Lecția 9. Timpul strâmtorării lui Iacov

„Vai! Căci ziua aceea este mare, așa încât nu este alta ca ea: este timpul strâmtorării lui Iacov, dar el va fi salvat din ea.” (Ieremia 30:7).

„Luptați în rugăciune asemenea lui Iacov. Agonizați. Isus în grădină a transpirat stropi mari de sânge; trebuie să faceți un efort. Nu vă părăsiți

cămăruța până nu vă simțiți puternici în Domnul; apoi vegheați și, atâta vreme cât vegheați și vă rugați, puteți înăbuși aceste dependențe rele și harul lui Dumnezeu poate lua chip în voi și va face aceasta.” – Solii către tineret, p. 131, 132 (cap. 34: Experiența creștină autentică).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pp. 615-623, 629-631 (cap. 39: Noaptea strâmtorării).


Duminică 23 august

1. PREGĂTINDU-NE PENTRU ÎNCERCAREA FINALĂ

a. Cum este strâmtorarea lui Iacov similară cu ceea ce trebuie să sufere poporul lui Dumnezeu în curând și ce eveniment este asociat cu aceasta? Ieremia 30:5,6; Apocalipsa 22:11,12.

Ieremia 30:5, 6: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe

toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele?”

Apocalipsa 22:11, 12: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe

fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” „Iată , Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

„Experiența lui Iacov în timpul acelei nopți de luptă și strâmtorare reprezintă încercarea prin care trebuie să treacă poporul lui Dumnezeu chiar

înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos.” – Patriarhi și profeți, p. 201 (cap. 18: Noaptea luptei).

b. Ce trebuie să înțelegem despre încheierea timpului de încercare? Faptele apostolilor 1:7; Ioan 9:4.

Fapte 1:7: „El era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.”

Ioan 9:4: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”

„Dumnezeu nu ne-a descoperit timpul când această solie se va încheia sau când se va încheia timpul de încercare. Lucrurile descoperite trebuie să

le acceptăm pentru noi și pentru copiii noștri; dar să nu căutăm să știm ceea ce a fost păstrat secret în sfaturile Celui Atotputernic...

Am primit scrisori în care eram întrebată dacă am vreo lumină specială cu privire la timpul când perioada de încercare se va încheia; și eu răspund

că am doar această solie de dat, că acum este timpul de a lucra, cât mai este încă ziuă.” – Solii alese, vol. 1, p. 91 (cap. 23, subcap. Timpul nu este descoperit).


Luni 24 august

2. NEVOIA DE VIGILENȚĂ

a. De ce trebuie ca noi, cei cărora ni s-a încredințat o mare lumină, să fim foarte vigilenți în pregătirea de a-L întâlni pe Domnul nostru în pace? 1 Timotei 5:24; 1 Petru 4:17.

1 Timotei 5:24: „Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.”

1 Petru 4:17: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”

„Când cărțile cu rapoarte sunt deschise la judecată, viețile tuturor celor care au crezut în Isus sunt revizuite înaintea lui Dumnezeu. Începând cu primii care au trăit pe pământ, avocatul nostru prezintă cazurile fiecărei generații succesive și încheie cu cei în viață. Fiecare nume este menționat, fiecare caz investigat îndeaproape. Unele nume sunt acceptate, altele respinse.” – Marea luptă, p. 483 (cap. 28: În fața raportului vieții).

„Marea lumină și privilegiile acordate pretind ca răspuns virtute și sfințenie corespunzătoare cu lumina dată lor. Orice, mai puțin decât aceasta, nu va fi acceptat de Dumnezeu.” – Mărturii pentru predicatori, p. 454.

b. Explicați atât solemnitatea cât și speranța legată de această realitate. Exodul 32:33; Ezechiel 18:24, 27-30.

Exod 32:33: „Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.”

Ezechiel 18:24, 27-30: „Însă, dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele... (27-30) Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu. Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri. Casa lui Israel zice: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? De aceea vă voi judeca, pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire!”

„Când cineva are păcate care rămân în cărțile de amintire, de care nu s-a pocăit și pe care nu le-a părăsit, numele lor vor fi șterse din cartea vieții, și raportul faptelor lor bune va fi șters din cartea de amintire a lui Dumnezeu... Tuturor acelora care s-au pocăit cu adevărat de păcat și care au pretins prin credință sângele lui Hristos ca jertfa lor ispășitoare, li s-a scris iertare în dreptul numelor lor în cărțile din ceruri; când au devenit părtași neprihănirii lui Hristos și caracterele lor sunt găsite a fi în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse și ei înșiși vor fi socotiți vrednici de viață veșnică.” – Marea luptă, p. 483 (cap. 28: În fața raportului vieții).

„Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Copleșitoare sunt interesele implicate în aceasta. Judecata se desfășoară

acum în sanctuarul de sus. Timp de mulți ani, această lucrare a fost în desfășurare. Curând – nimeni nu știe cât de curând – va trece la cazurile

celor în viață. În prezența solemnă a lui Dumnezeu, viețile noastre vor fi revizuite. În acest timp, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să asculte

îndemnul Mântuitorului: ‚Vegheați și rugați-vă: pentru că nu știți când este vremea aceea.’ (Marcu 13:33)....

Când se încheie lucrarea judecății de cercetare, destinul tuturor va fi fost decis pentru viață sau moarte.” – Ibid., p. 490.


Marți 25 august

3. URÂCIUNEA PUSTIIRII

a. Ce avertisment ar trebui să urmăm dintr-o experiență actuală – deși de asemenea cu valoare simbolică – petrecută în perioada timpurie a creștinismului? Matei 24:15,16.

Matei 24:15, 16: „De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel , aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi”.

„Mântuitorul i-a avertizat pe urmașii Săi: ‚De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul cel sfânt, (cine citește să înțeleagă) atunci cei care sunt în Iudea să fugă la munți’ (Matei 24:15,16; Luca 21:20,21). Când stindardele idolatre ale romanilor aveau să fie puse pe teritoriul sfânt, care se întindea câteva stadii în afara zidurilor cetății, atunci urmașii lui Hristos trebuia să-și afle siguranța în fugă. Când avea să se vadă semnul de avertizare, acei care voiau să scape nu trebuia să întârzie.” – Marea luptă, p. 26 (cap. 1: Distrugerea Ierusalimului).

„Niciun creștin n-a pierit la distrugerea Ierusalimului. Hristos le dăduse ucenicilor Săi avertizări și toți acei care au crezut cuvintele Sale au vegheat în vederea semnului făgăduit.” Ibid., p. 30.

b. Cum își are urâciunea pustiirii paralela la sfârșit? Daniel 12:1.

Daniel 12:1: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de

când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.”

„După cum cucerirea Ierusalimului de către armatele Romane a fost semnul de a fugi pentru creștinii iudei, tot astfel asumarea puterii din partea națiunii noastre [Statele Unite] printr-un decret care impune sabatul papal. va fi un avertisment pentru noi.” – Maranata, p. 180.

„Am văzut că Isus nu avea să părăsească locul prea sfânt înainte ca fiecare caz să fi fost hotărât fie pentru mântuire, fie pentru nimicire și că mânia lui Dumnezeu nu putea veni până când Isus nu-Și va fi încheiat lucrarea în locul prea sfânt, nu-Și va fi dezbrăcat veșmintele preoțești și nu Se va fi îmbrăcat cu hainele de răzbunare. Atunci Isus Se va da la o parte dintre Tatăl și om, iar Dumnezeu nu va mai tăcea, ci Își va revărsa mânia asupra acelora care au respins adevărul Său. Am văzut că mânia națiunilor, mânia lui Dumnezeu și timpul judecării morților erau separate și distincte, urmând una alteia, astfel că Mihail nu S-a ridicat și timpul de strâmtorare cum n-a mai fost niciodată, nu începuse încă. Neamurile se înfurie acum, dar când Marele nostru Preot Își va fi încheiat lucrarea în sanctuar, El Se va ridica, va îmbrăca veșmintele răzbunării, și vor fi revărsate cele șapte plăgi de pe urmă.” – Experiențe și viziuni, p. 36.


Miercuri 26 august

4. CONCENTRÂNDU-NE CREDINȚA

a. Cum își are timpul strâmtorării lui Iacov paralela cu timpul sfârșitului? Ieremia 30:7 (prima parte); Apocalipsa 13:11-17.

Ieremia 30:7 u.p. : „Vai! căci ziua aceea este mare! Niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov...”

Apocalipsa 13:11-17: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea

fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo

că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a

zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă

să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau

pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.”

„Când Hristos Își va înceta lucrarea de mijlocitor pentru om, atunci va începe acest timp de strâmtorare. Cazul fiecărui suflet va fi fost hotărât și

nu va mai fi sânge ispășitor, care să curețe de păcat... După cum Iacov a fost

amenințat cu moartea de către fratele său înfuriat, tot astfel poporul lui

Dumnezeu va fi în primejdie din partea celor răi, care caută să-i nimicească.

Și, după cum patriarhul a luptat noaptea întreagă pentru scăpare din mâna

lui Esau, tot astfel cei neprihăniți vor striga la Dumnezeu zi și noapte pentru

eliberare din mâna vrăjmașilor care-i înconjoară.

Satan îl acuzase pe Iacov înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pretinzând

dreptul de a-l nimici din pricina păcatului său; el îl determinase pe Esau

să pornească împotriva lui și în timpul lungii nopți de luptă a patriarhului,

Satan a încercat să aducă asupra lui un sentiment de vinovăție, așa încât să-l

descurajeze și să îl facă să nu se mai țină de Dumnezeu.” – Patriarhi și profeți,

p. 201 (cap. 18: Noaptea luptei).

b. Când Satan ne chinuie din pricina păcatelor noastre, ce ar trebui

să ne amintim? Isaia 1:18; 26:3,4.

70 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020

Isaia 1:18: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre

cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face

ca lâna.”

Isaia 26:3, 4: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede

în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca

veacurilor.”

„Când în strâmtorarea lui, Iacov s-a prins de înger și a adus cereri cu

lacrimi, Solul ceresc, pentru a-i încerca credința, i-a reamintit de păcatul lui

și a încercat să scape de el. Dar Iacov nu s-a lăsat abătut. El învățase că Dumnezeu

este îndurător și s-a bazat pe îndurarea Lui. El a indicat spre pocăința

lui de păcate și a pledat pentru eliberare. Când și-a revăzut viața, el a fost

condus aproape la disperare; dar el s-a ținut tare de înger, și cu strigăte serioase

și agonizatoare a insistat cu cererea lui până a biruit.

La fel va fi experiența poporului lui Dumnezeu în lupta finală cu puterile

răului. Dumnezeu le va testa credința, perseverența, încrederea în puterea

Sa de a-i elibera. Satan va încerca să-i îngrozească cu gândul că ar fi disperate

cazurile lor; că păcatele lor au fost prea mari pentru a primi iertare. Ei

vor avea un sentiment adânc al netrebniciei lor și când își revizuiesc viețile,

speranțele lor dispar. Dar, amintindu-și măreția îndurării lui Dumnezeu și

propria lor pocăință sinceră, ei vor pretinde făgăduințele Sale făcute prin

Hristos păcătoșilor neputincioși si pocăiți.” – Ibid, pp. 201, 202.

Joi 27 august

5. INTENSITATEA LUI IACOV

a. Care este cea mai mare preocupare în timpul strâmtorării lui

Iacov – și vestea încurajatoare cu privire la ea? Isaia 44:22; Ieremia

30:7 (ultima parte).

Isaia 44:22: „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te

la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

Ieremia 30:7 u.p. „...dar Iacov va fi izbăvit din ea.”

„Dacă Iacov nu s-ar fi căit în prealabil de păcatul său de a fi dobândit dreptul

de întâi-născut prin fraudă, Dumnezeu nu i-ar fi putut asculta rugăciunea

și nu i-ar fi putut păstra viața în mod milostiv. Tot la fel, în timpul de strâmtorare,

dacă poporul lui Dumnezeu ar avea păcate nemărturisite, care să le vină

Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020 71

în minte în vreme ce sunt chinuiți cu teamă și strâmtorare, ei ar fi copleșiți;

disperarea le-ar tăia credința și ei n-ar fi putut avea încredere să pledeze înaintea

lui Dumnezeu pentru scăpare. Dar, în timp ce au un sentiment profund

al propriei lor nevrednicii, ei nu vor avea rele ascunse de descoperit. Păcatele

lor vor fi fost șterse prin sângele ispășitor al lui Hristos și ei nu și le vor mai

putea aduce aminte.” – Patriarhi și profeți, p. 202 (cap. 18: Noaptea luptei).

b. Descrieți ardoarea cu care trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu

acum. Matei 11:12.

Matei 11:12: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia

cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.”

[Matei 11:12 citat.] Violența la care se face referire aici este o seriozitate

sfântă, așa cum a fost ea manifestată de Iacov. Noi nu trebuie să încercăm

să ajungem la o intensitate emoțională, ci, în mod calm și persistent, trebuie

să aducem cererile noastre înaintea tronului de har. Lucrarea noastră este

aceea de a ne umili sufletele înaintea lui Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele

și apropiindu-ne de Dumnezeu în credință.” – Ca să-L cunosc pe El, p. 272.

„Neprihăniții, în strâmtorarea lor, vor avea un sentiment profund al nevredniciei

lor și, cu multe lacrimi își vor recunoaște profunda nevrednicie,

și, asemenea lui Iacov, vor invoca făgăduințele lui Dumnezeu prin Hristos,

făcute tocmai unor asemenea păcătoși pocăiți, neajutorați și dependenți de

El.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pp. 121, 122.

Vineri 28 august

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce a ales Dumnezeu în mod înțelept să nu descopere data când

se încheie timpul de încercare?

2. Cum pot fi în pericol de a fi prea relaxat în ceea ce privește starea

mea spirituală?

3. Ce se întâmplă când Isus Își încheie lucrarea Sa de Mijlocitor?

4. Care două înșelăciuni opuse sunt periculoase în ceea ce privește

mărturisirea păcatului de către noi?

5. Cum pot cultiva, asemenea lui Iacov, și mai zelos o relație intensă

cu Dumnez