Pelerinajul prin pustie

Lecția 9. Pâine din Cer

„Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor lahotarele țării Canaanului.” (Exod 16:35)

„Timp de patruzeci de ani, [israeliților] li se reamintea zilnic, prin această miraculoasă aprovizionare, de grija neobosită a lui Dumnezeu și de iubirea Lui gingașă. În cuvintele psalmistului, Dumnezeu le-a dat ‚grâu din cer, au mâncat cu toții pâinea celor mari’ (‚hrana îngerilor’ engl. KJV) (Psalmii 78:24, 25), adică, hrana ce le-a fost dată de către îngeri).” — Patriarhi și profeți, p. 297, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 294-297, cap. De la MareaRoșie la Sinai.

 

Duminică 23 februarie

1. MURMURÂND ȘI PLÂNGÂNDU-SE DIN NOU

a. De ce au murmurat din nou israeliții când au venit în pustia Sin? Exod 16:1-3.

Exod 16:1-3: „Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim și au ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului. Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.”

„Până acum ei nu suferiseră de foame; nevoile lor zilnice erau satisfăcute, dar ei se temeau pentru viitor. Ei nu puteau înțelege cum avea să se hrănească această mare mulțime în călătoriile ei prin pustie și, în imaginație, și-au văzut copiii murind de foame. Dumnezeu a îngăduit ca greutățile să-i înconjoare, iar rezervele lor de hrană să se împuțineze, pentru ca inimile lor să se poată întoarce spre El, care până aici fusese Eliberatorul lor. Dacă în strâmtorarea lor aveau să-L cheme, El avea încă să dea pe față dovezile iubirii și grijii Sale față de ei. El le făgăduise că, dacă vor asculta de poruncile Sale, nicio boală nu avea să vină asupra lor și numai necredința lor păcătoasă a fost aceea care i-a făcut să-și imagineze că ei sau copiii lor puteau să moară de foame.... Ei vedeau numai neajunsurile și încercările lor din prezent; și în loc să spună: ‚Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru noi; deși am fost sclavi, El face din noi o mare națiune’, ei vorbeau numai de greutățile drumului, întrebându- se când oare se va sfârși peregrinajul lor obositor.” — Patriarhi și profeți, pp. 292, 293, cap. De la Marea Roșie la Sinai.


Luni 24 februarie

2. MUSTRAREA MURMURĂTORILOR

a. Ce le-a promis Domnul și cum a testat El poporul când le asigura proviziile zilnice? Exod 16:4, 5.

Exod 16:4, 5: „Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.”

b. Care a fost răspunsul lui Moise și al lui Aaron la murmurele exagerate ale poporului? Exod 16:6-10.

Exod 16:6-10: „Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. Și mâine dimineață, veți vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’” Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor.”

„Moise i-a asigurat pe copiii lui Israel că nevoile lor aveau să fie împlinite. ‚Domnul vă va da astă seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați’. Și apoi a adăugat: ‚Căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului’. Apoi i-a poruncit lui Aaron să le spună: ‚Apropiați-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cârtirile. În timp ce Aaron vorbea, ei s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor’. O splendoare nevăzută de ei niciodată, simboliza prezența divină. Prin manifestări adresate simțurilor lor, ei aveau să obțină o cunoaștere a lui Dumnezeu. Ei trebuia să învețe că Cel Prea Înalt era conducătorul lor, și nicidecum omul Moise, și ei trebuia să se teamă de Numele Lui și să asculte de glasul Său.” — Patriarhi și Profeți, pp. 294, 295, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

c. Ce făgăduințe avem în ce privește proviziile noastre de hrană, astăzi? Filipeni 4:19; Psalmii 37:25. Cum putem fi și noi cum au fost copiii murmurători ai lui Israel în această privință?

Filipeni 4:19: „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.”

Psalmii 37:25: „Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.”

„Deși nevoile lor prezente sunt satisfăcute, mulți nu vor să se încreadă în Dumnezeu pentru viitor și unii ca aceștia se tem tot timpul ca nu cumva sărăcia să vină asupra lor, iar copiii lor să fie lăsați să sufere. Unii anticipează întotdeauna răul sau exagerează dificultăți care realmente există, astfel încât ochii lor sunt orbi față de multele binecuvântări care ar cere recunoștință din partea lor. Obstacolele pe care le întâmpină, în loc să-i facă să caute ajutorul lui Dumnezeu, unica sursă de putere, îi despart de El, pentru că trezesc în ei neliniștea și nemulțumirea...

N-ar trebui să se acorde niciun loc acelei neîncrederi în Dumnezeu, care ne conduce să facem din pregătirea pentru nevoile viitoare scopul principal al vieții, ca și când fericirea noastră ar consta în aceste lucruri pământești. Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să fie doborât de griji.” — Patriarhi și profeți, pp. 293, 294, cap. De la Marea Roșie la Sinai.


Marți 25 februarie

3. DUMNEZEU ÎȘI HRĂNEȘTE POPORUL

a. Ce fel de hrană a oferit Domnul israeliților seara și dimineața cu o ocazie, și pentru o lună după aceea? Exod 16:11-15. De ce era Dumnezeu atât de specific în cerințele Sale cu privire la tipul de hrană oferit lor?

Exod 16:11-15: „Domnul, vorbind lui Moise, a zis: „Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” Seara au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul.”

„Dacă israeliților li s-ar fi dat în pustie dieta cu care fuseseră obișnuiți în Egipt, atunci ei ar fi arătat același spirit greu de stăpânit pe care lumea îl manifestă în zilele noastre. În dieta bărbaților și femeilor din această generație sunt cuprinse multe lucruri pe care Domnul nu le-ar fi permis copiilor lui Israel să le mănânce. Familia omenească, așa cum se prezintă ea astăzi, este o ilustrație despre ceea ce ar fi fost copiii lui Israel dacă Dumnezeu i-ar fi lăsat să mănânce alimentele și să urmeze obiceiurile și datinile egiptenilor.” — The SDA Bible Commentary [E.G.White Comments], vol. 1, p. 1102.

„În Egipt gustul lor se pervertise. Dumnezeu intenționa să restaureze apetitul lor la o stare pură și sănătoasă, pentru ca ei să poată fi satisfăcuți cu fructele simple date lui Adam și Evei în Eden. El era în perspectivă să-i reașeze într-un al doilea Eden, într-o țară bună, în care să se poată bucura, hrănindu-se din fructele și cerealele pe care El le-ar fi asigurat. Scopul urmărit de El era să-i libereze de acea dietă dăunătoare pe care ei o adoptaseră în Egipt, căci El dorea ca ei să se mențină într-o sănătate deplină și să ducă o viață sănătoasă în țara bună către care El îi conducea, așa încât neamurile păgâne care-i înconjurau să poată fi îndemnate să laude pe Dumnezeul lui Israel care făcuse o lucrare atât de minunată pentru poporul Său. Dacă poporul care Îl recunoștea ca pe un Dumnezeu al cerului nu avea să se păstreze într-o sănătate deplină, numele Său nu putea fi proslăvit.” — Idem.

b. Descrieți mana și modul în care trebuia pregătită aceasta? Exod 16:31; Numeri 11:7-8

Exod 16:31: „Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere.”

Numeri 11:7-8: „Mana semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul. Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.”

„Dimineața, pe fața pământului era ‚ceva mărunt, ca niște grăunțe, mici ca bobițele de gheață albă’. Semăna cu grăunțele de coriandru. Poporul a numit-o ‚mană’. Moise a spus: Aceasta ‚este pâinea, pe care v-o dă Domnul ca hrană’. Poporul a strâns mană și a văzut că este din abundență pentru toți. Ei ‚o măcinau la râșniță, sau o pisau într-o piuă; o fierbeau în oală, și făceau turte din ea’ (Numeri 11:8). ‚Mana avea gustul unei turte făcute cu miere’.” — Patriarhi și profeți, p. 295, cap. De la Marea Roșie la Sinai.


Miercuri 26 februarie

4. ADUNÂND MANA

a. Ce instrucțiuni a primit poporul pentru adunarea manei? Exod 16:16-26. Cum a exemplificat mana necesitatea respectării Sabatului, înainte de darea legii pe Sinai?

Exod 16:16-26: „Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. În urmă o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața.” N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!” Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. Veți strânge timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.”

„În fiecare săptămână, în timpul lungii lor călătorii în pustie, israeliții au fost martorii unei întreite minuni, menite să impresioneze mințile lor cu privire la sfințenia Sabatului: o dublă cantitate de mană ce cădea în ziua a șasea, nu cădea mana în cea de-a șaptea zi, iar porția necesară pentru ziua Sabatului se păstra dulce și curată, pe când dacă ar fi fost păstrată altă dată, de pe o zi pe alta, n-ar mai fi fost bună de mâncat. În împrejurările legate de căderea manei, avem dovada concludentă că Sabatul nu a fost instituit, așa cum pretind unii, atunci când a fost dată Legea pe Sinai. Mai înainte ca israeliții să ajungă la Sinai, ei au înțeles că păzirea Sabatului era obligatorie pentru ei. Fiind obligați să adune în fiecare zi de vineri o porție dublă de mană în pregătirea lor pentru Sabat, zi în care nu cădea mană deloc, natura sacră a zilei de odihnă le era mereu întipărită.” — Patriarhi și Profeți, p. 296, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

b. Cât timp a durat aprovizionarea zilnică cu mană? Exod 16:35. De ce a oprit-o Dumnezeu?

Exod 16:35: „Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.”

„ ‚În a patrusprezecea zi a lunii’ a fost sărbătorit Paștele pe câmpia Ierihonului. ‚A doua zi de Paște au mâncat din grâul țării, azimi și boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. Mana a încetat a doua zi de Paște, când au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele țării Canaanului, în anul acela. ’Anii lungi ai peregrinajului lor prin pustie se încheiaseră. Picioarele israeliților călcau în sfârșit pe pământul Țării Făgăduite.” — Patriarhi și profeți, p. 486, cap. Trecerea Iordanului.

c. De ce a fost păstrat un ulcior cu mană în chivotul legământului? Exod 16:32, 33; Evrei 9:4.

Exod 16:32, 33: „Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’” Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.”

Evrei 9:4: „El avea un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legământului.”


Joi 27 februarie

5. MÂNCÂND MANĂ ASTĂZI

a. Care este mana pe care trebuie să o adunăm și să o mâncăm astăzi? Ieremia 15:16; Ioan 6:63 (partea a doua). Cât de des trebuie să facem aceasta?

Ieremia 15:16: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor!”

Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.”

„Cuvântul lui Dumnezeu este mană din cer, din care să se hrănească sufletul și să primească tărie. Biblia este marele standard al binelui și al răului, care definește în mod clar păcatul și sfințirea. Principiile ei vii, străbătând viața noastră ca niște fire de aur, sunt singura noastră apărare în încercări și ispite.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 422, cap. Biblia în educație.

„Fiecare trebuie să vină la Hristos cu propriul său suflet flămând, fiecare trebuie să aibă propriile sale convingeri, să simtă nevoia propriului său suflet și să învețe de la Hristos pentru el însuși.

„Umpluți cu Pâinea Vieții, noi nu putem flămânzi după atracțiile pământești, după emoțiile lumești și după gloria pământească. Experiența noastră religioasă va fi de aceeași natură cu hrana cu care ne hrănim.”

„Hrana pe care o mâncăm odată nu ne satură pentru totdeauna. Noi trebuie să consumăm zilnic hrană. La fel, noi trebuie să mâncăm în fiecare zi din Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca viața sufletului să fie reînnoită. În acei care se hrănesc regulat din Cuvânt ia chip Hristos, nădejdea slavei. O neglijare a citirii și studierii Bibliei aduce inaniția spirituală.” — Înalta noastră chemare, p. 209, cap. Pâinea care satură.


Vineri 28 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce fel de lucruri s-au plâns copiii lui Israel? Cum a dovedit aceasta o lipsă de credință?

2. Ce uit când mă concentrez asupra dificultăților și răului din jurul meu?

3. Ce se întâmplă când mănânc din hrana Egiptului și urmăresc obiceiurile lui? De ce ar trebui să fiu preocupat pentru a fi sănătos?

4. Cum a fost fixat în memoria poporului lui Dumnezeu caracterul sacru al Sabatului, prin aprovizionarea cu mană?

5. Ce se va întâmpla cu mine pe măsură ce mă satur din Pâinea Vieții, prin studiul Cuvântului? De ce este atât de important pentru mine să mănânc din această Pâine în fiecare zi?