Lecția 11. Roadă în familie

"Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.” (Ioan 12:26).

„Prin descoperirea harului [lui Dumnezeu], inimile care erau cândva indiferente sau înstrăinate pot să fie unite.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 115 (17 aprilie).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 206-212 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan).

Duminică 6 septembrie

1. POCĂINȚĂ ȘI RESTAURARE

a. În ciuda intenției lui Iacov de a-L urma pe Dumnezeu, ce situație a existat mulți ani în căminul său și din ce motiv? Proverbele 26:21; 27:15.

Proverbe 26:21: „După cum cărbunele face jăratic şi lemnul, foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.”

Proverbe 27:15: „O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.”

„Păcatul lui Iacov și cortegiul de evenimente la care a dus, a exercitat o influență spre rău – o influență care și-a manifestat rodul amar în caracterul și viața fiilor săi. Când acești fii au ajuns la vârsta maturității, au dezvoltat greșeli serioase. Rezultatele poligamiei au fost manifestate în cămin. Acest rău grozav tinde să usuce tocmai izvoarele iubirii și influența lui slăbește cele mai sfinte legături. Gelozia câtorva mame a umplut de amărăciune relația de familie, copiii au crescut într-un spirit de ceartă și neacceptând controlul iar viața tatălui a fost întunecată de anxietate și durere.” – Patriarhi și profeți, pp. 208, 209 (cap. 19: Întoacerea în Canaan).

b. De ce ne poate inspira și pe noi astăzi modul în care Domnul a onorat reforma categorică a lui Iacov? Geneza 35:9-15; Ioan 12:26.

Geneza 35:9-15: „Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale. Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.” Dumnezeu S-a înălţat de la el, în locul unde îi vorbise. Şi Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.”

Ioan 12:26: „Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.”

„Îndepărtați păcatul și apoi prindeți-vă de Cel Puternic, care poate să îndepărteze fiecare pată a păcatului. Acum aceasta este o lucrare de umilință în acest timp și trebuie să ne mărturisim păcatele și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, așa încât El să poată scrie ‚Iertare’ în dreptul numelor noastre.” – Manuscript Releases, vol. 9, p. 252.

Luni 7 septembrie

2. ÎNAINTÂND ÎN CĂLĂTORIE

a. Cum arată timpul morții Rahelei puterea lui Dumnezeu de a o fi făcut biruitoare? Geneza 35:16-20 (compară cu Geneza 31:30, 32, 34, 35:4).

Geneza 35:16-20: „Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este şi azi.”

(compară cu Geneza 31:30, 32, 34; 35:4: Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”... Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase... Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. (35:4) Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul de lângă Sihem.”

b. Ce avertisment ar trebui să tragem astăzi dintr-o problemă spirituală serioasă – modul cum păcatul lui Ruben, întâiul născut al lui Iacov, l-a făcut să-și piardă privilegiile dreptului de întâi născut? Geneza 35:21, 22; Proverbele 6:32, 33.

Geneza 35:21, 22: „Israel a plecat mai departe şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.”

Proverbe 6:32, 33: „Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte; singur îşi pierde viaţa cine face aşa. Nu va avea decât rană şi ruşine şi ocara nu i se va şterge.” „În drum spre Efrata, o altă crimă întunecată a pătat familia lui Iacov, făcând ca lui Ruben, întâiul născut, să nu i se mai acorde privilegiile și cinstea dreptului de întâi născut.” – Patriarhi și profeți, p. 206 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan).

„Nu am niciun motiv de speranță pentru acei care au stat ca păstori ai turmei și cu care timp de ani Dumnezeul cel îndurător a avut răbdare, urmărindu-i cu mustrări, cu avertismente și îndemnuri, dar care și-au ascuns căile lor cele rele și au continuat în ele, sfidând astfel legile Dumnezeului cerului, practicând adulterul. Îi putem lăsa să-și realizeze mântuirea cu frică și cu tremur, după ce s-a făcut totul pentru a-i reforma; dar în niciun caz nu ar trebui să li se încredințeze paza sufletelor. Păstori falși!” – Mărturii pentru predicatori, p. 428 (cap. Păstorii falși).

c. Prin contrast, când Iacov a prețuit voința lui Dumnezeu ca pe cea mai mare prioritate a sa, cum a fost el binecuvântat atât cu pace, cât și cu prosperitate? Geneza 35:27-29; 36:6,7.

Geneza 35:27-29: „Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre, la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac. Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.”

Geneza 36:6, 7: „Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov. Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.”

„Iacov și Esau s-au întâlnit la patul de moarte al tatălui lor. Odinioară fratele mai mare așteptase acest eveniment ca pe o ocazie de răzbunare, dar sentimentele sale s-au schimbat mult de atunci. Și Iacov, mulțumit cu binecuvântările spirituale ale dreptului de întâi născut a cedat fratelui mai mare moștenirea bogăției tatălui lor – singura moștenire pe care Esau a căutat-o și pe care o prețuia... Despărțirea a fost conformă cu scopul divin cu privire la Iacov. Întrucât cei doi frați se deosebeau atât de mult cu privire la credința religioasă, era mai bine pentru ei să locuiască separat.” – Patriarhi și profeți, p. 207 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan).

Marți 8 septembrie

3. ALEGEREA ESTE A NOASTRĂ

a. Ce mustrare ar trebui să reaccentuăm atunci când considerăm respingerea de către Esau a alegerii harului lui Dumnezeu? Romani 9:13.

Romani 9:13: „după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

„Esau și Iacov fuseseră la fel instruiți în cunoașterea lui Dumnezeu și amândoi au fost liberi să umble în poruncile Sale și să primească favoarea Sa; dar ei n-au ales amândoi să facă aceasta...

Nu a existat o alegere arbitrară din partea lui Dumnezeu prin care Esau să fi fost exclus de la binecuvântările mântuirii. Darurile harului Său prin Hristos sunt gratuite pentru toți. Nu există alegere prin care să piară vreun om, decât cea proprie. Dumnezeu a stabilit în cuvântul său condițiile cu care fiecare suflet va fi ales pentru viață veșnică – ascultare de poruncile Sale, prin credința în Hristos. Dumnezeu a ales un caracter în armonie cu legea Sa și oricine va ajunge la standardul cerinței Sale va avea intrare în împărăția slavei... [Ioan 3:36; Matei 7.21 citat.] Și în Apocalipsa El declară: ‚Ferice de cei ce împlinesc poruncile Sale, ca să aibă drept la pomul vieții și să poată întra pe porți în cetate.’ Apocalipsa 22:14. În ceea ce privește mântuirea finală a omului, aceasta este singura alegere prezentată în cuvântul lui Dumnezeu.

Este ales fiecare suflet care-și va aduce la îndeplinire propria mântuire cu frică și cu tremur. Este ales acela care va îmbrăca armura și va lupta lupta cea bună a credinței. Este ales acela care va veghea în vederea rugăciunii, care va cerceta Scripturile și va fugi de ispită. Este ales acela care va avea credință în continuu și care va fi ascultător de fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Măsurile mântuirii sunt gratuite pentru toți; de rezultatele mântuirii se vor bucura acei care s-au conformat condițiilor.” – Patriarhi și profeți, pp. 207, 208. [Sublinierea în textul original.]

b. Ce ar trebui să ținem mereu minte, asemenea lui Iacov? 2 Corinteni 4:18.

2 Corinteni 4:18: „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

„Esau disprețuise binecuvântările legământului. El prețuise bunurile vremelnice mai presus de cele spirituale și primise ceea ce a dorit. Prin propria sa alegere intenționată, el a fost despărțit de poporul lui Dumnezeu. Iacov alesese moștenirea credinței.” – Ibid., p. 208.

Miercuri 9 septembrie

4. EVITÂND PĂRTINIREA PĂRINTEASCĂ

a. Cum s-a comportat Iacov lipsit de înțelepciune față de fiul său Iosif? Geneza 37:3,4.

Geneza 37:3, 4: „Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe, şi i-a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.”

„A fost unul [din fiii lui Iacov]... de un caracter mult diferit – fiul mai mare al Rahelei, Iosif, a cărui frumusețe personală rară părea să fie doar o reflectare a frumuseții interioare a minții și inimii. Curat, activ și voios, băiatul dădea dovadă de seriozitate și fermitate morală. El asculta de instrucțiunile tatălui său și asculta cu drag de Dumnezeu. ...La vârsta lui înaintată, inima lui Iacov a fost legată de acest copil. El ‚îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți copiii săi.’ Dar tocmai această afecțiune avea să devină o cauză de necaz și durere. În mod lipsit de înțelepciune, Iacov și-a manifestat preferința pentru Iosif și aceasta a stârnit gelozia celorlalți fii ai săi.” – Patriarhi și profeți, p. 209 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan). 

b. Cum poate propria noastră atitudine să faciliteze calitatea amabilității de caracter în copiii noștri în creștere? 1 Timotei 5:21; Iacov 3:17.

1 Timotei 5:21: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.”

Iacov 3:17: „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.”

„Nu există favoritism la Dumnezeu și nicio parțialitate și nicio ipocrizie nu ar trebui introdusă sau păstrată în căminele, bisericile sau instituțiile noastre.” – The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1821.

c. Iosif a fost credincios și ascultător și a crescut mult prin suferință. Dar ce cuvinte generale de avertisment ne sunt date tuturor împotriva răsfățării sau favorizării unor copii în defavoarea altora? Isaia 3:4,5.

Isaia 3:4, 5: „Le voi da băieţi drept căpetenii”, zice Domnul, „şi nişte copii vor stăpâni peste ei.” Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân şi omul de nimic, pe cel pus în cinste.”

„În dragostea voastră oarbă și neînțeleaptă, voi ați cedat amândoi copilului vostru. Voi i-ați permis să țină frâiele în mânuțele sale mici și încă dinainte să fie în stare să meargă, vă stăpânea pe amândoi. Ce se poate aștepta de la viitor, având în vedere trecutul?... Copilul vostru nu va vedea niciodată împărăția lui Dumnezeu, dacă păstrează obiceiurile și dispozițiile actuale. Iar voi, părinții săi, veți fi cei care i-ați închis porțile cerului! Și atunci, cum va rămâne cu mântuirea voastră?” – Testimonies, vol. 4, p. 383 (cap. Consacrare la slujitori).

Joi 10 septembrie

5. RANCHIUNA GELOZIEI

a. Cât de adânc au căzut fiii lui Iacov în cursa geloziei amare împotriva lui Iosif, fratele lor cel mai tânăr? Geneza 37:13-18, 24, 28, 31, 32.

Geneza 37:13-18, 24, 28, 31, 32: „Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adumi veşti.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem. Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?” „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?” Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan.’” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare...

(24) L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea...

(28) La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt...

(31, 32) Ei au luat atunci haina lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

„Frații [lui Iosif] l-au văzut apropiindu-se; dar niciun gând la călătoria lungă pe care o făcuse pentru a-i întâlni, la istovirea și foamea sa, la drepturile sale la ospitalitatea și dragostea lor frățească nu le-a atenuat amărăciunea urii lor. Vederea hainei, semnul dragostei tatălui, i-a umplut de agitație. ‚Iată, vine visătorul,’ strigau ei în batjocură. Invidia și răzbunarea, mult timp cultivate în secret, îi controla acum.” – Patriarhi și profeți, pp. 210, 211 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan).

b. Ce cauzează gelozia și care este cea mai amară ilustrare a acestui fapt în istorie? Proverbele 6:34,35; Matei 27:17-23.

Proverbe 6:34, 35: „Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării; nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.”

Matei 27:17-23: „Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?” Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastăsa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”

„Întreaga viață a lui Hristos și învățăturile Sale au fost o continuă lecție de umilință, bunăvoință, virtute și tăgăduire de sine. Aceasta a fost o mustrare continuă pentru spiritul strict și plin de îndreptățire de sine, manifestat de evrei. Satan i-a condus, până când ajungeau să fie foarte agitați chiar și numai la menționarea faptelor minunate ale lui Hristos, care abăteau atenția oamenilor de la ei. ...Tocmai bunătatea Lui îl făcea un subiect al geloziei și urii, și, în furia lor oarbă, ei au strigat: Răstignește-L, răstignește-L!” – Spiritual Gifts, vol. 4 A, p. 117.

Vineri 11 septembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum oferă viața lui Iacov speranță pentru fiecare familie care se luptă?

2. Ce domenii imposibile ale vieții mele pot fi schimbate prin predarea lui Dumnezeu?

3. În ciuda greșelilor lui Iacov, de ce ar trebui să urmez mai degrabă exemplul său decât cel al lui Esau?

4. De ce trebuie să fiu atent pentru a evita părtinirea, favoritismul și invidia?

5. De ce este esențial a-I cere lui Dumnezeu să dezrădăcineze din mine fiecare urmă de gelozie?