Lecția 5. Dragoste durabilă

Și Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și aceștia i s-au părut doar câteva zile, datorită dragostei pe care a avut-o pentru ea.” (Geneza 29:20).

„În vreme ce dragostea pură Îl va lua pe Dumnezeu în toate planurile Sale și va fi în perfectă armonie cu Duhul lui Dumnezeu, patima va fi încăpățânată, pripită, nerezonabilă, sfidătoare de orice limitare și va face un idol din obiectul alegerii sale. În toată purtarea celui care posedă adevărata dragoste, se va arăta harul lui Dumnezeu.” – Minte, caracter și personalitate, vol. 1, p. 213 (cap. 24: Iubirea în cămin).

Recomandare pentru studiu: Căminul Adventist, pp. 99-113 (cap. 15: Făgăduințe solemne; cap. 16: O întovărășire fericită, reușită).


Duminică 26 iulie

1. AJUNGÂND ÎN HARAN

a. Ascultând de îndrumările tatălui său, unde a mers Iacov și ce a făcut sosirea lui dulce-amară? Geneza 29:1-4 (compară cu Geneza 24:10, 34, 35).

Geneza 29:1-4: „Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit. S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână, şi lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare. Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii. Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei.”

(compară cu Geneza 24:10, 34, 35: „Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor... Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.”)

„Cu o credință nouă și durabilă în făgăduințele divine și asigurat de prezența și paza îngerilor cerești, Iacov și-a continuat călătoria spre ‚țara copiilor Răsăritului’. (Geneza 29:1, ultima parte). Dar cât de diferită a fost sosirea lui de aceea a solului lui Avraam cu aproape o sută de ani înainte! Servul venise cu un convoi de însoțitori călărind pe cămile și cu daruri bogate de aur și argint; fiul era un călător singuratic, neavând altceva decât toiagul său.” – Patriarhi și profeți, p. 188 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. Ce l-a făcut pe Iacov în stare să se simtă mai plin de speranță când s-a apropiat de locul rudelor mamei sale? Geneza 29:5,6.

Geneza 29:5, 6: „El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei. El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.”


Luni 27 iulie

2. NEMAIFIIND ÎN SINGURĂTATE

a. Ce descoperă faptul că Iacov s-a interesat imediat de binele familiei și a fost și el, la rândul lui înviorat și mângâiat? Geneza

29:9-14.

Geneza 29:9-14: „Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea. Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela şi a început să plângă tare. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.”

„Asemenea servului lui Avraam, Iacov a rămas lângă izvor și aici a întâlnit- o pe Rahela, fiica mai tânără a lui Laban. Acum Iacov a fost acela care a ajutat, prăvălind piatra de la izvor și adăpând turmele. Când și-a dezvăluit identitatea, el a fost binevenit în căminul lui Laban. Deși a venit fără avuții și neînsoțit, câteva săptămâni au arătat valoarea priceperii lui și el a fost rugat stăruitor să rămână.” – Patriarhi și profeți, p. 188 (cap. 17: Fuga și Exilul lui Iacov).

b. Ce înțelegere s-a făcut pentru angajarea lui Iacov? Geneza 29:15-19.

Geneza 29:15-19: „Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea şi cea mai mică, Rahela. Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă. Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”

„În vechime se obișnuia ca mirele să plătească tatălui soției sale o sumă de bani, în funcție de situația sa. Dacă nu avea bani sau altceva de valoare, munca lui era acceptată pentru o durată stabilită de timp, înainte de a putea obține fiica de nevastă. Acest obicei era considerat o garanție pentru contractul de căsătorie. Tații nu considerau a fi sigur să încredințeze fericirea fiicelor lor bărbaților care nu luaseră suficiente măsuri pentru a avea grijă de familie. Dacă ei nu aveau capacitatea de a-și administra treburile, de a dobândi vite sau terenuri, ei se temeau că viețile lor aveau să fie lipsite de valoare. Dar pentru ca cel cu adevărat valoros să nu fie descurajat, se luase măsura de a pune la probă valoarea acelora care nu aveau nimic de valoare pentru a plăti pentru o soție. Lor li se permitea să muncească pentru tatăl a cărei fiică o iubeau. Munca lor era angajată pentru o anumită durată de timp, prevăzută de valoarea zestrei cerute pentru fiica lor. Procedând astfel, căsătoriile nu erau încheiate în mod pripit și era ocazie să se testeze adâncimea afecțiunilor pretendentului. Dacă el era credincios în serviciile sale și era altfel considerat vrednic, fiica îi era dată de nevastă. Și, în general, toată zestrea pe care o primea tatăl îi era dată fiicei la căsătorie.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 119, 120.

c. Cum era astfel dezvoltat spiritual caracterul viitorului cuplu? Evrei 10:36.

Evrei 10:36: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”


Marți 28 iulie

3. CĂSĂTORIA LUI IACOV

a. Ce trebuie să învățăm în prezent din profunzimea dragostei veritabile pe care Iacov a manifestat-o față de Rahela? Geneza 29:20.

Geneza 29:20: „Astfel, Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.”

„S-a făcut înțelegerea ca [Iacov] să-i slujească lui Laban șapte ani pentru mâna Rahelei.” – Patriarhi și profeți, p. 188 (cap. 19: Fuga și exilul lui Iacov).

„Ce contrast față de cum procedează acum părinții și copiii! Sunt multe căsătorii nefericite datorită la atât de multă grabă. Cei doi își unesc interesele la altarul căsătoriei, prin cele mai solemne legăminte înaintea lui Dumnezeu, fără ca mai înainte să fi cântărit această chestiune și fără să-și devoteze timpul la cugetare lucidă și rugăciune serioasă. Mulți acționează din impuls. Ei nu au o cunoaștere temeinică a dispozițiilor celuilalt. Ei nu își dau seama că este în joc fericirea întregii lor vieți. Dacă acționează greșit în această privință și viața lor de căsătorie se dovedește nefericită, lucrurile nu pot fi date înapoi. În cazul în care constată că nu sunt făcuți să se facă fericiți unul pe celălalt, ei trebuie să suporte cât de bine pot. În unele împrejurări soțul se dovedește a fi prea indolent pentru a se îngriji pentru o familie, iar soția și copiii săi sufăr. Dacă s-ar fi testat abilitatea unora ca aceștia, așa cum era obiceiul în vechime înainte de căsătorie, multă nenorocire ar fi fost cruțată.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 120.

b. Ce s-a întâmplat cu Iacov după cei șapte ani ai săi de muncă grea pentru a dobândi mâna Rahelei în căsătorie? Geneza 29:21-26.

Geneza 29:21-26: „În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.” Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ. Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?” Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.”

„[Iacov] a încheiat contractul de căsătorie cu Laban pentru fiica acestuia Rahela, pe care o iubea. După ce slujise șapte ani pentru Rahela, Laban l-a păcălit și i-a dat-o pe Lea. Când Iacov și-a dat seama de înșelăciunea căreia îi fusese victimă și că Lea și-a jucat rolul în amăgirea lui, el nu a putut să o iubească pe Lea. Laban a dorit să păstreze serviciile credincioase ale lui Iacov pentru un timp mai îndelungat și de aceea l-a înșelat dându-i-o pe Lea în locul Rahelei. Iacov l-a mustrat pe Laban pentru că se jucase astfel cu afecțiunile lui și i-a dat-o pe Lea, pe care n-o iubea. Laban a insistat pe lângă Iacov să n-o îndepărteze pe Lea, fiindcă aceasta s-ar fi considerat o mare dezonoare, nu doar pentru soție, ci pentru întreaga familie.” – Ibid., pp. 117, 118.


Miercuri 29 iulie

4. AMESTECÂNDU-SE ÎN PLANUL LUI DUMNEZEU

a. Ce soluție a avut vicleanul Laban pentru dragostea nemuritoare a lui Iacov pentru Rahela și cum a provocat acesta nefericire tuturor? Geneza 29:27-30.

Geneza 29:27-30: „Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.” Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea, şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.”

„Iacov a fost pus într-o poziție foarte critică, dar a hotărât să o păstreze totuși pe Lea și să se căsătorească totuși și cu sora ei. Lea era iubită într-o măsură mult mai mică decât Rahela. Laban a fost egoist în procedarea sa cu Iacov. El se gândea doar să beneficieze de pe urma muncii credincioase a lui Iacov. Acesta l-ar fi părsit pe vicleanul Laban cu mult timp înainte, dar se temea de întâlnirea cu Esau.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 118.

„Rahela a fost mereu cea mai iubită; dar preferința lui pentru ea a trezit invidie și gelozie și viața lui a fost făcută amară prin rivalitatea între surorile soții.” – Patriarhi și profeți, pp. 189, 190 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. În relația cu Lea și Rahela, care a fost cea mai mare problemă care a cauzat haos în viața de cămin a lui Iacov? Cântarea Cântărilor 8:6.

Cântarea cântărilor 8:6: „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.”

c. Ce se întâmplă ori de câte ori încercăm să inventăm diferite alternative pentru planul inițial al lui Dumnezeu care prevedea căsătoria ca fiind angajamentul pe viață între un bărat și o femeie? Geneza 2:21-24; Eclesiastul 7:29.

Geneza 2:21-24: „Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.”

Eclesiastul 7:29: „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.”

„Relația de căsătorie este sfântă, dar în acest veac degenerat acoperă răutăți de toate felurile. Ea este abuzată și a devenit o crimă care acum constituie unul dintre semnele ultimelor zile, după cum căsătoriile, așa cum erau acestea înainte de Potop, au fost atunci o crimă.” – Testimonies, vol. 2, p. 252 (cap. Sentimentalism și pețitorie).

„Dacă vrăjmașii s-ar fi pus la lucru să descopere un mod de a nimici în modul cel mai eficient orice este venerabil, grațios sau permanent în viața de cămin și de a dobândi în același timp o asigurare că nenorocirea care era scopul lor de a o crea, avea să fie perpetuată dintr-o generație în alta, ei n-ar fi putut inventa un plan mai eficient decât degradarea căsătoriei.” – Marea luptă, p. 270 (cap. 15: Biblia și Revoluția Franceză).


 Joi 30 iulie

5. CURĂȚAREA INIMII

a. Care este principala moștenire a lui Lucifer cel căzut, care a otrăvit întreaga noastră planetă? 1 Corinteni 3:3; 2 Corinteni 10:12.

1 Corinteni 3:3: „pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?”

2 Corinteni 10:12: „Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.”

„Invidia, gelozia și bănuiala rea sunt o umbră diabolică prin care Satan încearcă să influențeze vederile noastre cu privire la caracterul lui Hristos, astfel încât privind răul puteți fi schimbați deplin după chipul lui.” – Comentarii Biblice, vol. 3, p. 1163 (comentarii la Proverbe cap. 26).

b. Cum putem birui această oribilă tendință naturală de a fi în competiție cu alții și a-i desconsidera? Galateni 5:25, 26.

Galateni 5:25, 26: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”

„Ar trebui să existe înjosire de sine și o îndepărtare a oricărei gelozii, a bănuielii rele, invidiei, urii, răutății și necredinței. Este nevoie de o transformare completă. Unii au pierdut din vedere modelul nostru, pe omul suferind de la Calvar. În serviciul Său nu trebuie să ne așteptăm la tihnă, onoare și măreție în această viață; deoarece El, Maiestatea cerului, nu a primit-o. ‚El este disprețuit și respins de oameni; om al durerilor și obișnuit cu suferința.’ ‚El a fost rănit pentru păcatele noastre și străpuns pentru nelegiuirile noastre; pedeapsa care ne dădea pacea a căzut asupra Lui; prin rănile Lui suntem vindecați’ [Isaia 53:3,5]. Cu acest exemplu înaintea noastră, vom alege noi să ocolim crucea și să fim purtați de împrejurări?...

Nu putem noi să stăm în Dumnezeu, chiar dacă împrejurările noastre ar fi atât de neplăcute și descurajatoare?” – Testimonies, vol. 2, pp. 516, 517 (Mărturia 19: Cuvânt către pastori).


Vineri 31 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. În ciuda sărăciei lui Iacov, ce descopere ocrotirea lui Dumnezeu în faptul că S-a îngrijit de nevoile lui?

2. Enumerați unele calități pe care le putem învăța din vechiul obicei pentru căsătorie.

3. Cum a învățat Iacov prin durere cât de rău este să practici înșelăciunea?

4. Ce pot face pentru ca prin influența mea să înalț sfințenia căsătoriei?

5. Cum poate invidia, cea mai urâtă moștenire a lui Lucifer, să fie corupătoare pentru mine?