Lecția 8. Lecții la Mara și Elim

„Moise a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci, și acolo l-a pus la încercare.” (Exod 15:25).

„Căutați pe Domnul pentru înțelepciune în orice împrejurare. În fie-care încercare rugați-L pe Isus să vă arate o calea de ieșire din necazurile voastre. Atunci ochii voștri vi se vor deschide pentru a vedea soluția și pentru a beneficia de promisiunile vindecătoare care au fost consemnate în Cuvântul Său.” — Selected Messages, bk. 2, p. 273.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 291-294.


Duminică 16 februarie

1.ÎN PUSTIA ȘUR

a. Câte zile au călătorit israeliții prin pustie fără să găsească apă? Exod 15:22

Exod 15:22: „Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă.”

b. Cum se numea locul unde au găsit apă și cum era apa? Exod 15:23. Ce înseamnă „Mara”? (același verset, vezi adnotarea din- tre paranteze) (Compară cu Rut 1:20.)

Exod 15:23: „Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).”

Rut 1:20: „Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi (Plăcută), ziceți-mi Mara (Amără- ciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.”

„Timp de trei zile, în călătoria lor n-au găsit apă. Rezerva pe care o luase-ră cu ei se terminase. Nu era nimic care să le potolească setea arzătoare, în timp ce se târau obosiți peste întinderile arse de soare. Moise, care cunoștea această regiune, știa ceva ce nu știau ceilalți, și anume că la Mara, cel mai apropiat loc de poposire, unde se găseau izvoare, apa nu era bună de băut. Cu mare îngrijorare el urmărea norul călăuzitor. Cu strângere de inimă el a auzit strigătul plin de bucurie — ‚apă, apă’ — al cărui ecou se făcea auzit pretutindeni. Bărbați, femei și copii, în graba lor, plini de bucurie, s-au în-grămădit la izvoare, când, deodată, un strigăt plin de durere a izbucnit din mulțime — apa era amară.” — Patriarhi și profeți, p. 291, cap. De la Marea Roșie la Sinai.


Luni 17 februarie

2. UITÂND BINECUVÂNTĂRILE

a. Ce a făcut poporul când au început să sufere de sete? Exod 15:24; Psalmii 106:13.

Exod 15:24: „Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?”Psalmii 106:13: „Dar au uitat curând lucrările Lui și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui.”

„În groaza și disperarea lor, i-au reproșat lui Moise că i-a condus pe un astfel de drum, neținând seama de faptul că prezența divină din acel nor misterios îl condusese și pe el, la fel cum i-a condus pe ei. În durerea sa față de disperarea lor, Moise a făcut ce ei au uitat să facă: el a strigat fierbinte către Dumnezeu după ajutor. ” — Patriarhi și profeți, p. 291, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

b. Ce le spune Hristos celor care, în neliniștea lor pentru nevoile viitoare, uită binecuvântările trecute? Luca 12:29, 30

Luca 12:29, 30: „Să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu vă frămân- tați mintea. Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele.”

„Creștinii nu ar trebui să își îngăduie să fie tulburați de grija și de neliniștea cu privire la lucrurile necesare vieții. Dacă Îl iubesc și Îl ascultă pe Dumnezeu și dacă își fac partea, El va avea grijă de nevoile lor. Chiar dacă va trebui să vă câștigați existența cu sudoarea frunții, nu trebuie să renunțați la încrederea în Dumnezeu, căci în marele plan al providenței Sale, El vă va satisfacenevoilezilnice.”— Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p.227.

c. Ce arată că Dumnezeu nu ne va uita niciodată? Isaia 44:21; 49:15, 16.

Isaia 44:21: „Ţine minte aceste lucruri, Iacove, și tu, Israele, căci ești robul Meu. Eu te-am făcut, tu ești robul Meu, Israele, nu Mă uita!

Isaia 49:15, 16: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”

„Dragostea lui Isus este ceva exprimat, mai tandru decât iubirea unei mame pentru copilul ei. Cea mai tandră dragoste pe care o cunoaștem este cea a unei mame pentru copilul ei, dar dragostea lui Isus o depășește. Ea își poate schimba sentimentele. Mamele pot deveni aspre, dar Isus niciodată nu va deveni nepăsător sau nedrept, sau nemilos față de copiii Săi.

Niciodată, chiar niciodată să nu arătam neîncredere și lipsă de credință. Atât de puternică este dragostea Lui încât controlează toate sentimentele naturii Sale și El folosește toate resursele Sale vaste pentru a face bine oa-menilor. Iubirea Lui este durabilă, fără variabilitate sau umbră de schimba-re. Să nu dezonorăm niciodată pe Dumnezeu încercând din răsputeri să ne ațintim privirea asupra noastră și să ne avem permanent în vedere pe noi înșine.” — The Upward Look, p. 180.

„Oh, ce ușor este pentru noi să uităm pe Dumnezeu, în timp ce El nu ne uită niciodată; El ne înconjoară cu îndurările Sale în fiecare moment.”— Înalta noastră chemare, p. 314, cap. Semnul legământului veșnic.


Marți 18 februarie

3. AMARUL DEVINE DULCE

a. Cum au devenit apele de la Mara dulci? Exod 15:25. Ce lecții practice putem învăța din acesta?

Exod 15:25: „Moise a strigat către Domnul, și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci și acolo l-a pus la încercare.”

„Pentru fiecare încercare, Dumnezeu a pregătit ajutor. Când, în deșert, Israel a ajuns la apele amare ale Marei, Moise a strigat către Domnul. Dom-nul nu le-a oferit vreun remediu nou, ci le-a atras atenția asupra a ceea ce era la îndemână. Un arbust pe care El îl crease trebuia să fie aruncat în izvor pentru a face apa dulce și curată. Când s-a făcut aceasta, poporul a băut din apă și s-a înviorat. În fiecare încercare, dacă-L căutăm, Hristos ne va da aju-tor. Ochii noștri se vor deschide pentru a înțelege făgăduințele de vindecare amintite în Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne va învăța cum să ne însușim fiecare binecuvântare care va fi un antidot pentru durere. Pentru fiecare înghițitură amară care ne este dusă la buze, vom găsi o ramură vindecătoare. Nu trebuie să permitem ca viitorul, cu problemele lui grele, cu perspec-tivele lui nesatisfăcătoare, să ajungă să ne înmoaie inimile, să ne facă genun-chii să tremure și mâinile să atârne neputincioase. ‚Să se prindă de tăria Mea’, spune Cel Atotputernic, ‚ca să poată face pace cu Mine; și va face pace cu Mine’ (Isaia 27:5). Acei care își predau viețile sub călăuzirea Sa și în serviciul Său nu vor fi aduși niciodată într-o situație pentru care El să nu fi prevăzut ieșire. Ori-care ar fi situația în care ne aflăm, dacă suntem împlinitori ai Cuvântului Său, avem o Călăuză care să ne îndrume pe cale; oricare ar fi nedumerirea noastră, avem un Sfetnic priceput; oricare ar fi întristarea noastră, pierderea suferită sausingurătateadecaresuferim,avemunPrietenplindecompasiune.”— Pe urmele Marelui Medic, p. 248, cap. Principii Biblice de vindecare.

b. Unde și cu ce altă ocazie a existat o problemă similară și cum a fost rezolvată? 2 Regi 2:19-22.

2 Regi 2:19-22: „Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă.” El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.” Și i-au adus. Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’” Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.”

„Vindecarea apelor din Ierihon a fost realizată nu prin vreo înțelepciune omenească, ci prin intervenția supranaturală a lui Dumnezeu... Prin aruncarea sării în izvorul amar, Elisei a învățat aceeași lecție spiritu-ală dată veacuri mai târziu de Mântuitorul ucenicilor Săi, când a declarat: ‚Voi sunteți sarea pământului’ (Matei 5:13). Sarea amestecată în izvorul cu ape rele l-a curățit și a adus viața și binecuvântarea acolo unde mai înainte fuse-se otravă și moarte. Când Dumnezeu compară pe copiii Săi cu sarea, El vrea să-i învețe că scopul pentru care îi face supuși ai harului este ca ei să devină mijloacepentrusalvareaaltora.”— Profețișiregi,p.231,cap.Vindecareaapelor.


Miercuri 19 februarie

4. FĂGĂDUINŢE PENTRU CEI ASCULTĂTORI

a. Ce a promis Domnul să facă pentru poporul Său și care au fost condițiile? Exod 15:26. Există condiții similare astăzi?

Exod 15:26: „El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumne- zeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.”

„Există condiții pe care trebuie să le respecte toți cei care vor să-și păs-treze sănătatea. Toți trebuie să învețe și să cunoască aceste condiții. Domnul nu este mulțumit cu ignoranța privitoare la legile Lui, fie cele naturale sau cele spirituale. Noi trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu atât pentru vindecarea corporală, cât și pentru cea sufletească. Ar trebui să-i învățăm și pe alții cum să păstreze și să-și refacă sănă-tatea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 824, cap. Duceți-vă și învățați toate neamurile.

b. Ce asigurare este dată celor bolnavi? Psalmii 103:2-5; Iacov 5:15-16.

Psalmii 103:2-5: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din bine- facerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale, El îți izbăvește viața din groapă, El te încununează cu bunătate și îndurare; El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești iarăși ca vulturul.”

Iacov 5:15-16: „Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciu- nea fierbinte a celui neprihănit.”

„Paraliticul a găsit în Hristos vindecare atât pentru suflet, cât și pentru trup. El avea nevoie de sănătate sufletească înainte să se poată bucura de sănătate trupească. Înainte ca boala fizică să poată fi vindecată, Hristos tre-buie să despovăreze mintea și să curețe sufletul de păcat. Această lecție nu ar trebui trecută cu vederea. Astăzi există mii de oameni care suferă de boli fizice și care, asemenea paraliticului, tânjesc după cuvintele: ‚Păcatele îți sunt iertate’. Povara păcatului, cu neliniștea lui și dorințele lui nemulțumite, este temelia bolilor lor. Ei nu pot găsi ușurare până nu vin la Vindecătorul sufletului. Pacea, pe care numai El poate s-o dea, ar reda vigoare minții și sănătate corpului.” — Pe urmele Marelui Medic, p. 77, cap. Vindecarea sufletului.

c. De ce ar trebui să fim deosebiți privind modul în care avem grijă de trupul nostru? 1 Corinteni 6:19, 20; 10:31.

1 Corinteni 6:19, 20: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care lo- cuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

1 Corinteni 10:31: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.”

„Templul sacru al trupului trebuie să fie păstrat curat și necontaminat, pentru ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să locuiască în el. Trebuie să păstrăm cu credincioșie proprietatea Domnului, pentru că orice abuz față de puterile noastre scurtează timpul în care viețile noaste ar putea fi folosite pentru slava lui Dumnezeu... Folosindu-ne în mod corespunzător puterile noastre la cel mai mare nivel, în cea mai utilă activitate, păstrând fiecare organ să-nătos, protejând fiecare organ așa încât mintea, tendoanele și mușchii să funcționeze armonios, putem oferi cel mai prețios serviciu pentru Dumne-zeu.” — My Life Today, p. 134.


Joi 20 februarie

5. IZVOARELE DE LA ELIM

a. După ce israeliții au plecat de la Mara, unde a fost următorul popas? Descrieți oaza pe care au găsit-o acolo. Exod 15:27.

Exod 15:27: „Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.”

b. Cum promite Dumnezeu să asigure nevoile poporului Său chiar înainte de intrarea lor în Canaanul ceresc, la fel cum le-a asigu- rat israeliților hrană și apă în călătoria lor prin pustie? Isaia 33:16; Psalmii 37:19.

Isaia 33:16: „Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scă- pare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi.”

Psalmii 37:19: „Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.”

„Domnul mi-a arătat în mod repetat că este contrar Bibliei a ne face provi-zii pentru asigurarea nevoilor noastre vremelnice în timpul strâmtorării. Am văzut că, dacă sfinții și-ar face provizii alimentare sau ar avea hrană în câmp, în timpul de strâmtorare, când sabia, foametea și boala cutreieră țara, acestea le-ar fi luate de mâini violente și străinii ar culege roadele din câmpurile lor. Atunci va fi timpul să ne încredem cu totul în Dumnezeu și El ne va sprijini. Am văzut că ne vor fi asigurate pâinea și apa în acel timp și că nu vom duce lipsă și nu vom flămânzi; căci Dumnezeu poate să ne întindă o masă în pustie. Dacă va fi nevoie, va trimite corbi să ne hrănească, așa cum a făcut pentru a-l hrăni pe Ilie, sau va face să plouă mană din cer, așa cum a făcut pentru israe-liți.” — Experiențe și Viziuni, p. 56, cap. Datoria având în vedere timpul de strâmtorare.

 

Vineri 21 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

  1. De ce a fost numit „Mara” locul unde copiii lui Israel au găsit apă?

  2. Cum au reacționat [n.tr. israeliții] atunci când providența lui Dum- nezeu i-a adus în acel loc? Cum suntem și noi uneori la fel? Ce ar trebui să facem în schimb?

  3. Dumnezeu a făgăduit că nu ne vom afla niciodată într-o situație în care El nu a prevăzut nevoile noastre. În ce condiții este valabil aceasta?

  4. De ce este atât de important să păstrăm astăzi legile lui Dumnezeu de sănătate?

  5. Ce a promis Dumnezeu să ofere poporului Său chiar înainte de in- trarea lor în Canaanul Ceresc?