Lecția 6.Răul lăcomiei

„Înclină-mi inima spre mărturiile Tale și nu spre lăcomie” (Psalmii 119:36, trad. engleză).

„Ceea ce trebuie să învățăm este credincioșia în a folosi la maxim puterile și ocaziile pe care le avem și mulțumirea cu partea pe care ne-o rânduiește Cerul.” – Educația, p. 117 (cap. Solia stelelor).

Recomandare pentru studiu: Căminul Advent, pp. 255-259 (cap. 43: Influențele prenatale).

 

Duminică 2 august

1. SITUAȚIA DIFICILĂ A LEEI

a. Deși Dumnezeu a căutat să lumineze viața Leei, ce cuvinte ale ei descoperă durerea și rivalitatea din cămin? Geneza 29:31-34.

Geneza 29:31-34: „Domnul a văzut că Lea nu era iubită şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit”. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).”

„Laban cel egoist și apucător, dorind să păstreze un ajutor atât de prețios, a săvârșit o crudă înșelăciune înlocuind-o pe Rahela cu Lea. Faptul că Lea însăși a fost parte din această înșelăciune, l-a determinat pe Iacov să n-o poată iubi.” – Patriarhi și profeți, p. 189 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. Ce putem învăța din momentul în care Lea și-a exprimat credința și încrederea mai profundă – fără ca aceasta să implice vreo plângere? Geneza 29:35.

Geneza 29:35: „A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască.”

„Umblarea noastră trebuie să fie sfântă și fără murmurare.” – The Review and Herald, 7 mai, 1889.

„Lăudați-L pe Domnul în orice vreme. Uitați-vă la partea luminoasă a împrejurărilor, nu la cea întunecată. Fiți veghetori și rugați-vă, și Domnul vă va binecuvânta, călăuzi și întări.” – Astăzi cu Dumnezeu, p. 234 (13 august).

 

Luni 3 august

2. FRUSTRARE ȘI NECHIBZUINȚĂ

a. În loc de a se bucura de tratamentul preferențial din partea soțului ei, de ce a râvnit Rahela la binecuvântările pe care Dumnezeu le revărsase asupra sorei ei? Geneza 30:1; Proverbele 30:15, 16.

Geneza 30:1: „Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori mor!”

Proverbe 30:15, 16: „Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”, şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!”

b. Cum a fost aceasta o sursă neplăcută de supărare pentru Iacov? Geneza 30:2.

Geneza 30:2: „Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”

c. Pentru a concura cu rivala ei, ce planuri a inițiat Rahela în mod disperat, făcând ca relația de căsătorie să se degradeze și mai mult? Geneza 30:3-8.

Geneza 30:3-8: „Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea.” Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha, şi Iacov s-a culcat cu ea. Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu. Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu. Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).”

d. Complicând și mai mult lucrurile, cum a amplificat Lea competiția? Geneza 30:9-13.

Geneza 30:9-13: „Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o lui Iacov de nevastă. Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu. „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov. „Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).”

e. Ce a continuat să afecteze negativ viața familiei? Geneza 30:14-20.

Geneza 30:14-20: „Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.” Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că miai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea. Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov. Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).”

f. Cum a manifestat Dumnezeu îndurare față de Rahela în mijlocul acestui haos? Geneza 30:22-24.

Geneza 30:22-24: „Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcuto să aibă copii. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!” Şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!”

g. Care era, per ansamblu, rădăcina întregului conflict – și cum a fost fiecare din cămin în mod inevitabil afectat? Proverbele 13:10; 27:4; Iacov 3:16.

Proverbe 13:10: „Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.”

Proverbe 27:4: „Furia este fără milă şi mânia, năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?”

Iacov 3:16: „Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.”

„Prin cearta cu privire la lucruri de mică însemnătate, este cultivat un spirit de amărăciune. Neînțelegerile pe față și certurile aduc mizerie inexprimabilă în cămin și îi despart pe acei care ar fi trebuit să fie uniți în legături de dragoste.” – Solii către tineret, p. 453 (cap. 153: Căsătorii înțelepte și neînțelepte).

 

Marți 4 august

3. VREMEA DE PLECARE

a. După ce Iacov i-a adus lui Laban 20 de ani de serviciu credincios, ce conversație au avut cei doi în cele din urmă? Geneza 30:25-30.

Geneza 30:25-30: „După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasămă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea. Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.” Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta; hotărăşte-mi simbria ta şi ţi-o voi da.” Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine, căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?”

b. La ce acord s-a ajuns cu privire la plata lui Iacov? Geneza 30:31-34.

Geneza 30:31-34: „Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi. Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre, tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea. Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei şi se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.”

c. Explicați următorii pași ai lui Iacov și cum au fost ei binecuvântați. Geneza 30:35-43.

Geneza 30:35-43: „În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov, şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi. Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. Omul acesta s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.”

d. Cum a arătat natura geloasă și competitivă a familiei lui Laban faptul că era vremea ca Iacov să se despartă de socrul său? Geneza 31:1-5.

Geneza 31:1-5: „Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.” Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban şi iată că ea nu mai era ca înainte. Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere, şi Eu voi fi cu tine.” Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui. El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.”

e. Ce le-a explicat Iacov celor două neveste ale sale despre viața pe care a dus-o ca păstor al turmelor lui Laban? Geneza 31:6,7.

Geneza 31:6, 7: „Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.”

„Vreme de douăzeci de ani a rămas Iacov în Mesopotamia, lucrând în slujba lui Laban, care, nesocotind legăturile de rudenie, a fost înclinat să-și asigure toate beneficiile legăturii lor. Paisprezece ani de trudă ceruse pentru cele două fiice ale sale; și în perioada care a urmat, plata lui Iacov a fost schimbată de zece ori. Totuși serviciul lui Iacov a fost unul conștiincios și credincios.” – Patriarhi și profeți, p. 190 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

f. De ce au fost surorile de acord cu ușurință să părăsească atmosfera în care crescuseră și cum suntem și noi în mod asemănător îndemnați să ieșim dintr-un mediu de lăcomie? Geneza 31:14-16; Psalmii 119:36.

Geneza 31:14-16: „Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii? Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”

Psalmii 119:36: „Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!”

 

Miercuri 5 august

4. PURTÂND DE GRIJĂ TURMEI

a. Descrieți viața credinciosului păstor. Luca 15.4.

Luca 15:4: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?”

„Era necesar ca păstorul să vegheze asupra turmei zi și noapte. Ei erau în pericol din partea tâlharilor și din partea fiarelor sălbatice, care erau multe și îndrăznețe, și care făceau adesea dezastru în turmele care nu erau păzite cu credincioșie. Iacov avea multe ajutoare la îngrijirea turmelor lui Laban, însă el era socotit responsabil pentru ei toți. În unele perioade ale anului era necesar ca el să fie în mod constant cu turmele în mod personal, să le păzească în sezonul secetos ca să nu piară de sete și în lunile cele mai reci de a nu răci de frigul puternic al nopții. Iacov era păstorul principal; servii angajați sub el erau subpăstori. Dacă lipsea vreuna din oi, păstorul principal era cel care suferea pierderea; iar el le cerea servilor cărora le încredințase grija turmei o socoteală strictă, dacă aceasta nu era găsită într-o condiție înfloritoare.” – Partriarhi și profeți, p. 190 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. De ce vorbește Scriptura atât de mult despre păstorire? Ioan 10:11-15; Ezechiel 34:16, 22.

Ioan 10:11-15: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.”

Ezechiel 34:16, 22: „«Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.» (22) „voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.”

„Viața de muncă sârguincioasă și de purtare de grijă a păstorului, precum și mila sa duioasă faţă de creaturile neajutorate încredinţate grijii sale, au fost folosite de către scriitorii inspirați ca să ilustreze unele dintre cele mai prețioase adevăruri ale Evangheliei. Hristos, în legătura Sa cu poporul Său, este asemănat cu un păstor. După cădere, El a văzut oile Sale condamnate la pieire pe căile întunecoase ale păcatului. Pentru a-i mântui pe acești rătăciți, El a părăsit onorurile și slava din casa Tatălui Său... Grija Sa pentru turmă este neobosită. El întăreşte pe cea slabă, alină suferinţele, strânge mieii în brațele Sale şi-i poartă la sânul Său. Oile Sale Îl iubesc...

Hristos, Marele Păstor, a încredințat slujitorilor Săi, ca sub-păstori, grija turmei Sale. El le poruncește să aibă acelaşi interes pe care l-a manifestat şi El, şi să simtă răspunderea cea sfântă a însărcinării pe care le-a dat-o. El le-a poruncit solemn să fie credincioşi, să hrănească turma, să întărească pe cea slabă, să învioreze pe aceea care este gata să cadă și să o ocrotească de lupii răpitori. Pentru a salva oile Sale, Hristos Şi-a dat propria viață. El atrage atenţia slujitorilor Săi la o astfel de manifestare a dragostei, care să fie un exemplu pentru ei.” – Patriarhi și profeți, pp. 190, 191 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

 

Joi 6 august

5. NEVOIA DE A NE ÎNCREDE ÎN DUMNEZEU

a. De ce nu l-a părăsit Iacov mai devreme pe Laban cel lacom și care a fost adevăratul factor decisiv care l-a determinat în cele din urmă să plece? Geneza 31:10-13.

Geneza 31:10-13: „Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini. Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. El a zis: ‘Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini, căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.’”

„Iacov și-ar fi părăsit neamurile cu mult timp înainte, dacă nu ar fi fost frica întâlnirii cu Esau. Acum simțea că era în pericol din partea fiilor lui Laban, care, privind averea lui ca fiind a lor, ar fi putut încerca să și-o însușească prin violență. El era în mare perplexitate și strâmtorare, neștiind încotro s-o apuce. Dar, amintindu-și de făgăduința plină de har de la Betel, el și-a dus cazul înaintea lui Dumnezeu și a căutat îndurare de la El. Într-un vis, rugăciunea i-a fost ascultată: ‚Întoarce-te în țara părinților tăi și la neamul tău; și Eu voi fi cu tine.’” – Patriarhi și profeți, p. 193 (cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. Ce a descoperit o lipsă spirituală serioasă în caracterul Rahelei celei iubite, când aceasta împacheta de plecare și cum este aceasta o avertizare pentru noi? Geneza 31:17-19.

Geneza 31:17-19: „Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile. Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său.”

„Israelul modern este într-un mai mare pericol de a-L uita pe Dumnezeu și a fi condus în idolatrie, decât a fost poporul Său din vechime. Mulți idoli primesc închinare chiar și din partea pretinșilor păzitori ai Sabatului. Dumnezeu Și-a avertizat poporul să se păzească în special de idolatrie, deoarece dacă ei aveau să fie abătuți de la a-I sluji viului Dumnezeu, blestemul Lui avea să fie asupra lor...

O binecuvântare sau un blestem este acum înaintea poporului lui Dumnezeu – o binecuvântare dacă ies din lume și sunt separați, și dacă urmează pe calea ascultării umile; și un blestem, dacă se unesc cu idolatrii, care calcă în picioare înaltele pretenții ale cerului.” – Testimonies, vol. 1, p. 609 (cap. 104: Conflicte și victorie).

 

Vineri 7 august

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum suntem și noi adesea ca Rahela și Lea în perspectiva noastră asupra vieții?

2. Ce influențe prenatale i-au putut afecta pe fiii lui Iacov înainte de naștere?

3. De ce a fost o idee bună ca Iacov să se mute de la Laban?

4. Cum pot să am calitățile unui păstor față de cei din jurul meu?

5. Cum Și-a arătat Dumnezeu grija pentru mine în timpuri dificile – la fel ca și față de Iacov?__