Lecția 13. Un zid de protecție

„Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmii 119:1)

„Cel care înțelege cât de departe ajung pretențiile Legii lui Dumnezeu poate înțelege ceva din ticăloșia păcatului. Și cu cât sunt mai înalte ideile sale asupra cerințelor lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi recunoștința pentru iertarea ce i s-a acordat.” — Înalta noastră chemare, p. 137, cap. Legea lui Dumnezeu-un zid protector.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 305-310, cap. Legea dată lui Israel.


Duminică 22 martie

1. RECUNOAȘTEREA CREATORULUI

a. Când a fost dat omenirii Sabatul? Care a fost scopul Sabatului? Geneza 2:1-3.

Geneza 2:1-3: „Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.”

„Sabatul... trebuie să fie păstrat în amintire și respectat ca memorial al lucrării Creatorului. Arătând spre Dumnezeu ca Întemeietor al cerurilor și al pământului, el Îl deosebește pe adevăratul Dumnezeu de toți ceilalți dumnezei falși.” — Patriarhi și profeți, p. 307, cap. Legea dată lui Israel.

b. Care sunt câteva instrucțiuni generale în păzirea adevăratului Sabat? Isaia 58:13.

Isaia 58:13: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării...”

c. De ce adesea nu reușim să ne înfrânăm vorbirea în Sabat? Matei 12:34.

Matei 12:34: „Pui de năpârci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura.”

„Pentru a păstra cu sfințenie Sabatul, nu ar trebui să nu îngăduim nici chiar minții noastre să se ocupe de lucrurile cu caracter vremelnic.” — Idem.

„Dar, pentru a sfinți Sabatul, și oamenii trebuie să fie sfinți. Prin credință, ei trebuie să ajungă părtași la neprihănirea lui Hristos.” — Hristos, Lumina lumii, p. 283, cap. Sabatul.


Luni 23 martie

2. PUNÂNDU-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC

a. Ce transmite Dumnezeu chiar de la începutul legii, arătându-i importanța? Exod 20:3. Cum arătăm că am pus ceva pe primul loc în viața noastră? Căror altor tipuri de zei slujim noi uneori?

Exod 20:3: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”

„Dumnezeu, Cel veșnic, având viață în Sine Însuși, Cel necreat, El Însuși Izvorul și Susținătorul a toate, este singurul îndreptățit la suprema închinare și adorare. Omului îi este interzis să dea oricui altcuiva locul cel dintâi în simțămintele sale sau în slujirea sa. Tot ce cultivăm și tinde să slăbească iubirea noastră față de Dumnezeu sau să ia locul slujirii ce-I datorăm devine pentru noi un zeu.”— Patriarhi și profeți, p. 305, cap. Legea dată lui Israel.

b. Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Dumnezeu? Marcu 12:30; Deuteronom 10:12.

Marcu 12:30: „și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.”

Deuteronom 10:12: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău.”

„Slujirea lui Hristos solicită întreaga ființă – inima, mintea, sufletul, puterea. El nu va accepta o inimă împărțită. El așteaptă ca noi să facem tot ce putem mai bine.” — This Day with God, p. 161.

c. Ce atribut este vital pentru ca noi, dacă încheiem o relație cu Dumnezeu în care El să dețină primul loc? Galateni 5:6.

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„Credința care reușește să ne aducă în contact vital cu Hristos exprimă din partea noastră preferința supremă, încrederea perfectă, întreaga consacrare... Ea lucrează în viața urmașului lui Hristos adevărata ascultare de poruncile lui Dumnezeu, pentru că dragostea față de Dumnezeu și iubirea față de om vor fi rezultatul unei legături vitale cu Hristos.” — In Heavenly Places, p. 108.

„[Credinciosul adevărat] rămâne în Hristos, și își extrage hrana de la El. Această legătură spirituală poate fi stabilită doar prin exercitarea credinței personale. Această credință trebuie să exprime din partea noastră preferința supremă, încrederea perfectă, consacrarea deplină. Voința noastră trebuie să fie supusă în întregime voinței divine, sentimentele noastre, dorințele, interesele și onoarea noastră trebuie identificate cu propășirea împărăției lui Hristos și cu onoarea cauzei Sale, noi primind în mod constant har de la El, și Hristos acceptând recunoștința noastră.” — My Life Today, p. 11.


Marți 24 martie

3. PUNÂND DEOPARTE DORINŢELE EGOISTE

a. De unde se naște dorința păcătoasă care duce la păcate grave cum ar fi pofta și adulterul? Proverbe 4:23; Matei 15:19; 22:37.

Proverbe 4:23: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!”

Matei 15:10: „Isus a chemat mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți...”

Matei 22:37: „Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’”

„Ispititorul nu ne poate constrânge niciodată să păcătuim. El nu poate stăpâni mințile, decât dacă acestea sunt predate puterii lui. Voința trebuie să consimtă, credința trebuie să se desprindă de Hristos înainte ca Satan să-și exercite puterea asupra noastră. Dar fiecare dorință păcătoasă pe care o cultivăm îi dă lui un punct de sprijin. Orice punct în care noi nu ajungem la standardul pus de Dumnezeu este o poartă deschisă, pe care poate să intre vrăjmașul să ne ispitească și să ne distrugă. Și orice greșeală sau înfrângere din partea noastră îi dă diavolului prilej să-L învinuiască pe Hristos.” — Hristos, Lumina lumii, p. 125, cap. Biruința.

„Porunca a zecea lovește la rădăcina tuturor păcatelor, oprind dorințele egoiste, de unde izvorăsc faptele păcătoase. Și cel care, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, se reține chiar și de la o dorință păcătoasă care vizează ceea ce aparține altuia nu se va face vinovat de vreo faptă rea față de semenii săi.”— Patriarhi și profeți, p. 309, cap. Legea dată lui Israel.

b. Ce ar trebui să facem atunci când ne dăm seama că terenul de luptă se află în minte? Filipeni 2:5-8; Apocalipsa 3:20.

Filipeni 2:5-8: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.”

Apocalipsa 3:20: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.”

„Isus a devenit om ca să poată mijloci între om și Dumnezeu... ca să-i poată reda omului gândirea inițială pe care a pierdut-o în Eden prin ispita ademenitoare a lui Satan.” — That I May Know Him, p. 291.

„Prin convertire și transformare oamenii trebuie să primească gândirea lui Hristos.” — Ibid. p. 134.

c. Cât de cuprinzătoare este ascultarea de porunca a șaptea? Matei 5:27, 28.

Matei 5:27, 28: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurvești.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.”

„Această poruncă interzice nu numai faptele murdare, ci chiar și gândurile și dorințele senzuale, sau orice practică ce tinde să le ațâțe. Curăția este cerută nu numai în viața exterioară, ci și în intențiile și simțămintele tainice ale inimii. Hristos, care a învățat obligațiile larg cuprinzătoare ale Legii lui Dumnezeu, a declarat că un gând sau o privire rea sunt realmente păcate, tot așa cum este fapta de călcare a Legii.” — Patriarhi și profeți, p . 309, cap. Legea dată lui Israel.


Miercuri 25 martie

4. RESPINGÂND GÂNDURI DISTRUCTIVE

a. Care este rădăcina din care izvorăște uciderea? 1 Ioan 3:15. Ce mai implică păstrarea poruncii a șasea?

1 Ioan 3:15: „Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el.”

„Toate actele de nedreptate care tind să scurteze viața; spiritul de ură și răzbunare sau tolerarea unei pasiuni care duce la acțiuni vătămătoare pentru alții sau care ne face să le vrem răul (‚căci cine urăște pe fratele său este un ucigaș’); o egoistă neglijare de a îngriji de cei în nevoie sau în suferință; orice satisfacere egoistă a poftelor, orice lipsire fără rost de cele necesare sau munca peste măsură ce tinde să vatăme sănătatea — toate acestea, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt călcări ale poruncii a șasea.” — Patriarhi și profeți, p. 308, cap. Legea dată lui Israel.

b. Ce caracteristică a inimii firești duce la ură și cum afectează această trăsătură rea pe cei ce o nutresc? 1 Corinteni 3:3; Proverbe 14:30.

1 Corinteni 3:3: „pentru că tot lumești sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări, nu sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni?”

Proverbe 14:30: „O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.”

„Invidia este o fiică a mândriei și, dacă este adăpostită în inimă, conduce la ură și sfârșește prin răzbunare și ucidere.” — Patriarhi și profeți, p. 651, cap. David ca fugar.

„Invidia este una din trăsăturile cele mai vrednice de dispreț ale caracterului satanic. Ea caută neîncetat să se înalțe pe sine aruncând dispreț asupra altora. Un om invidios va căuta să îl înjosească pe semenul său pentru a se înălța pe sine însuși.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 3, p. 1159.

„Invidia, gelozia și bănuielile rele sunt o umbră infernală prin care Satan caută să intercepteze vederile voastre despre caracterul lui Hristos, în așa fel încât privind răul să vă schimbați după asemănarea lui.” — Ibid. p. 1163.

c. Cât de departe ar trebui să se extindă sinceritatea noastră dacă dorim cu adevărat să păstrăm porunca a opta? 2 Corinteni 8:21.

2 Corinteni 8:21: „Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.”

„Porunca a opta... condamnă furtul și tâlhăria. Ea cere o cinste deplină în cele mai mici amănunte ale problemelor vieții. Ea interzice îmbogățirea peste măsură și necinstită în afaceri și cere plata dreaptă a datoriilor și a salariilor. Ea declară că orice încercare de a obține foloase personale de pe urma neștiinței, slăbiciunii sau nenorocirii altora este trecută ca înșelăciune în cărțile din cer.” — Patriarhi și profeți, p. 309, cap. Legea dată lui Israel.


Joi 26 martie

5. CEA MAI MARE ONOARE PĂMÂNTEASCĂ

a. Ce este special în legătură cu a cincea poruncă? Efeseni 6:2; Exod 20:12.

Efeseni 6:2: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință.”

Exod 20:12: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.”

„Părinții sunt îndreptățiți la o dragoste și un respect care nu se cuvin niciunei alte persoane. Dumnezeu Însuși, care a așezat asupra lor o responsabilitate pentru sufletele încredințate grijii lor, a poruncit ca, în anii de la început ai vieții, părinții să țină locul lui Dumnezeu pentru copiii lor. Iar acela care respinge autoritatea îndreptățită a părinților săi, respinge autoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere din partea copiilor nu numai să dea respect, supunere și ascultare părinților lor, ci de asemenea să le dea dragostea și amabilitatea lor, să le ușureze poverile, să le apere prestigiul, să-i ajute și să-i mângâie la bătrânețe. Ea încurajează respectul față de slujitorii lui Dumnezeu și față de conducători și de toți aceia cărora Dumnezeu le-a dat să aibă autoritate.” — Ibid., p. 308

„Obligația noastră față de părinți nu încetează niciodată. Dragostea noastră pentru ei, și a altora pentru noi, nu se măsoară nici în ani, nici în distanță, și responsabilitatea noastră nu poate fi lăsată deoparte niciodată.” — My Life Today, p. 278.

„Acei care doresc într-adevăr să fie urmași ai lui Hristos trebuie să-L lase să locuiască în inimă și să-L întroneze acolo ca suprem conducător. Ei trebuie să reprezinte spiritul și caracterul Său în viața din căminul lor și să dea pe față bunătate și curtoazie față de cei cu care vin în contact. Sunt mulți copii care mărturisesc a cunoaște adevărul, dar care nu dau părinților lor cinstea și afecțiunea ce li se cuvin, care nu manifestă decât puțină iubire față de tatăl și mama lor și care uită să-i onoreze neîmplinind dorințele și nevoile lor și nici căutând să le ușureze îngrijorările.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 60.


Vineri 27 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum pot să țin sfânt Sabatul? Ce vor exprima cuvintele și acțiunile mele?

2. Care va fi rezultatul dacă eu am o legătură vitală cu Hristos?

3. Ce se întâmplă când este nutrită o dorință sau cugetare păcătoasă?

4. Ce este invidia? Care este rezultatul nutririi acestei trăsături păcătoase?

5. De ce au dreptul părinții să fie iubiți și respectați mai mult decât orice altă persoană?