Lecția 6. Părăsind Egiptul

Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului.” (Exod 12:41).

„Ca și stelele în vastul circuit al drumului rânduit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă și nici întârziere.” — Hristos, Lumina lumii, p. 32, cap. Împlinirea vremii.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 281-283, cap. Exodul.


Duminică 2 februarie

1. PREGĂTIREA DE PLECARE

a. Ce au cerut israeliții pentru munca grea și suferința lor în Egipt, și de ce au onorat egiptenii cererea lor? Exod 12:33, 35, 36.

Exod 12:33, 35, 36: „Egiptenii zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.” (35, 36) Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au jefuit pe egipteni.”

b. Descrie mulțimea care a părăsit Egiptul. Exod 12:37-39.

Exod 12:37-39: „Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei.”

„Un număr mare de egipteni au ajuns să recunoască prin manifestarea semnelor și minunilor desfășurate în Egipt – că Dumnezeul evreilor era singurul Dumnezeu adevărat... Ei au promis ca pe viitor să aleagă pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu al lor. Ei s-au hotărât să părăsească Egiptul și să meargă împreună cu copiii lui Israel să se închine Dumnezeului lor.” — The SDA Bible Commentary [E.G.White], vol. 1, p. 1101.

„Și au plecat ‚în număr de aproape șase sute de mii de oameni, care mergeau pe jos, afară de copii. O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei’. În această mulțime se aflau nu numai acei care erau mânați de credința în Dumnezeul lui Israel, ci se afla, de asemenea, un foarte mare număr de oameni care doreau numai să scape de plăgi sau porniseră după mulțimea în mișcare numai din sentimentalism și curiozitate. Această clasă de oameni a fost permanent o piedică și o cursă pentru Israel.” — Patriarhi și profeți, p. 281, cap. Exodul.


Luni 3 februarie

2. AMINTINDU-ȘI ȘEDEREA

a. Cât timp a locuit Avraam și urmașii săi printre străini și cu ce generație s-a încheiat șederea lor în Egipt? Exod 12:40, 41; Geneza 15:13-16.

Exod 12:40, 41: „Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului.”

Geneza 15:13-16: „Și Domnul a zis lui Avram: „Să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. Tu vei merge în pace la părinții tăi; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă vârful”.”

b. Cum suntem noi, de asemenea, pribegi pe pământ? Evrei 11:13-16.

Evrei 11:13-16: „În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.”

„Prin lucrările lor, [ucenicii] au mărturisit constant că această lume nu era căminul lor; cetățenia lor era sus, ei căutau o țară mai bună, cerească. Conversația și sentimentele lor erau despre lucruri cerești. Ei erau în lume, dar nu din lume, în spirit și practică ei erau separați de preceptele și obiceiurile ei. Exemplul lor zilnic mărturisea că ei trăiau pentru slava lui Dumnezeu. Marele lor interes, precum și cel al Stăpânului lor, era de a salva sufletele.” — Lift Him Up, p. 325.

c. În comemorarea Paștelui, ce a cerut Dumnezeu cu privire la întâiul născut al omului și al animalelor? Exod 13:2, 11-15; Numeri 3:13. Ce lecție ne-a învățat această lege?

Exod 13:2, 11-15: „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.” (11-15) Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. Și când te va întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.”

„Pe lângă acestea, întâii născuți, atât dintre oameni, cât și dintre animale, trebuia să fie ai Domnului, putând fi cumpărați înapoi numai printr-o răscumpărare, ca recunoaștere a faptului că, atunci când întâii născuți ai Egiptului au pierit, ai lui Israel, deși au fost izbăviți în mod minunat, ar fi fost și ei părtași aceleiași sorți, dacă nu s-ar fi adus jertfa ispășitoare.” — Patriarhi și profeți, p. 274, cap. Paștele.

„După ce a fost stabilit serviciul în sanctuar, Domnul a ales seminția lui Levi în locul întâilor născuți din tot Israelul, ca să slujească în sanctuar. Dar întâii născuți urma totuși să fie priviți ca fiind ai Domnului și trebuia să fie răscumpărați. În felul acesta, legea pentru înfățișarea întâilor născuți a căpătat o însemnătate deosebită. În timp ce era o amintire a minunatei eliberări a copiilor lui Israel de către Domnul, ea preînchipuia o eliberare mai mare, pe care avea să o împlinească singurul Fiu al lui Dumnezeu. După cum sângele stropit pe ușori i-a salvat pe întâii născuți ai lui Israel, tot astfel sângele lui Hristos are putere să salveze lumea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 51, cap. Consacrarea.


Marți 4 februarie

3. URMÂND CONDUCEREA LUI DUMNEZEU

a. Ce dorință a lui Iosif au îndeplinit israeliții când au plecat din Egipt? Geneza 50:25; Exod 13:19.

Geneza 50:25: „Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.”

Exod 13:19: „Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâinăscut de parte bărbătească dintre fiii tăi.”

„La plecarea lor din Egipt, israeliții duceau cu ei o moștenire prețioasă, oasele lui Iosif, care așteptaseră atât de mult timp împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu și care, în timpul anilor întunecoși de robie, fuseseră o aducere aminte a izbăvirii lui Israel.” — Patriarhi și profeți, p. 282, cap. Exodul.

b. De ce au plecat israeliții pe un drum ocolit, în loc de a fi conduși direct în țara făgăduită? Exod 13:17, 18.

Exod 13:17, 18: „După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului.”

„În loc de a urma calea directă spre Canaan, care trecea prin țara filistenilor, Domnul le-a îndreptat mersul spre miazăzi, spre țărmurile Mării Roșii... Dacă ar fi încercat să treacă prin țara filistenilor, înaintarea lor ar fi fost stânjenită, căci filistenii îi considerau sclavi fugiți de la stăpânii lor și n-ar fi ezitat să se războiască cu ei. Israeliții erau slab pregătiți pentru a se lupta cu poporul acela puternic și războinic. De asemenea, ei Îl cunoșteau prea puțin pe Dumnezeu și aveau puțină credință în El și s-ar fi înspăimântat și descurajat. Erau neînarmați și nedeprinși cu lupta, iar starea lor de spirit era deprimată datorită îndelungatei lor robii; erau stânjeniți de femei și copii, de turme și cirezi. Conducându-i pe drumul spre Marea Roșie, Domnul S-a descoperit ca un Dumnezeu al milei și al înțelepciunii.” — Idem.

c. Când Dumnezeu pare uneori să ne conducă într-un mod pe care nu-l înțelegem, așa cum a făcut El cu copiii lui Israel, ce ar trebui să ne amintim? Ioan 13:7.

Ioan 13:7: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

„Încercările noastre par adesea insuportabile, și fără ajutorul lui Dumnezeu sunt într-adevăr de nesuportat. Dacă nu ne bazăm pe El ne vom scufunda sub povara responsabilităților care nu aduc decât tristețe și mâhnire. Dacă Îl facem însă pe Hristos dependența noastră nu ne vom afunda în încercări. Când totul pare întunecat și inexplicabil trebuie să avem încredere în dragostea Lui; trebuie să repetăm cuvintele pe care Hristos le-a spus sufletelor noastre: ‚Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea’.” — My Life Today, p. 184.


Miercuri 5 februarie

4. SEMNE VIZIBILE ALE CĂLĂUZIRII LUI DUMNEZEU

a. Din ce loc au pornit copiii lui Israel călătoria? Unde au avut primul și al doilea popas? Exod 12:37; 13:20.

Exod 12:37: „Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.”

Exod 13:20: „Au plecat din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei.”

b. Ce a trimis Dumnezeu să călăuzească poporul Său în călătoria lor zi și noapte? Exod 13:21, 22; Psalmii 105:39.

Exod 13:21, 22: „Domnul mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.”

Psalmii 105:39: „A întins un nor ca să-i acopere și focul ca să lumineze noaptea.”

„Stindardul Conducătorului lor nevăzut era totdeauna cu ei. Ziua, norul le arăta calea sau se întindea ca un acoperământ deasupra mulțimii. El servea ca apărare împotriva căldurii arzătoare, iar prin răcoarea și umezeala lui aducea o înviorare milostivă în deșertul ars de soare și de lipsă de apă. Noaptea, el devenea un stâlp de foc, luminându-le tabăra și asigurându-i fără încetare de prezența divină.” — Patriarhi și profeți, p. 282, cap. Exodul.

c. Cum prezintă Isaia grija lui Dumnezeu pentru poporul Său în conflictul final în timp ce acesta se află aproape de patria lor cerească? Isaia 4:5-6.

Isaia 4:5, 6: „Domnul va așeza, peste toată întinderea muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua și un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii.”

„Într-unul dintre cele mai frumoase și mai încurajatoare pasaje din cartea profetului Isaia, se face referire la stâlpul de nor și de foc, spre a reprezenta grija lui Dumnezeu față de poporul Său în marea luptă finală cu puterile răului. ‚Domnul va așeza peste toată întinderea muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare un nor de fum ziua, și un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii’ (Isaia 4:5, 6)”. — Ibid. p. 283.

„În timpul încercării ce ne stă în față, semnul legământului purtării de grijă a lui Dumnezeu va fi pus asupra acelora care au păzit cuvântul răbdării Sale... Leul din Iuda, atât de îngrozitor pentru cei care au lepădat harul Său, va fi Mielul lui Dumnezeu pentru cei ascultători și credincioși. Stâlpul de nor, care exprimă mânie și groază pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu, este lumină, îndurare și eliberare pentru cei care au păzit poruncile Lui. Brațul care este puternic pentru a-i lovi pe răzvrătiți va fi puternic pentru a-i elibera pe cei credincioși. Fiecare credincios va fi în mod sigur adunat. ‚El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă’ (Matei 24:31).” — Mărturii, vol. 6, p. 404, cap. Pregătire pentru criza finală.


Joi 6 februarie

5. FARAON ÎI URMĂREȘTE PE ISRAELIŢI

a. Ce instrucțiune și avertizare a transmis Domnul israeliților, având în vedere pericolul iminent? Exod 14:1-4.

Exod 14:1-4: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare. Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au rătăcit prin țară; îi închide pustia.’ Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa.”

b. Cu ce forță mare a urmărit Faraon pe fugari și unde i-a ajuns? Exod 14:5-9.

Exod 14:5-9: „S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. Egiptenii i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Ţefon.”

„Împăratul era hotărât să-l intimideze pe Israel printr-o mare desfășurare a puterii sale. Egiptenii se temeau ca nu cumva supunerea lor silită față de Dumnezeul lui Israel să-i facă să ajungă de râsul celorlalte națiuni; dar, dacă aveau să pornească acum cu o mare desfășurare a forței lor și să-i aducă înapoi pe fugari, atunci aveau să-și recapete gloria și să-și recâștige serviciile robilor lor.” — Patriarhi și profeți, p. 283, cap. Exodul.

c. În lupta noastră personală pentru eliberarea de stăpânirea lui Satan, ce promisiune ar trebui să ne inspire cu privire la garanția eliberării? Isaia 49:24, 25.

Isaia 49:24, 25: „Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? „Da”, zice Domnul, „prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi.”

„Duhurile întunericului se vor lupta pentru cel care odată a fost sub stăpânirea lor, dar îngerii lui Dumnezeu îl vor apăra cu o putere care va câștiga biruința. Domnul zice: ‚Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? Da, zice Domnul, prada celui puternic va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa: Căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi’ (Isaia 49:24, 25).” — Hristos, Lumina lumii, p. 258, cap. La Capernaum.


Vineri 7 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum ne putem asemăna cu mulțimea amestecată, în motivele noastre de a sluji lui Dumnezeu?

2. Cum putem arăta că suntem doar peregrini pe acest pământ?

3. La începutul călătoriei lor, de ce au fost nevoiți israeliții să parcurgă o cale mai lungă? Ce ar trebui să învățăm din experiența lor?

4. Cum va servi din nou stâlpul de nor și cel de foc poporului lui Dumnezeu în conflictul final?

5. Ce căutau egiptenii să recâștige când au decis să-i urmărească pe israeliți?