Lecția 2. Cumpărând dreptul de întâi născut

„Aceasta vă spun: Umblați în duhul și nu veți împlini poftele cărnii.” (Galateni 5:16, trad. engl.).

„Este datoria noastră să ne aducem poftele și obiceiurile vieții în supunere față de legea naturală.” – Sfințirea vieții, p. 29 (cap. 3).

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 2, pp. 37-50 (Vinderea dreptului de întâi născut).


Duminică 5 iulie

1. NEVOIA DE DEZVOLTARE A CARACTERULUI

a. Ce avem nevoie să înțelegem când avem o dorință puternică după ceva – chiar dacă nu este ceva ce am putea considera ca fiind rău? Proverbele 19:21.

Proverbe 19:21: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.”

„Zi și noapte subiectul [dreptului de întâi născut] a ocupat gândurile [lui Iacov], până când a devenit interesul vieții sale. Dar, în timp ce el prețuia binecuvântările veșnice deasupra celor vremelnice, Iacov nu a avut o cunoștință din experiență a Dumnezeului pe care-L venera. Inima lui nu fusese reînnoită prin harul divin. El credea că făgăduința cu privire la el nu putea fi împlinită câtă vreme Esau își păstra drepturile de întâi născut și el căuta permanent să găsească o modalitate prin care să-și asigure binecuvântarea pe care fratele său o aprecia atât de puțin, dar care era atât de prețioasă pentru el.” – Patriarhi și profeți, pp. 178, 179 (cap. 16: Iacov și Esau).

b. Ce ar fi trebuit să facă Iacov în această etapă a vieții sale – și ce ar trebui să ne amintim și noi întotdeauna? Psalmii 37:5-7.

Psalmii 37:5-7: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra! El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază. Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele!”

„Uneori pare greu să așteptăm cu răbdare până vine timpul lui Dumnezeu pentru a apăra dreptatea. Dar mi s-a arătat că dacă devenim nerăbdători, pierdem o răsplată bogată.” – Testimonies, vol. 3, p. 327 (cap. Pionieri ai cauzei).


Luni 6 iulie

2. ADEMENIT ÎN TOTALITATE

a. Cum s-a folosit Iacov de slăbiciunea lui Esau? Geneza 25:29-31.

Geneza 25:29-31: „Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”

„Când Esau, venind într-o zi acasă frânt și istovit de vânătoare, a cerut mâncarea pe care o pregătea Iacov, acesta din urmă, pentru care un gând era mereu predominant, a profitat de avantajul său.” – Patriarhi și profeți, p. 179.

„Iacov a folosit ocazia pentru a întoarce nevoia lui Esau în avantajul său și i-a propus să-i dea mâncarea de linte, dacă avea să renunțe la a-și mai pretinde dreptul de întâi născut.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 114.

b. Deși ideea lui Iacov era înțeleaptă, de ce nu a fost planul său viclean, împotriva fratelui său ispitit, un plan ideal înaintea lui Dumnezeu? Proverbele 3:29.

Proverbe 3:29: „Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine!”

„[Cuvântul lui Dumnezeu] ne învață să ne punem în locul celor cu care avem de a face, să nu ne uităm doar la interesele noastre, ci și la cele ale altora. Acela care s-ar folosi de nenorocirea altuia pentru a trage el însuși foloase, sau care caută să beneficieze de pe urma slăbiciunii și incompetenței altuia, încalcă atât principiile, cât și preceptele cuvântului lui Dumnezeu.” – Pe urmele Marelui Medic, p. 187 (cap. Principii în afaceri).

c. Ce s-a hotărât Esau să facă și de ce? Geneza 25:32,33.

Geneza 25:32, 33: „Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov.”

„[Esau] își satisfăcuse eul atât de mult, încât nu simțea nevoia de a refuza mâncarea atât de ispititoare pe care și-o dorea.” – Testimonies, vol. 2, p. 38 (cap. Vinderea dreptului de întâi născut).

„El s-a gândit la aceasta, fără să facă vreun efort special pentru a-și înfrâna apetitul, până când puterea apetitului a îndepărtat orice altă considerație și l-a luat în stăpânire, iar el își imagina că ar suferi o mare neplăcere și chiar moartea, dacă nu putea să beneficieze de acea mâncare. Cu cât se gândea mai mult la aceasta, cu atât mai mult se întărea dorința sa, până când dreptul său de întâi născut, care era sfânt, și-a pierdut valoarea și sfințenia. El s-a gândit: Dacă îl vând acum, pot să-l cumpăr înapoi cu ușurință. Astfel el l-a cedat pentru o mâncare preferată, măgulindu-se cu gândul că putea să-l cedeze după cum voia și să-l cumpere înapoi după cum i-ar fi plăcut.” – Ibid., pp. 38, 39.


Marți 7 iulie

3. O MÂNCARE FOARTE SCUMPĂ

a. Ce avertisment ar trebui să tragem din decizia pripită a lui Esau, când Iacov i-a oferit mâncare în schimbul dreptului său de întâi născut? Geneza 25:34.

Geneza 25:34: „Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.”

„Pentru o mâncare de linte roșie [Esau] s-a despărțit de dreptul său de întâi născut și a confirmat tranzacția prin jurământ. În scurt timp el ar fi putut avea hrană în corturile tatălui său, dar pentru a-și satisface dorința de moment, el a cedat în mod nepăsător moștenirea glorioasă pe care Dumnezeu Însuși o promisese părinților săi. Întregul său interes era în prezent. El era gata să sacrifice cele cerești pentru cele pământești și să schimbe un bine viitor pentru o îngăduință de moment. ‚Astfel Esau și-a disprețuit dreptul de întâi născut’ [Geneza 25:34]. Scăpându- se de el, el a simțit un fel de ușurare. Acum calea sa era liberă, putea să facă ce i-ar fi plăcut. Cât de mulți își vând încă dreptul de întâi născut al unei moșteniri curate, nepângărite și veșnice în ceruri pentru această plăcere sălbatică, numită în mod greșit libertate.” – Patriarhi și profeți, p. 179 (cap. 16: Iacov și Esau).

b. Ce trebuie să înțelegem despre avertismentul lui Dumnezeu cu privire la moștenirea lui Esau? Maleahi 1:2,3; Romani 9:13,14.

Maleahi 1:2, 3: „V-am iubit”, zice Domnul. „Şi voi ziceţi: ‘Cu ce ne-ai iubit?’ Nu este Esau frate cu Iacov?”, zice Domnul; „totuşi am iubit pe Iacov şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.”

Romani 9:13, 14: „după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

„Nu a existat o alegere arbitrară din partea lui Dumnezeu, prin care Esau a să fi fost exclus de la binecuvântările mântuirii! Darurile harului Său prin Hristos sunt gratuite pentru toți. Nu există altă alegere decât cea proprie a persoanei, prin care cineva să piară. Dumnezeu a pus în cuvântul Său condițiile conform cărora fiecare suflet va fi ales pentru viață veșnică – ascultare de poruncile Sale, prin credința în Hristos. Dumnezeu a ales un caracter în armonie cu Legea Sa și oricine va atinge standardul cerințelor Sale va avea intrare în împărăția slavei...

Fiecare suflet este ales, care își va realiza mântuirea cu frică și cu tremur. Este ales acela care îmbracă armura și luptă lupta bună a credinței. Este ales acela care veghează în vederea rugăciunii, care cercetează Scripturile și fuge de ispită. Este ales acela care va avea o credință continuă și care va fi ascultător de fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Prevederile mântuirii sunt gratuite pentru toți; rezultatele mântuirii vor fi obținute de către acei care s-au conformat condițiilor.” – Ibid., pp. 207, 208.


Miercuri 8 iulie

4. STĂPÂNINDU-NE APETITUL

a. Dumnezeu ne-a dat un apetit pentru a aprecia hrana, totuși ce altceva trebuie să înțelegem cu privire la el? 1 Corinteni 6:19.

1 Corinteni 6:19: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?”

„Fiecare parte a omului trebuie să fie păzită; trebuie să ne păzim ca nu cumva ceea ce este introdus în stomac să alunge din minte gândurile înalte și sfinte. Nu pot face ce vreau cu mine? – se întreabă unii, ca și când am căuta să-i privăm de un mare bine, când le prezentăm necesitatea de a se hrăni inteligent și de a-și conforma toate obiceiurile legilor pe care le-a lăsat Dumnezeu. Trupurile noastre nu sunt ale noastre, pentru a le trata cum ne place și pentru a le ologi prin obiceiuri care duc la decădere, ceea ce face imposibil să-I aducem lui Dumnezeu un serviciu desăvârșit. Viețile noastre și toate facultățile noastre Îi aparțin Lui.” – Reflecting Christ, p. 138.

b. Explicați cum rămâne mintea creștinului sănătoasă. Romani 8:1-6.

Romani 8:1-6: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.”

„Orice lucru care scade puterea fizică slăbește mintea și o face mai puțin capabilă să discearnă între bine și rău. Devenim mai puțin capabili a alege binele și avem mai puțină putere a voinței de a face ceea ce știm că este bine. Folosirea greșită a puterilor noastre fizice scurtează perioada de timp în care viețile noastre pot fi folosite spre slava lui Dumnezeu. Și ne face mai puțin calificați pentru a îndeplini lucrarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o s-o facem. Permițându-ne să formăm obiceiuri greșite, stând treji până la ore târzii, satisfăcându-ne apetitul cu prețul sănătății, punem temelia pentru slăbiciune. Neglijând exercițiul fizic, suprasolicitându-ne mintea sau trupul, ne dezechilibrăm sistemul nervos. Acei care își scurtează astfel viața și se fac nepotriviți pentru slujire prin desconsiderarea legilor naturii sunt vinovați de jaf față de Dumnezeu. Și ei îi jefuiesc de asemenea și pe semenii lor. Ocazia de a-i binecuvânta pe alții, adică tocmai lucrarea pentru care Dumnezeu i-a trimis în lume, a fost scurtată prin propriile lor acțiuni... Domnul ne consideră vinovați când, prin obiceiurile noastre vătămătoare, lipsim lumea de bine.

Călcarea legii fizice este călcarea legii morale; întrucât Dumnezeu este la fel de adevărat Autorul legilor fizice după cum este și Autorul legii morale.” – Parabolele Domnului, pp. 346, 347 (subcap. Sănătatea).


Joi 9 iulie

5. BIRUINȚA PRIN HRISTOS

a. Deși Iacov i-a prezentat lui Esau o mâncare ispititoare, de ce a fost totuși Esau responsabil pentru propria sa alegere? Iacov 1:14,15.

Iacov 1:14, 15: „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

b. Care sunt cheile biruinței asupra pretențiilor apetitului neîmblânzit? Galateni 2:20; 5:16, 24, 25; 1 Corinteni 15:57.

Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

Galateni 5:16, 24, 25: „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti... (24, 25) Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”

1 Corinteni 15:57: „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”

„Simțind puterea teribilă a ispitei, atracția dorinței care duce la îngăduință, mulți bărbați strigă cu disperare: ‚Eu nu mă pot împotrivi răului.’

Spuneți-i că poate și că trebuie să reziste. El poate să fi fost biruit în repetate rânduri, dar nu trebuie să fie mereu la fel. El este slab în putere morală, controlat de obiceiurile unei vieți de păcat. Promisiunile și hotărârile sale sunt asemenea unor funii de nisip. Cunoștința promisiunilor sale călcate și a angajamentelor nerespectate îi slăbesc încrederea în propria lui sinceritate și îl determină să simtă că Dumnezeu nu-l poate accepta și nu poate lucra cu eforturile sale. Dar nu trebuie să dispere. Acei care-și pun încrederea în Hristos nu trebuie să fie înrobiți de nicio tendință și niciun obicei, ereditare sau cultivate. În loc de a fi ținuți în robie față de natura lor inferioară, ei trebuie să-și stăpânească fiecare poftă și patimă. Dumnezeu nu ne-a lăsat să ne luptăm cu răul în propria noastră putere mărginită. Oricare ar fi tendințele noastre moștenite sau cultivate spre rău, putem birui prin puterea pe care El este gata să ne-o împărtășească.” – Pe urmele Marelui Medic, pp. 174-176 (cap. Lucrând pentru cei necumpătați).

„Pentru fiecare suflet care se luptă să se ridice de la o viață de păcat la o viață de curăție, marele element de putere rămâne în singurul ‚nume dat oamenilor sub soare, prin care trebuie să fim mântuiți.’ (Fapte 4:12) .” – Ibid., p. 179 (cap. Dezamăgiri, primejdii).


Vineri 10 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. În ce sens a dovedit complotul lui Iacov de a-l amăgi pe Esau o lipsă de credință?

2. Menționați câteva modalități prin care vrăjmașul ne ispitește la fel cum a făcut și cu Esau.

3. Cum fac mulți astăzi aceeași greșeală pe care a făcut-o și Esau?

4. De ce trebuie ca noi, care ne pregătim pentru veșnicie, să ne controlăm în mod serios apetitul?

5. Cum pot să înțeleagă toți acei care luptă cu apetitul că există speranță?