Lecția 4. Betel


Și [Iacov] s-a temut și a zis: Cât de înfricoșat este acest loc! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerului!” (Geneza 28:17).

„Dacă vreunii dintre noi vom fi în cele din urmă mântuiți, va fi doar prin prinderea de Isus, ca de fusceii unei scări.” – Testimonies, vol. 5, p. 539

(cap. Sfințenia practică).

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 4, pp. 464-469, 471 (cap. Sfințenia juruințelor).

 

Duminică 19 iulie

1. FUGIND SĂ-ȘI SCAPE VIAȚA

a. Ce s-a hotărât Esau să facă după ce și-a dat seama că își pierduse dreptul de întâi născut în favoarea fratelui său? Geneza 27:41.

Geneza 27:41: „Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.”

b. Pentru a-l proteja pe fiul ei mai tânăr de furia lui Esau, ce a fost Rebeca silită să-l sfătuiască pe Iacov să facă și cum a ajuns ca durata timpului să fie diferită de ce se așteptase ea? Geneza 27:42-45.

Geneza 27:42-45: „Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorându-te. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală- te, fugi la fratele meu Laban, în Haran, şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?”

„Rebeca s-a căit cu amar pentru sfatul greșit pe care l-a dat lui Iacov, întrucât a fost mijlocul prin care el a fost despărțit de ea pentru totdeauna. El a fost nevoit să fugă să-și scape viața dinaintea mâniei lui Esau și mama lui nu i-a mai văzut fața niciodată.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 115, 116.

c. Cum avea să se maturizeze Isaac în cele din urmă în înțelegerea sa cu privire la dreptul de întâi născut?

„Isaac a trăit mulți ani după ce i-a dat lui Iacov binecuvântarea și a fost convins, din umblarea lui Esau și Iacov, că binecuvântarea i se cuvenea de drept lui Iacov.” – Ibid., p. 116.

 

Luni 20 iulie

2. LUCIDITATE ȘI SINGURĂTATE

a. Reticenți în a-l trimite pe Iacov ca moștenitor al dreptului de întâi născut, ce apel spiritual înțelept au făcut părinții lui? Geneza 27:46; 28:1-5.

Geneza 27:46: „Rebeca a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”

Geneza 28:1-5: „Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale. Dumnezeul cel Atotputernica să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade! Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.” Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.”

„Amenințat cu moartea de către mânia lui Esau, Iacov a ieșit ca fugar din casa tatălui său; dar el a purtat cu el binecuvântarea tatălui său; Isaac își reînnoise față de el legământul făgăduinței și îi poruncise, ca moștenitor, să caute o soție din familia mamei sale din Mesopotamia.” – Patriarhi și Profeți, p. 183. (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. De ce este și astăzi necesar acest fel de apel? Matei 24:37, 38.

Matei 24:37, 38: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie.”

„Cum e cu relația de căsătorie astăzi? Nu este ea pervertită și întinată, la fel cum a fost în zilele lui Noe?” – Manuscript Releases, vol. 7, p. 56.

„Satan va folosi fiecare mijloc pentru a-i conduce pe tineri să formeze legături de căsătorie care vor zădărnici scopul lui Dumnezeu. El va căuta să coboare standardul de spiritualitate și sfințenie, astfel încât biserica să nu mai fie o biserică vie și lucrătoare, și membrii ei să nu se califice pentru a lucra în cauza lui Dumnezeu.” – Ibid., vol. 12, p. 283.

c. Descrieți ce experiență a suferit Iacov când a fost nevoit să călătorească departe de siguranța căminului. Geneza 28:10; Psalmii 102:6-8.

Geneza 28:10: „Iacov a plecat din Beer-Şeba şi şi-a luat drumul spre Haran.”

Psalmii 102:6-8: „Semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături; nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.”

„Cu o inimă profund întristată, Iacov a pornit în călătoria lui singuratică. Doar cu toiagul în mână a trebuit să traverseze sute de mile printr-o țară locuită de triburi nomade sălbatice. În căința și teama lui, el a căutat să-i evite pe oameni, ca să nu fie găsit de fratele său înfuriat. El se temea că pierduse pentru totdeauna binecuvântarea pe care Dumnezeu intenționase să i-o dea; și Satan era la îndemână pentru a îngrămădi ispitele asupra lui. Seara celei de-a doua zile l-a găsit departe de corturile tatălui său. El simțea că era un lepădat și știa că tot acest necaz fusese adus asupra lui prin propria sa umblare greșită. Întunericul disperării îi apăsa sufletul și de abia avea curaj să se roage.” – Patriarhi și profeți, p. 183.


Marți 21 iulie

3. DISPERARE, APOI NĂDEJDE

a. Cum a fost noaptea lui Iacov? Geneza 28:11.

Geneza 28:11: „A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.”

„[Iacov] era atât de singur, încât simțea nevoia de ocrotire de la Dumnezeu cum n-o mai simțise niciodată înainte. Plângând și cu profundă umilință, el și-a mărturisit păcatul și a implorat o dovadă că nu era cu totul părăsit. Totuși inima sa împovărată n-a găsit ușurare. El își pierduse toată încrederea în sine și se temea că Dumnezeul părinților săi îl lepădase.” – Patriarhi și profeți, p. 183 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. Când viitorul nostru pare întunecat și deznădăjduit, de ce putem fi încurajați de către Dumnezeul lui Iacov? Psalmii 20:1-3, Isaia 57:15.

Psalmii 20:1-3: „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt şi să te sprijine din Sion! Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să-ţi primească arderile-de-tot!”

Isaia 57:15: „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.”

„Dumnezeu nu l-a părăsit pe Iacov. Îndurarea Sa era încă acordată servului Său rătăcitor și lipsit de încredere.” – Ibid.

„În toate timpurile și în toate locurile, în toate durerile și în toate greutățile, când perspectiva pare întunecată și viitorul plin de incertitudine și când ne simțim neajutorați și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. Împrejurările s-ar putea să ne separe de orice prieten pământesc; dar nicio împrejurare și nicio distanță nu ne poate despărți de Mângâietorul ceresc. Oriunde ne-am afla și oriunde am merge, El este întotdeauna la dreapta noastră pentru a ne sprijini, susține și bucura.” – Hristos, Lumina lumii, pp. 669, 670.

c. Ce s-a întâmplat în timp ce Iacov dormea – și cu ce scop? Geneza 28:12.

Geneza 28:12: „Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.”

„Experiența lui Iacov de călător din căminul său, când i s-a arătat scara mistică, pe care îngerii cerului coborau și urcau, a fost menită să învețe un mare adevăr cu privire la planul de mântuire. Scopurile lui Dumnezeu erau deschise omului descurajat, care se simțea izolat de Dumnezeu și de oameni. În dragoste minunată, Hristos i-a pus înainte într-un vis calea vieții. Adevărul i-a fost desfășurat înainte în simbol, iar semnificația lui este la fel de mare în zilele noastre, cum a fost și în zilele lui.” – The Review and Herald, 11 noiembrie, 1890.


Miercuri 22 iulie

4. ASIGURARE CELOR SMERIȚI

a. Ce făgăduințe îndurătoare a revărsat Dumnezeul cerurilor asupra copilului său căit? Geneza 28:13-15.

Geneza 28:13-15: „Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.”

„Strălucirea de la tronul lui Dumnezeu s-a revărsat în jos asupra acestei scări și a reflectat o lumină de slavă inexprimabilă asupra pământului. Această scară Îl reprezenta pe Hristos, care deschisese comunicarea între pământ și cer. În umilința lui Hristos, El a coborât până în adâncurile vaiului omenesc în simpatie și milă pentru omul căzut, ceea ce i-a fost reprezentat lui Iacov printr-un capăt al scării odihnindu-se asupra pământului, în timp ce vârful scării care ajungea până la cer, reprezintă puterea divină a lui Hristos prinzându-se de cel Infinit și legând astfel pământul cu cerul și pe omul finit cu Dumnezeul infinit. Prin Hristos este deschisă comunicarea între Dumnezeu și om. Îngerii pot trece încoace și încolo de la cer la pământ cu solii de dragoste adresate omului căzut și să slujească acelora care vor fi moștenitori ai mântuirii. Numai prin Hristos slujesc solii cerești oamenilor.” – Confrontation, p. 46.

b. Ce a făcut ca visul să fie atât de important? Psalmii 37:11; Filipeni 2:5-7.

Psalmii 37:11: „Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.”

Filipeni 2:5-7: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.”

„Să se bucure pământul și să se veselească locuitorii lumii, că Hristos a făcut punte peste abisul creat de păcat și a legat cerul și pământul la un loc. S-a făcut o cale pentru cei răscumpărați ai Domnului. Cei istoviți și împovărați pot veni la El și să găsească odihnă pentru sufletele lor. Pelerinii pot să călătorească spre casele pe care a mers să le pregătească pentru acei care-L iubesc. Asumându-și natura umană, Hristos a împlântat scara ferm în pământ. Scara ajunge până la cel mai înalt cer și slava lui Dumnezeu strălucește din vârful ei și o iluminează toată, în timp ce îngerii duc încoace și încolo soliile de la Dumnezeu la om, cu cereri și laudă de la om la Dumnezeu. Prin natura divină, Hristos a fost una cu Tatăl; și asumându-și natura umană, El S-a identificat cu omul... [Filipeni 2:6,7 citat]. În viziunea lui Iacov s-a reprezentat unirea omenescului cu divinul în Hristos. Când îngerii umblă încoace și încolo pe scară, Dumnezeu este reprezentat ca privind în jos cu favoare asupra copiilor oamenilor, datorită meritelor Fiului Său.” – The Review and Herald, 11 noiembrie 1890.


Joi 23 iulie

5. LEGĂMÂNTUL SOLEMN AL LUI IACOV

a. Cum poate fi jurământul lui Iacov de la Betel o inspirație pentru noi? Geneza 28:16-22.

Geneza 28:16-22: Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel, dar mai înainte cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”

„Iacov nu era aici căutând să pună condiții lui Dumnezeu. Domnul îi promisese deja prosperitate și acest legământ era revărsarea unei inimi plină de recunoștință pentru asigurarea Dumnezeului dragostei și îndurării.” – Patriarhi și profeți, p. 187 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

„Iacov și-a făcut legământul în timp ce era înviorat de harul și revigorat de prezența și asigurarea lui Dumnezeu. După ce a trecut slava divină, el a avut ispite, asemenea oamenilor din timpul nostru, dar a fost credincios legământului său și nu a vrut să cultive gânduri cu privire la posibilitatea de a fi eliberat de jurământul pe care-l făcuse. El ar fi putut gândi cum fac mulți astăzi, că această descoperire a fost numai un vis, că el a fost entuziasmat fără motiv când a făcut acest legământ, și că, din acest motiv, el nu ar fi trebuit ținut; însă el n-a făcut aceasta...

„Iacov și-a dat zecimea din tot ce avea și apoi a recunoscut folosirea zecimii și a dat Domnului beneficiul a ceea ce a folosit în propriul său interes în timpul cât a fost într-o țară străină și nu și-a putut plăti angajamentul. Aceasta a fost o sumă mare, dar el nu a ezitat; ceea ce promisese lui Dumnezeu, el nu a considerat ca fiind al său, ci ca aparținând Domnului.” – Testimonies, vol. 4, pp. 466, 467 (cap. Sfințenia juruințelor) .

„Cât de mică este estimarea; cât de zadarnică încercarea de a măsura cu reguli matematice timpul, banii și dragostea, în fața unei iubiri atât de nemăsurate și a unui dar de o asemenea valoare de necuprins. Zecimea pentru Hristos! O cât de sărăcăcios dar, cât de rușinoasă recompensă pentru ceea ce a costat atât de mult! De la crucea de la Calvar, Hristos ne cheamă pentru o consacrare fără rezerve. Tot ce avem, tot ce suntem, ar trebui devotat lui Dumnezeu.” – Patriarhi și profeți, p. 188 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).


Vineri 24 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum pot evita experiența amară suferită de Rebeca?

2. Când suferim de singurătate ca Iacov, ce trebuie să ne amintim?

3. Ce îmi descoperă Tatăl meu Ceresc prin visul lui Iacov?

4. Ce se întâmplă când îngerii urcă și coboară pe scară?

5. Cum pot să fiu mai profund atins de legământul lui Iacov față de Dumnezeu?