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni ieşiţi la numărătoare... (24) Toţi cei din tabăra lui Efraim ieşiţi la numărătoare sunt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rând.”

Deuteronom 33:16, 17: „Cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui! El are frumuseţea întâiului născut al taurului; Coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Până la marginile pământului: Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele sunt miile lui Manase.”

c. Cum trebuie ca experiența lui Iacov și a fiilor lui să ne motiveze astăzi? Romani 12:1,2.

Romani 12:1, 2: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

„Puterea răului din natura [lui Iacov] a fost sfărâmată; caracterul lui a fost transformat... „Revizuind istoria vieții sale, Iacov a recunoscut puterea susținătoare a lui Dumnezeu – ‚Dumnezeul care m-a hrănit toată viața până în această zi, Îngerul care m-a răscumpărat din orice rău.’ (Geneza 48:15,16). Aceeași experiență este repetată în istoria fiilor lui Iacov – păcatul aducând după sine pedeapsa, și pocăința aducând roada neprihănirii spre viață. „Dumnezeu nu-Și anulează legile. El nu acționează contrar lor. El nu anulează lucrarea păcatului. Dar El transformă. Prin harul Său, blestemul lucrează producând binecuvântare.” – Educația, pp. 147, 148 (cap. Biografii biblice).

Vineri 18 septembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Care ar putea fi adevăratul scop al încercării prin care trec în prezent?

2. Descrieți planul lui Dumnezeu pentru tații de astăzi.

3. De ce a fost Egiptul un loc potrivit pentru poporul lui Dumnezeu – dar numai temporar?

4. Ce ar trebui să învăț din perspectiva lui Iacov în scurtul timp petrecut în Egipt?

5. Cum pot membrii rătăciți ai familiei mele să se schimbe asemenea lui Iacov?