Lecția 13. Speranță pentru rămășița lui Israel

„Domnul să te audă în ziua necazului; numele Dumnezeului lui Iacov să te apere.” (Psalmii 20:1).

„Asemenea lui Iacov, luptați în rugăciune. Agonizați.” – Testimonies, vol. 1, p. 158 (cap. Tinerii păzitori ai Sabatului).

Recomandare pentru studiu:

Testimonies, vol. 1, pp. 158-160 (Mărturia 4, cap. 27: Tinerii păzitori ai Sabatului),

Testimonies, Vol. 3, pp. 540-544 (Egoismul în familia, partea a II-a).

Duminică 20 septembrie

1. O MĂRTURIE DE ÎNCHEIERE

a. Ce mesaj final a transmis Iacov fiilor săi? Geneza 49:1,2.

Geneza 49:1, 2: „Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni. Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!”

„În timp ce copiii [lui Iacov] așteptau să primească ultima sa binecuvântare, Spiritul Inspirației a coborât peste el și înaintea lui s-a derulat în viziune profetică viitorul descendenților săi. Unul după altul au fost menționate numele fiilor săi, a fost descris caracterul fiecăruia și a fost prezisă pe scurt istoria viitoare a semințiilor.” – Patriarhi și profeți, p. 235 (cap. 21: Iosif și frații săi).

„[Iacov] nu a avut resentimente față de copiii săi îndurerați. Dar Dumnezeu, prin spiritul profeției a înălțat mintea lui Iacov mai presus de sentimentele sale naturale. În ultimele sale ore, îngerii erau pretutindeni în jurul lui și puterea harului lui Dumnezeu a strălucit asupra lui. Sentimentele sale părintești l-ar fi condus să rostească în mărturia sa de pe patul de moarte numai expresii de dragoste și duioșie. Dar, sub influența inspirației, el a rostit adevărul, deși era dureros.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 172, 173.

b. Cum a descoperit ultima dorință a lui Iacov modul cum harul puternic al lui Dumnezeu atinsese în mod uimitor inima patriarhului cu privire la prima lui soție, pe care o urâse cândva? Geneza 49:28-31.

Geneza 49:28-31: „Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită. Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu, deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul hetitului Efron, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron ca moşie de înmormântare. Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui, şi acolo am îngropat eu pe Lea.”

Luni 21 septembrie

2. FOCUL TOPITORULUI

a. Descrieți finalul vieții lui Iacov și impactul profund pe care l-a avut asupra celor din jurul lui – inclusiv a egiptenilor. Geneza 49:33; 50:1-3. Ce moștenire inspiratoare ne-a lăsat el și nouă?

Geneza 49:33: „Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său.”

Geneza 50:1-3: „Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat. A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său, şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile.”

„Iacov păcătuise și a suferit profund. A avut parte de mulți ani de trudă, grijă și durere, din ziua când marele său păcat l-a făcut să fugă din corturile tatălui său. Un fugar fără cămin, despărțit de mama lui, pe care n-a mai văzut-o niciodată; lucrând timp de șapte ani pentru cea pe care o iubea, numai pentru a fi înșelat în mod josnic; lucrând douăzeci de ani în serviciul unei rude lacome și apucătoare; văzându-și averea crescând și pe fiii săi crescând în jurul lui, dar aflând puțină bucurie în familia divizată și certăreață; îndurerat de rușinea fiicei sale, de răzbunarea fraților ei, de moartea Rahelei, de crima nenaturală a lui Ruben, de păcatul lui Iuda, de înșelăciunea crudă și răutatea săvârșite față de Iosif – cât de lung și de întunecat este catalogul de rele pus înaintea vederii! Tot mereu el a secerat roada acelei prime fapte greșite. Tot mereu a văzut repetate între fiii săi păcatele de care el însuși se făcuse vinovat. Pedeapsa, deși teribilă, produsese ‚roada dătătoare de pace a neprihănirii.’ (Evrei 12:11).” – Patriarhi și profeți, p. 237, 238.

b. Cum pot viețile noastre, asemenea celei a lui Iacov, să aducă roada dătătoare de pace a neprihănirii? Evrei 12:7-11; 1 Petru 4:12,13.

Evrei 12:7-11: „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

1 Petru 4:12, 13: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.”

„Dumnezeu este acela care v-a dus în locuri de strâmtoare. El are un scop cu aceasta, pentru ca strâmtorarea să lucreze în voi răbdarea și răbdarea experiența, și experiența nădejdea. El a îngăduit să vină încercări asupra voastră, pentru ca, prin ele, să puteți avea experiența roadelor dătătoare de pace ale neprihănirii.” – Testimonies, vol. 3, p. 416. (cap. Individualismul)

„Toate afecțiunile și încercările care vin peste noi aici sunt îngăduite pentru a îndeplini planurile [lui Dumnezeu] de dragoste față de noi, ‚ca să putem fi părtași ai sfințeniei Sale’ și să devenim astfel participanți în acea plinătate a bucuriei, care se găsește în prezența Sa.” – Ibid., vol. 5, p. 742 (cap. Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos).

„Toate încercările care sunt primite ca educatori vor produce bucurie.” – Ibid., vol. 6, p. 365 (cap. Adunările în Sabat).

Marți 22 septembrie

3. O CHEMARE LA RODNICIE

a. Cât de puternic este angajamentul lui Dumnezeu față de moștenirea lui Iacov? Leviticul 26:42, Deuteronomul 32:9,10.

Levitic 26:42: „Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac şi de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aduce aminte de ţară.”

Deuteronom 32:9, 10: „Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.”

„Dumnezeu l-a înconjurat pe Israel cu orice facilitate, le-a dat orice privilegiu care i-ar fi făcut o onoare pentru numele Său și o binecuvântare pentru națiunile înconjurătoare. Dacă ei aveau să umble pe căile ascultării, El a făgăduit să-i facă ‚mult peste toate națiunile pe care le-a făcut, în laudă, în nume și în onoare.’” – Educația, p. 40 (cap. Educația poporului Israel).

„Când avem bărbați care, în vreme ce-și recunosc deficiențele, vor pleda înaintea lui Dumnezeu cu credință serioasă așa cum a făcut Iacov, vom vedea aceleași rezultate.” – Testimonies, vol. 4, p. 402 (cap. Ambasadori ai lui Hristos).

b. Descrieți profunzimea dragostei lui Dumnezeu pentru poporul Său rătăcitor – și ce ar trebui să ne facă să ne oprim și să cugetăm? Ieremia 31:18-20; Osea 11:8,9.

Ieremia 31:18-20: „Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu! După ce m-am întors, m-am căit şi, după ce mi-am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele.’ Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el şi voi avea milă negreşit de el”, zice Domnul.”

Osea 11:8, 9: „Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc.”

„În marea Sa îndurare, Dumnezeu nu v-a nimicit. El nu privește cu răceală asupra voastră. El nu vă respinge cu indiferență.” – Parabolele Domnului, p. 217 (cap. Mai lasă-l și anul acesta).

c. Explicați privilegiul urmașilor lui Hristos. 2 Timotei 1:8-10, Psalmii 20:1,2.

2 Timotei 1:8-10: „Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.”

Psalmii 20:1, 2: „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt şi să te sprijine din Sion!”

„Trebuie să trecem prin cuptor până când focul a mistuit zgura și suntem purificați și reflectăm chipul divin. Acei care-și urmează înclinațiile și sunt stăpâniți de aparențe nu sunt judecători buni a ceea ce face Dumnezeu. Ei sunt umpluți de nemulțumire. Ei văd eșecuri acolo unde în realitate este triumf și o mare pierdere acolo unde este câștig; și, asemenea lui Iacov, ei sunt gata să exclame: ‚Toate aceste lucruri sunt împotriva mea,’ când tocmai lucrurile de care se plâng lucrează toate spre binele lor.

Fără cruce nu e cunună. Cum poate cineva să fie tare în Domnul fără încercări? Pentru a avea tărie, trebuie să avem exercițiu. Pentru a avea o credință puternică, trebuie să fim puși în împrejurări în care credința noastră va fi exercitată.” – Testimonies, vol. 3, p. 67 (cap. Lucrători pentru Dumnezeu).

Miercuri 23 septembrie

4. EVITÂND SOARTA CELOR PIERDUȚI

a. Explicați cum Își folosește Dumnezeu cuvântul pentru a ne curăți și care sunt consecințele grave ale refuzului nostru de a ne supune acestui proces. Evrei 4:12-14; Osea 4:17.

Evrei 4:12-14: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.”

Osea 4:17: „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!”

„Dumnezeu Își conduce poporul înainte, pas cu pas. El îi aduce în diferite puncte menite să dea pe față ce este în inima lor. Unii rezistă într-un punct, dar cad în altul. La fiecare punct de înaintare, inima este încercată și testată și mai profund. Dacă pretinsul popor al lui Dumnezeu își află inimile opuse acestei lucrări directe, aceasta ar trebui să-i convingă că au de făcut o lucrare pentru a birui, dacă nu vor să fie vărsați din gura Domnului. Îngerul a spus: ‚Dumnezeu va aduce lucrarea Lui tot mai aproape pentru a încerca și a pune la probă pe fiecare din poporul Său.’ Unii sunt dispuși să accepte un punct; dar când Dumnezeu îi duce la alt test de încercare, ei se dau înapoi, deoarece găsesc că îi lovește direct în vreun idol cultivat. Aici ei au ocazia să vadă ce este în inimile lor, care îl exclude pe Isus. Ei prețuiesc ceva mai presus decât adevărul și inimile lor nu sunt pregătite să-L primească pe Isus. Persoanele individuale sunt încercate și puse la probă pentru o vreme pentru a se vedea dacă își vor sacrifica idolii și vor urma sfatul Martorului Credincios. Dacă cineva nu voiește să fie purificat prin ascultarea de adevăr și să-și biruiască egoismul, mândria și patimile rele, îngerii lui Dumnezeu primesc porunca: ‚S-au alipit de idolii lor, lăsați-i în pace,’ și ei trec la lucrul lor, lăsându-i pe aceștia cu trăsăturile lor de caracter nesupuse controlului îngerilor răi. Acei care fac față la fiecare punct, care rezistă fiecărei încercări și care biruiesc, oricare ar fi prețul, au urmat sfatul Martorului Credincios, și vor primi ploaia târzie, fiind astfel pregătiți pentru înălțarea la cer.” – Testimonies, vol. 1, p. 187 (cap. Biserica Laodicea).

b. Ce păcat al seminției lui Dan, fiul lui Iacov, îi va împiedica pe mulți de a primi sigiliul aprobării lui Dumnezeu? Geneza 49:17; Psalmii 15:1-3.

Geneza 49:17: „Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Muşcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate.”

Psalmii 15:1-3: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său.”

„Bârfitorul este exclus din cortul lui Dumnezeu și de la locuirea pe muntele sfânt al Sionului. Acela care aruncă ocara asupra semenului său nu poate primi aprobarea lui Dumnezeu!” – Testimonies, vol. 5, p. 615 (Tratarea celor greșiți).

„Să ne păzim de a rosti cuvinte care descurajează. Să ne hotărâm să nu ne angajăm niciodată în vorbire de rău și bârfă.” – Înalta noastră chemare, p. 291 (12 octombrie).

Joi 24 septembrie

5. RĂSCUMPĂRARE PENTRU RĂMĂȘIȚĂ

a. Cu ce privilegii și pericole se confruntă Israelul spiritual astăzi? Psalmii 47:1-4; 46:11; Romani 13:11. 

Psalmii 47:1-4: „Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie! Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pământul. El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre. El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubeşte.”

Psalmii 46:11: „Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.”

Romani 13:13: „Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.”

„Unii în aceste biserici sunt în constant pericol deoarece grijile acestei vieți și gândurile lumești le ocupă mințile în așa măsură, încât nu se gândesc la Dumnezeu sau la cer și la nevoile propriilor lor suflete. Ei s-au trezit din când în când din stupoarea lor, dar au căzut înapoi într-un somn și mai adânc. Dacă nu se vor trezi pe deplin din somnul lor, Dumnezeu va îndepărta lumina și binecuvântarea pe care le-a dat-o. În mânia Lui, El va îndepărta sfetnicul din locul său. El a făcut aceste biserici depozitarul legii Sale. Dacă resping păcatul și, prin evlavie activă și serioasă arată stabilitate și supunere preceptelor Cuvântului lui Dumnezeu și sunt credincioși în îndeplinirea datoriei lor religioase, ei vor ajuta la punerea sfeșnicului în locul său și vor avea dovada că Domnul oștirilor este cu ei și că Dumnezeul lui Iacov este refugiul lor.” – Testimonies, vol. 4, p. 286 (cap. Activități în California).

b. Numai de ce este nădejde pentru rămășița lui Iacov? Romani 11:5; Isaia 14:1; 41:14; 43:1.

Romani 11:5: „Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.”

Isaia 14:1: „Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov.”

Isaia 41:14: „Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’”

Isaia 43:1: „Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.”

„Cu marele adevăr pe care am avut privilegiul de a-l primi, ar trebui și sub puterea Duhului Sfânt am și putea să devenim canale vii de lumină. Atunci am putea să ne apropiem de tronul de har și, văzând curcubeul făgăduinței, să îngenunchem cu inimile smerite și să căutăm împărăția cerurilor cu o forță spirituală care nu ar rămâne nerăsplătită. Am putea s-o luăm cu năvala, așa cum a făcut Iacov. Atunci solia noastră ar fi puterea lui Dumnezeu spre mântuire.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 30 (24 ianuarie).

Vineri 25 septembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum poate spera Dumnezeu ca eu să-mi schimb atitudinea la fel ca Iacov față de Lea?

2. Data viitoare când mă confrunt cu o încercare neobișnuită, ce trebuie să am în vedere?

3. Ce privilegii a revărsat Dumnezeu asupra mea, pe care ar trebui să le apreciez mai bine?

4. Numiți câteva dintre cursele subtile pe care rămășița finală trebuie să le biruiască.