Lecția 4. Plăgile Egiptului

„Pentru ce să vă împietriți inima cum și-au împietrit inima egiptenii și Faraon, atunci când El a făcut lucruri minunate printre ei, și ei nu au lăsat poporul să plece, dar ei au plecat?” (1 Samuel 6:6, engl. KJV).

„Dumnezeu nu distruge pe nimeni. Oricine este totuși distrus, se va fi distrus singur. Oricine caută să înăbușe mustrările de conștiință, seamănă semințele necredinței, iar acestea vor aduce în mod sigur un seceriș.” — Pildele Domnului, p. 84, cap. Asemenea unui grăunte de muștar.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 265-272, cap. Plăgile asupra Egiptului.


Duminică 19 ianuarie

1. UN PROTEST ÎMPOTRIVA ÎNCHINĂRII FĂRĂ SENS

a. Care a fost prima plagă și de ce a fost trimisă? Exod 7:14-21.

Exod 7:14-21: „Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. Du-te la Faraon dis-de-dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul care a fost prefăcut în șarpe și să zici lui Faraon: ‘Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine să-ți spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat. Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul: Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface în sânge. Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață egiptenilor să bea din apa râului.»’”Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în vasele de piatră.’” Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul și a lovit apele râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui, și toate apele râului s-au prefăcut în sânge. Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că egiptenii nu mai puteau să bea apa râului și a fost sânge în toată țara Egiptului.”

„În timpul plăgilor din Egipt, Faraon a fost loial devotamentului său superstițios față de râu și îl vizita în fiecare dimineață, iar în timp ce se afla pe malurile lui aducea laudă și mulțumire apei, reamintind marile foloase pe care ea le aducea și vorbindu-i apei despre marea ei putere; spunându-i că fără ea ei nu ar fi existat, căci pământurile lor erau udate de ea, și ea le oferea hrană pe mesele lor.” — Spiritual Gifts, vol. 4 A, pp. 54, 55.

b. Care a fost cea de a doua plagă, și cum a ales Dumnezeu să înlăture efectele acestei plăgi? Exod 8:2-14.

Exod 8:2-14: „Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale. Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea. Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.»’” Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!’” Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului. Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Rugați-vă Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu, și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” Moise a zis lui Faraon: „Hotărăște-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale! Nu vor mai rămâne decât în râu.” El a răspuns: „Mâine.” Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru. Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.” Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. Domnul a făcut cum cerea Moise, și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit.”

„Broasca era considerată de egipteni ca ceva sfânt și ei nu voiau să le omoare; dar vietățile acestea pline de noroi deveniseră acum de nesuferit... Domnul ar fi putut face ca într-o clipă ele să se întoarcă din nou în țărână; dar El n-a făcut lucrul acesta, ca nu cumva, după îndepărtarea lor, împăratul și poporul său să spună că acesta fusese un rezultat al vrăjitoriei sau al amăgirii, ca și lucrarea vrăjitorilor. Broaștele au murit și au fost adunate apoi în grămezi.” — Patriarhi și profeți, pp. 265, 266, cap. Plăgile asupra Egiptului.


Luni 20 ianuarie

2. DUMNEZEU SE ÎNGRIJEȘTE DE PROPRIETATEA SA

a. Cum a făcut Domnul o distincție între cei afectați de a patra plagă? Exod 8:20-24.

Exodul 8:20-24: „Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște câinești împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muște și pământul va fi acoperit de ele. Dar în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia. Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.»’” Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște câinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești.”

„Muștele au umplut casele și mișunau pe pământ, astfel încât ‚toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești’. Muștele acestea erau mari și veninoase, iar mușcătura lor era extrem de dureroasă atât pentru om, cât și pentru animale. Așa cum fusese spus mai dinainte, această nenorocire nu s-a extins la ținutul Gosen.” — Patriarhi și profeți, p. 266, cap. Plăgile asupra Egiptului.

b. Ce altă distincție a făcut Dumnezeu în a cincea și a noua plagă? Exod 9:1-6; 10:22, 23.

Exodul 9:1-6: „Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece și dacă-l mai oprești, iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi, și anume va fi o ciumă foarte mare. Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.» Domnul a hotărât vremea și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară.»’” Și Domnul a făcut așa chiar de a doua zi. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel.”

Exodul 10:22, 23: „Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină.”

„A urmat însă o lovitură și mai teribilă: ciuma, care a lovit toate animalele egiptenilor aflate pe câmp. Atât animalele considerate sacre, cât și cele de povară — vacile, boii și oile, caii, cămilele și măgarii — toate au fost nimicite. Se spusese în mod clar că evreii aveau să fie scutiți; și Faraon, trimițând soli în ținutul unde locuiau israeliții, a trebuit să constate să cele spuse de Moise erau adevărate. ‚Iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise’. Și totuși împăratul s-a încăpățânat mai departe.” — Ibid. p. 267.

„Deodată un întuneric s-a lăsat asupra țării, un întuneric atât de des și de negru, încât părea că ‚se poate pipăi’. Nu numai că oamenii erau lipsiți de lumină, dar atmosfera era foarte apăsătoare, așa încât era greu de respirat. ‚Nici nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu s-a sculat de la locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină’. La egipteni, soarele și luna erau obiecte ale închinării; în acest întuneric misterios, atât poporul, cât și zeii lui erau loviți deopotrivă de puterea care luase în apărare cauza sclavilor.” — Ibid, p. 272.

c. Ce purtare de grijă a făgăduit Domnul că va avea pentru poporul Său? Deuteronom 32:43; Psalmii 103:8. Cum urma să se extindă această grijă mai târziu la egipteni în timpul celei de a noua plăgi?

Deuteronom 32:43: „Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”

Psalmii 103:8: „Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate.”

„Cu toate acestea, oricât de groaznică a fost, această judecată [în timpul celei de a noua plăgi] este o dovadă a compasiunii lui Dumnezeu, și a faptului că El nu nimicește cu plăcere. El voia să-i dea poporului timp pentru gândire și pocăință, mai înainte de a aduce asupra lui ultima și cea mai teribilă dintre plăgi.” — Idem.


Marți 21 ianuarie

3. VRĂJITORII ADMIT ÎNFRÂNGEREA

a. Care a fost reacția vrăjitorilor la a treia plagă? Exod 8:18-19.

Exod 8:18, 19: „Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. Și vrăjitorii au zis lui Faraon:

„Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.”

„La porunca lui Dumnezeu, Aaron și-a întins mâna și țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. Faraon le-a cerut vrăjitorilor să facă și ei la fel, dar n-au putut. Lucrarea lui Dumnezeu s-a dovedit acum a fi superioară aceleia a lui Satan. Vrăjitorii înșiși au recunoscut: „Aici este degetul lui Dumnezeu”. Dar împăratul a rămas mai departe neclintit.” — Patriarhi și profeți, p. 266, cap. Plăgile asupra Egiptului.

b. Cum a instruit Dumnezeu pe Moise să prezinte plaga bubelor? Exod 9:8-10. Ce a fost semnificativ despre cenușa care venea din cuptor?

Exod 9:8-10: „Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor și Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. Ea se va preface într-o țărână care va acoperi toată țara Egiptului și va da naștere în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți.” Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți.”

„Lui Moise i s-a spus apoi să ia cenușă din cuptor și ‚s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon’. Acest act avea o profundă semnificație. Cu patru sute de ani înainte, Dumnezeu îi arătase lui Avraam viitoarea apăsare a poporului Său, sub înfățișarea unui cuptor care fumega și a unor flăcări de foc. El spusese atunci că va trimite pedeapsa asupra asupritorilor lor și-i va scoate pe robi încărcați cu mari bogății. În Egipt, Israel se chinuise multă vreme în cuptorul necazurilor. Actul acesta al lui Moise era pentru ei o asigurare că Dumnezeu Își amintea de legământul Său, cum și că timpul eliberării lor sosise.” — Idem, p. 267.

c. Ce efect au avut bubele asupra vrăjitorilor? Exod 9:11.

Exod 9:11: „Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii.”

„Cenușa aruncată spre cer s-a împrăștiat în particule fine peste toată țara Egiptului și, oriunde cădea, dădea naștere ‚pe oameni și pe dobitoace la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți’. Preoții și vrăjitorii îl încurajaseră până acum pe Faraon în încăpățânarea sa, dar de astă dată a venit o pedeapsă care i-a atins și pe ei. Loviți de o boală dezgustătoare și dureroasă, puterea cu care se făliseră până aici nu-i făcea decât să fie demni de dispreț și ei nu mai erau în stare să se lupte împotriva Dumnezeului lui Israel. Întreaga națiune a trebuit să vadă nebunia încrederii în vrăjitori, atunci când aceștia n-au fost în stare să-și apere propria persoană.” — Idem.


Miercuri 22 ianuarie

4. EGIPTENII SUNT ÎNFRICOȘAŢI

a. Cum i-a avertizat Dumnezeu, în mila Sa, pe egipteni, cu privire la cea de a șaptea plagă și care au fost rezultatele? Exod 9:18-21.

Exod 9:18-21: „Iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi. Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toți oamenii și toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case, și vor pieri.»’” Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului și-au adunat în case robii și turmele. Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvântul Domnului și-au lăsat robii și turmele pe câmp.”

„Ploaia sau grindina era ceva neobișnuit în Egipt, și o astfel de furtună, cum a fost prevestită, nu se mai văzuse niciodată. Știrea s-a răspândit repede și toți acei care au crezut cuvântul Domnului și-au strâns vitele, în vreme ce acei care au disprețuit avertizarea le-au lăsat pe câmp. Astfel, chiar în mijlocul revărsării judecății s-a dat pe față harul lui Dumnezeu, oamenii au fost puși la probă și s-a arătat astfel cât de mulți au fost determinați să se teamă de Dumnezeu, datorită manifestării puterii Sale. Ruină și pustiire au marcat calea îngerului distrugător. Numai ținutul Gosen a fost cruțat. S-a arătat astfel egiptenilor că pământul este sub controlul viului Dumnezeu, că elementele naturii ascultă de vocea Sa și că unica siguranță stă în ascultarea de El.” — Patriarhi și Profeți, p. 269, cap. Plăgile asupra Egiptului.

b. După ce Dumnezeu i-a avertizat pe egipteni de a opta plagă, cea a lăcustelor, ce a arătat că slujitorii lui Faraon se temeau de Dumnezeu? Exod 10:7.

Exod 10:7: „Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”

„Sfetnicii lui Faraon au rămas înspăimântați. Națiunea suferise o mare pierdere prin moartea animalelor lor. Mulți oameni fuseseră uciși de grindină. Pădurile erau distruse, iar recolta nimicită. Ei pierdeau repede tot ce câștigaseră prin munca evreilor. Țara întreagă era amenințată de foamete. Prinții și curtenii făceau presiuni asupra împăratului și cereau mânioși: ‚Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece, și să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?’ ” — Ibid., p. 271.

c. După tot ce se întâmplase până acum, cum a arătat Faraon că nu era încă dispus să lase Israelul să plece? Exod 10:8-11.

Exod 10:8-11: „Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă”, le-a zis el, „și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?” Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.” Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! Nu, nu, ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut.” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

„Faraon se străduise să-i nimicească pe israeliți printr-o muncă grea, dar acum el pretindea că era foarte interesat de buna lor stare și că i se rupea inima după pruncii lor. Adevăratul lui scop era acela de a reține femeile și copiii ca garanție, până la întoarcerea bărbaților.” — Idem.


Joi 23 ianuarie

5. RĂZVRĂTIREA ESTE O ALEGERE

a. Care a fost efectul asupra lui Faraon la fiecare pedeapsă succesivă a lui Dumnezeu? Exod 9:7, 35; 10:3.

Exod 9:7, 35: „Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase, și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat pe popor să plece. (35) Lui Faraon i s-a împietrit inima și n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.”

Exodul 10:3: „Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.”

„Dumnezeu le vorbește oamenilor prin slujitorii Săi, dându-le sfaturi și avertizări și mustrând păcatul. El dă fiecăruia ocazia să-și îndrepte greșelile, înainte ca acestea să se fixeze în caracter; dar dacă cineva refuză să fie îndreptat, puterea divină nu se opune spre a contracara pornirile propriilor lui acțiuni. Omul constată că este mai ușor să repete ce a mai făcut. El își împietrește inima împotriva influenței Duhului Sfânt. O nouă lepădare a luminii îl așază într-o astfel de situație, încât nicio influență, chiar mult mai puternică, nu va fi în stare să lase asupra lui impresii dăinuitoare.” — Patriarhi și Profeți, p. 268, cap. Plăgile asupra Egiptului.

b. Pe măsură ce Faraon a ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, cu ce este asemănat acest păcat și care este întotdeauna rezultatul unei astfel de alegeri? 1 Samuel 15:23 p.p.; Proverbe 28:14.

1 Samuel 15:23 p.p.: „Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii.”

Proverbe 28:14: „Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire.”

„Cel care dă pe față o împietrire în necredință, o indiferență încăpățânată față de adevărul divin, nu face altceva decât să culeagă roadele a ceea ce el însuși a semănat. Așa se face că mulțimi de oameni ascultă cu o nepăsare stoică adevărurile ce cândva le zguduiau sufletul. Ei au semănat delăsare și împotrivire față de adevăr și acum culeg roadele a ceea ce au semănat.” — Ibid., pp. 268, 269.


Vineri 24 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum s-au dovedit zeii Egiptului ca fiind inferiori Dumnezeului Cerurilor în timpul primei și celei de a doua plăgi?

2. În timpul plăgilor, cum a arătat Dumnezeu grija Lui atât pentru poporul Său, cât și pentru egipteni?

3. Cum au înfrânt păduchii și bubele pe vrăjitori?

4. Cum au arătat egiptenii că au crezut în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la venirea plăgii de grindină? Cum arătăm credința în Cuvântul lui Dumnezeu?

5. Care două atitudini duc la necredință?