Lecția 10. Dumnezeu are grijă de poporul Său

„Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; și mâinile lui au rămas întinse până la asfințitul soarelui.” (Exod 17:12)

„Ferice de pastorul care are un Aaron credincios și un Hur pentru a-i întări brațele când obosesc și a le ține în sus prin credință și rugăciune.

Un astfel de sprijin este un ajutor puternic pentru slujitorul lui Hristos în lucrarea lui și adesea va face să triumfe în mod glorios cauza adevărului.”—

Mărturii, vol. 4, p. 531, cap. Slujitorii lui Dumnezeu.

Recomandări pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 297-300, cap. De la Marea Roșie la Sinai.


Duminică 1 martie

1. POPORUL MURMURĂ DIN NOU

a. Cum au murmurat copiii lui Israel împotriva lui Moise când au ajuns la Refidim? De ce? Exod 17:1-3.

Exod 17:1-3: „Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice pe care poruncise Domnul să le facă, și au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut Atunci, poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutați ceartă cu mine? Pentru ce ispitiți pe Domnul?” Poporul stătea acolo, chinuit de sete, și cârtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici, cu copiii și turmele noastre?”

„Domnul i-a condus pe drumul unde nu era apă, ca să-i încerce, să vadă dacă, după ce au primit atâtea dovezi ale puterii Lui, au învățat să se întoarcă spre El, în suferința lor, și dacă s-au pocăit de cârtirile lor și de răzvrătirea din trecut împotriva Lui. Ei îi învinuiseră pe Moise și pe Aaron că, din motive egoiste, i-au adus din Egipt ca să-i omoare prin înfometare, pe ei și pe copiii lor, pentru ca ei să se poată îmbogăți cu averea lor. Făcând acest lucru, israeliții au atribuit omului lucrul despre care primiseră dovadă evidentă că era numai de la Dumnezeu, a cărui putere este nemărginită. Dumnezeu dorea ca aceste manifestări ale puterii Sale să-I fie atribuite numai Lui și ei să slăvească Numele Lui pe pământ... Dacă ei nu aveau să-L slăvească pe Dumnezeu în necazurile și restriștea lor, în călătoriile prin pustie spre Canaanul în perspectivă, în timp ce Dumnezeu le dădea în continuu dovada de netăgăduit a puterii și slavei Lui, și a purtării Sale de grijă față de ei, ei nu aveau să slăvească Numele Lui și să-L glorifice nici când urma să fie stabiliți în țara Canaanului, înconjurați de binecuvântări și prosperitate.” — Mărturii, vol. 2, p. 107, cap. Avertizări și mustrări.


Luni 2 martie

2. DUMNEZEU ARE GRIJĂ

a. Ce a făcut Moise după ce le-a auzit plângerile? Exod 17:4; Ieremia 29:12.

Exod 17:4: „Moise a strigat către Domnul și a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin, și au să mă ucidă cu pietre.”

Ieremia 29:12: „Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta.”

„Domnul spune: ‚Cheamă-Mă în ziua necazului’ (Psalmii 50:15). El ne invită să aducem înaintea Lui greutățile și trebuințele noastre, cum și nevoia noastră de ajutor divin. El ne îndeamnă să fim stăruitori în rugăciune. De îndată ce greutățile se ivesc, noi trebuie să îndreptăm către El cererile noastre sincere și călduroase. Prin rugăciunile noastre insistente, noi demonstrăm încrederea noastră puternică în Dumnezeu. Simțământul lipsei noastre ne determină să ne rugăm în mod stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mișcat de rugăciunile noastre fierbinți.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 172, cap. Nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor Săi?

b. În ce loc și cu ce instrucțiuni precise, l-a trimis Dumnezeu pe Moise pentru apă? Cum a fost asigurată apa în mod miraculos? Exod 17:5, 6.

Exod 17:5, 6: „Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului și ia cu tine vreo câțiva din bătrânii lui Israel; ia-ți în mână și toiagul cu care ai lovit râul și pornește! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca și va țâșni apă din ea, și poporul va bea.” Moise a făcut așa în fața bătrânilor lui Israel.”

„În durerea sa, Moise a strigat către Domnul: ‚Ce să fac cu poporul acesta?’ El a fost îndrumat să-i ia pe bătrânii lui Israel și toiagul cu care săvârșise minunile în Egipt și să meargă înaintea poporului. Și Domnul i-a zis: ‚Iată, Eu voi sta înaintea ta, pe stânca Horebului; vei lovi stânca, și va țâșni apă din ea, și poporul va bea’. El a ascultat și apa a țâșnit într-un izvor puternic care a satisfăcut din abundență nevoile taberei. În loc de a-i porunci lui Moise să-și ridice toiagul și să aducă niște plăgi teribile asemenea acelora din Egipt, asupra căpeteniilor din această mulțime rea și nemulțumită, Dumnezeu, în marea Sa milă, a făcut din toiag instrumentul Său pentru a-i izbăvi.”— Patriarhi și profeți, p. 298, cap 26. De la Marea Roșie la Sinai.

c. Ce alt nume i-a dat Moise acelui loc, și de ce l-a redenumit? Exod 17:7 (vezi adnotarea dintre paranteze)

Exod 17:7: „El a numit locul acela Masa și Meriba (Ispită și ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră și ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”

„În setea lor, poporul L-a ispitit pe Dumnezeu spunând: ‚Este oare Dumnezeu cu noi sau nu? Dacă Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne dă apă și pâine?’ Necredința astfel manifestată era nelegiuită și Moise se temea ca nu cumva judecățile lui Dumnezeu să se abată asupra lor. Și el a pus numele locului aceluia Masa (ispitire) și Meriba (ceartă), în amintirea păcatului lor.” — Idem.


Marți 3 martie

3. SIMBOLURILE LUI HRISTOS

a. Pe cine reprezintă stânca lovită? 1 Corinteni 10:4.

1 Corinteni 10:4: „și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos.”

„Moise a lovit stânca, dar Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care, ascuns privirii lor în stâlpul de nor, a stat alături de Moise și a făcut să curgă apa dătătoare de viață. Nu numai Moise și bătrânii, ci întreaga adunare a poporului Israel, care stătea la distanță, au văzut slava Domnului; dacă norul ar fi fost îndepărtat, ei ar fi fost nimiciți de strălucirea teribilă a celui care era în nor.” — Patriarhi și profeți, p. 298, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

b. În ce alt sens este numit Isus o stâncă? Psalmii 94:22; Marcu 12:10.

Psalmii 94:22: „Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.”

Marcu 12:10: „Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”

„În înțelepciunea Lui nemărginită, Dumnezeu a ales piatra de temelie și a așezat-o El însuși. El a numit-o ‚temelie puternică’. Întreaga lume poate așeza pe ea poverile și durerile ei; ea le suportă. Cu deplină siguranță, toți pot clădi pe ea. Hristos este ‚o piatră încercată’. Cei care se încred în El nu vor fi dezamăgiți. El a suportat toate probele. Vinovăția lui Adam și a urmașilor lui a apăsat asupra Sa și El a ieșit mai mult decât biruitor asupra puterilor răului. El a dus poverile aruncate asupra Lui de toți păcătoșii care s-au pocăit. În Hristos, inima vinovată a aflat odihnă. El este temelia sigură. Toți cei care se sprijină pe El se odihnesc în deplină siguranță. Prin legătura lui Hristos, Piatra vie, toți cei care clădesc pe această temelie devin pietre vii. Mulți sunt ciopliți, lustruiți, înfrumusețați prin propriile sforțări; dar nu pot să devină ‚pietre vii’, deoarece nu sunt în legătură cu Hristos. Fără legătura aceasta, niciun om nu poate fi mântuit. Fără viața lui Hristos în noi, nu putem rezista furtunii de ispite.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 598, 599, cap 65. Templul curățit din nou.

c. Ce este simbolizat prin apa care curgea din stânca lovită? Ioan 4:10-14; 7:37-39.

Ioan 4:10-14: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

Ioan 7:37-39: „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

„Acela care bea din apa vie devine un izvor de viață. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toți și făcându-i pe cei gata să piară doritori să bea din apa vieții.” — Hristos, Lumina lumii, p. 195, cap. La fântâna lui Iacov.


Miercuri 4 martie

4. RĂZBOIUL CU AMALECIŢII

a. Ce pericol a amenințat apoi poporul lui Israel? Exod 17:8.

Exod 17:8: „Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.”

„Din cauza neascultării și a îndepărtării lor de Dumnezeu, a fost îngăduit ca israeliții să fie duși în locuri de strâmtorare și să sufere împotrivire; vrăjmașilor li s-a îngăduit să facă război cu credincioșii, să-i umilească și să-i facă să-L caute pe Dumnezeu, în necazul și nenorocirea lor. ‚Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.’ Aceasta a avut loc imediat după ce copiii lui Israel s-au dedat la cârtiri pline de răzvrătire și la plângeri nedrepte și iraționale împotriva conducătorilor lor, pe care Dumnezeu îi pregătise și îi alesese să-i conducă prin pustiuri, spre țara Canaanului.” — Mărturii, vol. 2, pp. 106, 107, cap. O conștiință pătată.

b. Cum i-a învins Dumnezeu pe amaleciți? Exod 17:9-12.

Exod 17:9-12: „Atunci, Moise a zis lui Iosua: „Alege niște bărbați și ieși de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.” Iosua a făcut ce-i spusese Moise și a ieșit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron și Hur s-au suit pe vârful dealului. Când își ridica Moise mâna, era mai tare Israel și când își lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, și mâinile lui au rămas întinse până la asfințitul soarelui.”

„Când au venit amaleciții să atace tabăra lui Israel în pustie, Moise știa că poporul lui nu era pregătit pentru confruntare. El a trimis pe Iosua cu o ceată de ostași să-l întâmpine pe vrăjmaș, în timp ce el, Aaron și Hur au stat pe un munte, cu fața spre câmpul de bătălie. Acolo, bărbatul lui Dumnezeu a pus problema înaintea Lui, singurul care era în stare să le dea biruința. Cu mâinile întinse spre cer, Moise s-a rugat cu toată seriozitatea pentru succesul oștirilor lui Israel. S-a observat că, în timp ce mâinile îi erau ridicate, Israel era biruitor împotriva vrăjmașului, dar când, datorită oboselii, mâinile îi cădeau, biruia Amalec. Aaron și Hur i-au sprijinit mâinile lui Moise până ce victoria deplină și completă s-a întors de partea lui Israel, iar vrăjmașii lor au fost alungați de pe câmpul de luptă. Cazul acesta ar trebui să fie o învățătură pentru tot Israelul până la încheierea timpului, și anume că Dumnezeu este tăria poporului Său. Când triumfa Israel, Moise era cu mâinile ridicate spre cer și mijlocea în favoarea lor; tot așa, când tot Israelul lui Dumnezeu învinge, aceasta este pentru că Cel Puternic preia cazul lor și luptă pentru ei. Moise n-a cerut și n-a crezut că Dumnezeu îi va învinge pe vrăjmașii lor, atâta timp cât Israel era inactiv. El a aranjat toate forțele de care dispunea și le-a trimis să iasă, atât de pregătite cum le-a permis situația, și apoi a adus problema în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Moise, pe munte, mijlocește la Domnul, în timp ce Iosua și bravii lui urmași sunt jos, făcând tot ce pot mai bine pentru a-i înfrunta și respinge pe vrăjmașii lui Israel și ai lui Dumnezeu.” — Ibid., vol. 4, pp. 530, 531, cap. Slujitorii lui Dumnezeu.


Joi 5 martie

5. AMALEC ESTE ÎNVINS

a. După ce amaleciții au fost învinși, ce sentință a fost pronunțată asupra lor? Exod 17:14; Deuteronom 25:17-19.

Exod 17:14: „Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

Deuteronom 25:17-19: „Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec pe drum, la ieșirea voastră din Egipt: cum te-a întâlnit pe drum și, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit și sleit de puteri. Când îţi va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri – să nu uiţi lucrul acesta.”

„Minunile făcute de Moise înaintea egiptenilor au fost făcute de poporul lui Amalec subiect de batjocură, iar teama națiunilor înconjurătoare era luată în derâdere. Ei au jurat pe zeii lor că îi vor nimici pe evrei, așa ca niciunul să nu scape, fălindu-se că Dumnezeul lui Israel va fi neputincios ca să le reziste. Ei nu fuseseră vătămați sau amenințați în vreun fel de israeliți. Atacul lor a fost cu totul neprovocat. El trebuia să demonstreze ura și sfidarea lor față de Dumnezeu, prin faptul că ei căutau să-l nimicească pe poporul Său... Când i-au atacat pe cei sleiți de puteri și fără apărare din rândurile lui Israel, bărbații lui Amalec au pecetluit soarta națiunii lor. Grija lui Dumnezeu este îndreptată spre cei mai slabi dintre copiii Săi. Niciun act de cruzime sau opresiune făcut față de ei nu rămâne neobservat de Cer. Mâna Lui se întinde ca un scut peste toți aceia care-L iubesc și se tem de El; oamenii să fie atenți ca nu cumva să lovească această mână; pentru că ea ține sabia dreptății.” — Patriarhi și profeți, p. 300, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

b. Ce ar trebui să ne amintim când suntem persecutați astăzi în mod similar cum a fost Israel de către amaleciți? Matei 5:11, 12. Cum îi privește Dumnezeu pe acei care îi persecută pe frații lor?

Matei 5:11-12: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”

„Dacă astfel a pedepsit Dumnezeu cruzimea unei națiuni păgâne, cum va privi El pe cei care, mărturisind a fi poporul Său, fac război fraților lor, care sunt lucrători istoviți și obosiți ai cauzei Sale?” — Mărturii, vol. 5, p. 245, cap. Unitatea creștină.


Vineri 6 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum sunt încercarea și necazul un test pentru noi astăzi, așa cum a fost pentru israeliți?

2. Când ne rugăm stăruitor în situații dificile, ce dovedește aceasta?

3. Care este cheia pentru a deveni o piatră vie?

4. Care este uneori cauza pentru care suntem aduși în situații dificile?

5. Ce păcat a pecetluit sentința lui Amalec? Cum suntem uneori vinovați de același păcat?