Lecția 3. Acaparând dreptul de întâi născut

„Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele.” (Luca 21:19).

„Răbdarea, credința și dragostea de datorie sunt lecții pe care trebuie să le învățăm.” – Testimonies, vol. 5, p. 70 (cap. Mărturiile desconsiderate).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 179-182, 208 (cap. 16, ultima parte și prima parte din cap. 19) .


Duminică 12 iulie

1. UN PAS CARE DESCOPERĂ INIMA

a. Spre marea durere a părinților săi, ce acțiune a lui Esau a descoperit mai departe lipsa lui continuă de interes față de lucrurile lui Dumnezeu? Geneza 26:34, 35.

Geneza 26:34, 35: „La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata hetitului Elon. Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.”

„Mereu supuși atracțiilor exterioare și pământești, Esau și-a luat două soții dintre fiicele lui Het. Ele erau închinătoare la dumnezei falși, iar idolatria зlor a fost o durere amară pentru Isaac și Rebeca. Esau încălcase una din condițiile legământului, care interzicea căsătoria între poporul ales și păgâni.” – Patriarhi și profeți, p. 179 (cap. 16: Iacov și Esau).

b. Cum este avertizat poporul lui Dumnezeu de astăzi în mod similar împotriva căsătoriilor cu necredincioșii? 2 Corinteni 6:14, 15.

2 Corinteni 6:14, 15: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?”

„A te uni cu un necredincios înseamnă a te pune pe terenul Satanei. Tu întristezi Duhul lui Dumnezeu și părăsești ocrotirea Lui. Poți să-ți permiți să ai asemenea obstacole teribile împotriva ta în lupta pentru viața veșnică?” – Solii către tineret, p. 441 (cap. Rezultatele neascultării).

„Bărbatul care cedează impulsului și propriilor sale patimi neconsacrate și alege de soție o persoană necredincioasă, renunțând la pretențiile lui Dumnezeu și promițând să renunțe la Sabat dacă ea se va căsători cu el, face un pas care va aduce nefericire familiei sale. El își vinde dreptul de întâi născut pentru o mâncare de linte.” – Manuscript Releases, vol. 10, p. 192.


Luni 13 iulie

2. COMPLOTARE ÎNCĂPĂȚÂNATĂ

a. După ce Isaac a îmbătrânit și ochii lui au slăbit, ce plan a avut el cu privire la Esau? Geneza 27:1-4.

Geneza 27:1-4: „Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.”

„Isaac era încă neclătinat în hotărârea de a-i da [lui Esau] dreptul de întâi născut. Insistențele Rebecăi, puternica dorință a lui Iacov după binecuvântare și indiferența lui Esau cu privire la obligația sa, nu au avut ca efect schimbarea intenției tatălui.

Anii au trecut, până când Isaac, bătrân și bolnav, așteptându-se să moară în curând, a hotărât să nu mai întârzie acordarea binecuvântării fiului său mai mare. Dar, cunoscând împotrivirea Rebecăi și a lui Iacov, el a hotărât să aducă la îndeplinire ceremonia solemnă în taină. Conform obiceiului de a face o petrecere cu asemenea ocazii, patriarhul i-a poruncit lui Esau: „Ieși la câmp și adu-mi ceva căprioară; și fă-mi o mâncare gustoasă, ... ca sufletul meu să te poată binecuvânta înainte să mor.’ (Geneza 27:4)” – Patriarhi și profeți, p. 179 (cap. 16: Iacov și Esau).

b. Ce plan al Rebecăi urma să-l contracareze pe cel al lui Isac? Geneza 27:5-10.

Geneza 27:5-10: „Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ Acum, fiule, ascultă sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place; tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.”

„Rebeca a intuit scopul [lui Isaac]. Ea era încrezătoare că era contrar la ceea ce Dumnezeu îi descoperise ca fiind voia Lui. Isaac era în pericol de a-și atrage neplăcerea divină și de a-l priva pe fiul său mai tânăr de poziția la care îl chemase Dumnezeu. Ea încercase în zadarnic să-l convingă pe Isaac și s-a hotărât să recurgă la o stratagemă. De îndată ce Esau a plecat să-și îndeplinească misiunea, Rebeca a pornit să-și aducă la îndeplinire scopul. Ea i-a spus lui Iacov ce se întâmplase, insistând asupra nevoii de acțiune imediată pentru a împiedica revărsarea binecuvântării finale și irevocabile asupra lui Esau. Și ea l-a asigurat pe fiul ei, că dacă avea să urmeze îndrumările ei, el avea s-o obțină, așa cum a făgăduit- o Dumnezeu.” – Ibid., p. 180.

c. Cum a răspuns Iacov la ideea mamei sale? Geneza 27:11, 12.

Geneza 27:11, 12: „Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.”

„Iacov nu a fost de acord bucuros cu planul pe care i l-a propus [Rebeca]. Gândul de a-l înșela pe tatăl său îi provoca o mare neplăcere. El simțea că un asemenea păcat i-ar aduce mai degrabă un blestem decât o binecuvântare.” – Ibid.


Marți 14 iulie

3. O BINECUVÂNTARE BLESTEMATĂ

a. În ciuda reticenței lui Iacov, ce a insistat mama lui cu privire la planul ei pentru ca el să dobândească dreptul de întâi născut? Geneza 27:13, 14.

Geneza 27;13, 14: „Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său.”

„Scrupulele [lui Iacov] au fost biruite și el a trecut la îndeplinirea sugestiilor mamei sale.” – Patriarhi și profeți, p. 180 (cap. 16: Iacov și Esau).

b. Descrieți cum a fost adus la îndeplinire planul. Geneza 27:15-19.

Geneza 27:15-19: În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr. Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”

„Nu a fost intenția [lui Iacov] să rostească un neadevăr, dar când s-a aflat în prezența tatălui său, se părea că a mers prea departe pentru a mai da înapoi.” – Ibid.

c. Care a fost rezultatul? Geneza 27:20-29.

Geneza 27:20-29: „Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.” Isaac a zis lui Iacov: „Apropiete dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin şi a băut. Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.” Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu şi vin din belşug! Să-ţi fie supuse noroade, și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraţilor tăi, și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”

„[Iacov] a obținut prin fraudă binecuvântarea râvnită.” – Ibid.

d. Ce s-a întâmplat când a sosit adevăratul Esau? Geneza 27:30-33.

Geneza 27:30-33: „Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoalăte şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.”

„Îndată ce Iacov a părăsit cortul tatălui său, a intrat Esau. Deși el își vânduse dreptul de întâi născut și confirmase transferul printr-un legământ solemn, el era acum hotărât să dobândească binecuvântarea, indiferent de pretenția fratelui său. Cu dreptul spiritual de întâi născut era legat și cel vremelnic, care avea să-i asigure conducerea familiei și posedarea unei părți duble din averea tatălui său. Acestea erau binecuvântări pe care el le putea prețui.” – Ibid., pp. 180, 181.

e. Care avea să fie viitorul lui Esau și cum a reacționat el? Geneza 27:34-40.

Geneza 27:34-40: „Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns. Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pământului și de roua cerului de sus. Vei trăi din sabia ta și vei sluji fratelui tău, dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”


Miercuri 15 iulie

4. VĂZÂND O PERSPECTIVĂ MAI ÎNALTĂ

a. Deși toți crezuseră că moartea lui Isaac se apropia cu pași repezi, cum putem vedea că aveau să mai treacă mulți ani până când el avea să moară? Compară Geneza 25:26 cu 35:28. Ce ar trebui să învățăm cu toții din aceasta?

Geneza 25:26: „Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau, şi de aceea i-au pus numele Iacovc. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.”

Geneza 35:28: „Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.”

„Iacov și Rebeca au reușit în scopul lor, dar prin înșelăciunea lor au câștigat doar durere și suferință. Dumnezeu declarase că Iacov avea să primească dreptul de întâi născut și cuvântul Său s-ar fi împlinit la vremea lui Dumnezeu, dacă ei ar fi așteptat în credință ca El să lucreze pentru ei. Dar asemenea multora care pretind astăzi a fi copii ai lui Dumnezeu, ei nu au fost dispuși să lase chestiunea în mâinile Lui.” – Patriarhi și profeți, p. 180.

b. Ce spune Dumnezeu despre înșelăciune, chiar când suntem ispitiți să credem că este pentru un scop justificat și care merită? Psalmii 101:7; Proverbele 20:17.

Psalmii 101:7: „Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.”

Proverbe 20:17: „Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.”

c. Ce ar trebui să înțelegem din greșeala Rebecăi și a lui Iacov? Luca 21:19.

Luca 21:19: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”

„În loc să se încreadă în Dumnezeu, cel care rânduiește evenimentele, [Rebeca] și-a manifestat lipsa de credință, convingându-l pe Iacov să-și înșele tatăl. Procedura lui Iacov în aceasta nu a fost aprobată de Dumnezeu. Rebeca și Iacov ar fi trebuit să aștepte ca Dumnezeu să-Și îndeplinească scopurile în felul Său și în timpul Său, în loc de a încerca să producă evenimentele prezise cu ajutorul înșelăciunii. Dacă Esau ar fi primit binecuvântarea tatălui său, care era acordată întâiului născut, prosperitatea lui ar fi venit doar de la Dumnezeu; iar el l-ar fi binecuvântat cu prosperitate sau ar fi adus asupra lui restriște, în funcție de cursul acțiunilor sale. Dacă el L-ar fi iubit pe Dumnezeu și ar fi avut reverență față de El, asemenea dreptului Abel, el ar fi fost acceptat și binecuvântat de Dumnezeu. Dacă asemenea răului Cain n-ar fi avut respect față de Dumnezeu și față de poruncile Lui, ci ar fi urmat propria sa cale coruptă, el n-ar fi primit o binecuvântare de la Dumnezeu, ci ar fi fost respins de Dumnezeu, la fel cum a fost Cain. Dacă umblarea lui Iacov ar fi fost dreaptă și dacă el L-ar fi iubit pe Dumnezeu și s-ar fi temut de el, el ar fi fost binecuvântat de Dumnezeu și mâna Lui dătătoare de prosperitate ar fi fost cu el, chiar dacă n-ar fi obținut binecuvântările și privilegiile acordate în general întâiului născut.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 115.


Joi 16 iulie

5. SCĂPÂND DE VAIUL LUI ESAU

a. Cum suntem avertizați să scăpăm de vaiul lui Esau? Evrei 12:14-17.

Evrei 12:14-17: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.”

„Împrejurările cu vinderea de către Esau a dreptului său de întâi născut reprezintă pe cei nedrepți, care consideră mântuirea cumpărată de către Hristos pentru ei ca fiind de mică valoare și care-și sacrifică moștenirea cerurilor pentru comori pieritoare. Mulți sunt controlați de pofta lor și, decât să-și tăgăduiască apetitul nesănătos, ei vor sacrifica lucrurile înalte și prețioase. Dacă trebuie să se renunțe la ceva, ori la satisfacerea unui apetit pervertit, ori la înaltele binecuvântări cerești, pe care Dumnezeu le făgăduiește doar celor tăgăduitori de sine și temători de Dumnezeu, în general vor triumfa, ca în cazul lui Esau, pretențiile apetitului și ale satisfacerii de sine, iar Dumnezeu va fi disprețuit, și Cerul de asemenea...

Patimile corupte vor controla în special mintea acelora care prețuiesc cerul ca fiind de atât de mică valoare. Sănătatea va fi sacrificată și facultățile mentale slăbite, iar cerul va fi vândut pentru aceste plăceri, după cum Esau și-a vândut dreptul de întâi născut. Esau a fost o persoană nechibzuită. El făcuse un legământ solemn ca Iacov să aibă dreptul său de întâi născut. Acest caz este înregistrat ca un avertisment pentru alții. Când Esau a aflat că Iacov obținuse binecuvântarea, care i-ar fi aparținut lui, dacă nu ar fi vândut-o în mod pripit, el a fost foarte supărat. El s-a căit de actul său pripit, când era prea târziu pentru a mai remedia aceasta. La fel va fi cu păcătoșii în ziua lui Dumnezeu, care și-au vândut moștenirea cerului pentru satisfaceri egoiste și plăceri vătămătoare. Atunci ei nu vor găsi loc de pocăință, deși îl vor căuta asemenea lui Esau, cu grijă și cu lacrimi.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 116, 117.

b. Care ar trebui să fie atunci angajamentul nostru solemn? 2 Corinteni 7:1.

2 Corinteni 7:1: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”


Vineri 17 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce interzice Dumnezeu în mod expres căsătoria cu un necredincios?

2. În ce sens a manifestat Rebeca o spiritualitate puternică și totuși o credință slabă – și în ce domenii ale vieții mele aș putea fi în pericol de a face același lucru?

3. Ce prim pas al lui Iacov l-a prins într-o capcană imposibilă?

4. De ce este greșită înaintea lui Dumnezeu zicala că „scopul scuză mijloacele”?

5. De ce este apetitul un factor decisiv în biruința creștină?__