Lecția 2. Un mesaj de eliberare

„Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.” (Exod 4:17)

„Sosise timpul pentru eliberarea lui Israel. Dar planul lui Dumnezeu urma să fie adus la îndeplinire într-un mod în care mândria omenească să fie copleșită de dispreț. Eliberatorul trebuia ca, la început, să fie un simplu păstor, având în mână numai un toiag; dar Dumnezeu avea să facă din acel toiag simbolul puterii Sale.” — Patriarhi și Profeți, p. 251 – cap. Moise.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 251-256, cap. 22, Moise.


Duminică 5 ianuarie

1. MESAJUL DE LA DUMNEZEU

a. În timp ce Moise îngrijea turmele lui Ietro, ce se întâmpla în Egipt? Exod 2:23-25.

Exod 2:23-25: „După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștință de ei.”

b. Ce experiență a avut Moise la tufișul arzător? Exod 3:1-5.

Exod 3:1-5: „Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că rugul era tot un foc și rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”

c. Ce lecție importantă putem învăța din această experiență? Psalmii 89:7.

Psalmii 89:7: „Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.”

„Umilința și respectul ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor acelora care vin în prezența lui Dumnezeu. În Numele lui Isus, noi putem veni înaintea Sa cu încredere, dar nu trebuie să ne apropiem de El cu îndrăzneală și încumetare, ca și când El ar fi pe aceeași treaptă cu noi. Sunt unii oameni care se adresează marelui, atotputernicului și sfântului Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, ca și când s-ar adresa cuiva care este deopotrivă cu ei sau chiar unuia mai prejos decât ei. Sunt unii oameni care se poartă în casa Lui cum nu s-ar încumeta să se poarte în camera de audiență a unui conducător pământesc. Aceștia să-și aducă aminte că se află în fața Aceluia pe care Îl adoră serafimii și în prezența căruia îngerii își acoperă fețele.” — Patriarhi și profeți, p. 252, cap. Moise.


Luni 6 ianuarie

2. DUMNEZEU CHEAMĂ PE MOISE

a. Ce urma să facă Domnul în folosul poporului Său? Exod 3:7-9.

Exod 3:7-9: „Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile. M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă, într-o țară unde curge lapte și miere, și anume în locurile pe care le locuiesc canaaniții, hetiții, amoriții, fereziții, heviții și iebusiții. Iată că strigătele israeliților au ajuns până la Mine și am văzut chinul cu care îi chinuiesc egiptenii.”

b. Cum s-a încadrat Moise în planul lui Dumnezeu de a realiza aceasta? Exod 3:10; Faptele Apostolilor 7:34, 35.

Exod 3:10: „Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Fapte 7:34, 35: „Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.”

c. Cum a răspuns Moise chemării lui Dumnezeu și ce a vrut Domnul să înțeleagă el? Exod 3:11-15.

Exod 3:11-15: „Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine, și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: ‘Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi’ și mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?” Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numește «Eu sunt» m-a trimis la voi.’” Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’

„Uimit și înspăimântat din cauza poruncii, Moise s-a dat înapoi zicând: „Cine sunt eu ca să mă duc la Faraon, și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Răspunsul a fost: „Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”.

„Moise se gândea la greutățile pe care avea să le întâmpine, la orbirea, ignoranța și necredința poporului său, dintre care mulți erau cu totul lipsiți de orice cunoaștere a lui Dumnezeu. „Iată”, a zis el, „când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: ‚Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi’, și mă vor întreba: ‚Care este numele Lui?’ ce le voi răspunde?” Răspunsul a fost: „EU SUNT CEL CE SUNT”. „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‚Cel ce Se numește EU SUNT m-a trimis la voi’.” — Patriarhi și profeți, pp. 252. 253, cap. Moise.

„Moise nu se aștepta ca acesta să fie modul în care Dumnezeu îl va folosi pentru a elibera Israelul din Egipt. El a crezut că eliberarea va fi prin război. Când Domnul i-a făcut cunoscut faptul că trebuie să stea în fața lui Faraon, și în numele Său să-i ceară să lase pe Israel să plece, el s-a dat înapoi din fața acestei misiuni.

Faraonul în fața căruia trebuia să apară nu era cel care decretase ca el să fie condamnat la moarte. Regele acela era mort, și un altul îi luase locul la guvernare. Aproape toți regii egipteni au purtat numele de Faraon. Moise ar fi preferat să stea în fruntea copiilor lui Israel ca general al lor, și să facă război cu egiptenii. Dar acesta nu era planul lui Dumnezeu. El avea să fie mărit în fața poporului său, și avea să-i învețe nu numai pe ei, ci și pe egipteni, că există un Dumnezeu viu, care are puterea de a salva și de a nimici.” — Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 189, 190.


Marți 7 ianuarie

3. DUMNEZEU ASIGURĂ PE MOISE

a. Ce mesaj a avut Moise pentru bătrânii lui Israel? Exod 3:16-20.

Exod 3:16-20: „Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel și spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El a zis: «V-am văzut și am văzut ce vi se face în Egipt și am zis: Vă voi scoate din suferința Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților, într-o țară unde curge lapte și miere.»’ Ei vor asculta de glasul tău și te vei duce, tu și bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului și îi veți spune: ‘Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.’ Știu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică. Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecați.”

b. Cum avea să-și îndeplinească Dumnezeu promisiunea că poporul Său nu va părăsi Egiptul cu mâinile goale? Exod 3:21-22.

Exod 3:21-22: „Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor, și, când veți pleca, nu veți pleca cu mâinile goale. Fiecare femeie va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei vase de argint, vase de aur și haine pe care le veți pune pe fiii și fiicele voastre. Și veți jefui astfel pe egipteni.”

„Egiptenii se îmbogățiseră din munca stoarsă prin silnicie de la israeliți și, întrucât aceștia din urmă trebuia să pornească în călătorie spre noul lor cămin, era drept ca ei să ceară plata pentru anii lor de muncă grea. Ei trebuia să ceară obiecte de preț, care puteau fi transportate ușor, și Dumnezeu avea să-i facă să capete trecere înaintea egiptenilor. Minunile mari săvârșite pentru eliberarea lor aveau să-i umple de groază pe opresori, astfel încât cererile robilor aveau să fie împlinite.” — Patriarhi și Profeți, p. 253, cap. Moise.

c. Deoarece Moise a fost reticent în a accepta chemarea lui Dumnezeu, ce alte dovezi i-a dat Domnul despre providența Sa? Exod 4:1-9. Cum trebuie să răspundem chemării lui Dumnezeu astăzi?

Exod 4:1-9: „Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ți S-a arătat Domnul!’” Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă.” El a întins mâna și l-a apucat, și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui. „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă că ți S-a arătat Domnul Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” Domnul i-a mai zis: „Bagă-ți mâna în sân.” El și-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o și iată că mâna i se acoperise de lepră și se făcuse albă ca zăpada. Domnul a zis: „Bagă-ți din nou mâna în sân.” El și-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân și iată că mâna se făcuse iarăși cum era carnea lui. „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu și s-o torni pe pământ, și apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.”

„Moise vedea înaintea sa greutăți ce păreau de netrecut. Ce dovadă îi putea da el poporului că într-adevăr Dumnezeu l-a trimis? ‚Iată’, a zis el, ‚că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‚Nu ți s-a arătat Domnul’. I s-au dat acum dovezi care apelau la simțurile lui. I s-a spus să arunce toiagul la pământ. Când a făcut acest lucru, ‚toiagul s-a prefăcut într-un șarpe; și Moise fugea de el’. I s-a poruncit să-l prindă și acesta s-a făcut din nou toiag, în mâna sa. A fost îndemnat să-și vâre mâna în sân. El a ascultat și când ‚a scos-o, mâna i se acoperise de lepră și se făcuse albă ca zăpada’. Spunându-i-se să o pună din nou în sân, el a văzut, după ce a scos-o, că se făcuse la fel ca cealaltă. Prin aceste semne, Domnul l-a asigurat pe Moise că atât propriul Său popor, cât și faraon aveau să fie convinși că Cineva mai puternic decât împăratul Egiptului Se descoperea în mijlocul lor.’ — Patriarhi și profeți, pp. 253, 254, cap. Moise.

„Cine este oare gata ca, la chemarea Providenței, să renunțe la planurile la care ținea cu drag și să se despartă de legăturile familiale? Cine este gata să accepte noi răspunderi și să pășească în câmpuri necunoscute de activitate, aducând la îndeplinire lucrarea lui Dumnezeu cu hotărâre și inimă binevoitoare, socotind — de dragul lui Hristos — pagubele ca un câștig?” — Ibid, p. 127, cap. Chemarea lui Avraam.


Miercuri 8 ianuarie

4. DUMNEZEU CONTINUĂ SĂ ÎNCURAJEZE PE MOISE

a. Ce arată că Moise nu era încă dispus să asculte chemarea lui Dumnezeu? Exod 4:10-13.

Exod 4:10-13: „Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău, căci vorba și limba îmi sunt încurcate.” Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.” Moise a zis: „Ah, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți!”

„Dar slujitorul lui Dumnezeu era încă copleșit la gândul lucrării minunate și neobișnuite ce-i stătea înainte. În îngrijorarea și teama sa, el a încercat să prezinte ca o scuză neîndemânarea sa de a vorbi... El fusese plecat de atâta timp din Egipt, încât nu mai cunoștea bine și nici nu mai putea folosi fluent limba aceasta, ca atunci când se afla în mijlocul lor....

„La început, aceste scuze izvorau din umilință și din simțământul nevredniciei; dar, după ce Domnul făgăduise că va îndepărta toate dificultățile și că, în cele din urmă, îi va da biruință deplină, atunci orice ezitare și orice plângere cu privire la nevrednicia sa dovedeau neîncredere în Dumnezeu. Acest lucru implica temerea că Dumnezeu nu este în stare să-l califice pentru marea lucrare la care El îl chemase sau că a făcut o greșeală în ceea ce privește alegerea omului.” — Patriarhi și profeți, p. 254, cap. Moise.

b. Ce ajutor a dat Dumnezeu lui Moise, în timp ce a încercat cu răbdare să-l încurajeze pe servul Său? Exod 4:14-17. Cum încurajează Dumnezeu pe poporul Său astăzi?

Exod 4:14-17: „Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce veți avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ține pentru el locul lui Dumnezeu. Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”

„[Membrii bisericii lui Dumnezeu] să-și dea seama că lucrarea în care sunt angajați este una asupra căreia Domnul Și-a pus sigiliul Său... El ne cere să mergem să rostim cuvintele pe care ni le dă, simțind atingerea Sa sfântă pe buzele noastre.” — Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 275.

c. Ce altă asigurare i-a oferit Dumnezeu lui Moise? Exod 4:18-23.

Exod 4:18-23: „Moise a plecat și, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!” Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toți cei ce umblau să-ți ia viața au murit.” Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călare pe măgari și s-a întors în țara Egiptului. Și-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu. Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe care ți le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împietri inima, și nu va lăsa pe popor să plece. Tu vei zice lui Faraon: ‘Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’”

„Un om care acceptă răspunderile pe care Dumnezeu le așază asupra lui și cu tot sufletul său caută să se califice pentru a purta cum se cuvine aceste responsabilități, va crește în putere și îndemânare. Oricât de umilă ar fi poziția sa și oricât de mărginită ar fi iscusința sa, acel om care, încrezându-se în puterea divină va căuta să-și împlinească lucrarea cu credincioșie, va atinge adevărata măreție. Dacă Moise s-ar fi sprijinit numai pe puterea și înțelepciunea sa și ar fi acceptat în mod pripit această mare însărcinare, ar fi dat pe față completa lui nepregătire pentru o astfel de lucrare. Faptul că un om își dă seama de slăbiciunea lui este cel puțin o oarecare dovadă că este conștient de măreția lucrării la care a fost chemat, cum și de faptul că va face din Dumnezeu sfătuitorul și tăria sa.” — Patriarhi și profeți, p. 255, cap. Moise.


Joi 9 ianuarie

5. MOISE SE ÎNTOARCE ÎN EGIPT

a. Când Moise a acceptat chemarea lui Dumnezeu și a plecat în Egipt, ce s-a întâmplat pe cale? Exod 4:24-26. Ce lecție solemnă poate fi extrasă din acest eveniment?

Exod 4:24-26: „În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul și a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine.” Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!” din pricina tăierii împrejur.”

„[Moise] nu îndeplinise condiția pe temeiul căreia copilul său putea fi îndreptățit să aibă parte de binecuvântările legământului lui Dumnezeu cu Israel; iar o astfel de neglijență din partea unui conducător ales n-ar fi făcut altceva decât să slăbească puterea preceptelor dumnezeiești asupra poporului... În misiunea sa pe lângă faraon, Moise avea să se afle într-o situație foarte primejdioasă; viața sa putea fi cruțată numai prin protecția îngerilor sfinți. Dar, atâta vreme cât trăia într-o vădită neglijare a unei datorii cunoscute, el nu avea să fie în siguranță, căci nu putea fi ocrotit de îngerii lui Dumnezeu. În timpul strâmtorării ce va fi chiar înainte de venirea lui Isus Hristos, cei neprihăniți vor fi apărați prin lucrarea îngerilor cerești; dar nu va fi nicio siguranță pentru cei ce calcă Legea lui Dumnezeu. Atunci, îngerii nu îi vor putea ocroti pe aceia care nesocotesc vreuna din poruncile divine.”— Patriarhi și Profeți, p. 256, cap. Moise.

b. Când Moise și Aaron au ajuns în Egipt și i-au adunat pe bătrâni, cum a reacționat poporul la mesajul salvării? Exod 4:29-31.

Exod 4:29-31: „Moise și Aaron și-au văzut de drum și au adunat pe toți bătrânii copiilor lui Israel. Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise și Moise a făcut semnele înaintea poporului. Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferința și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ.”


Vineri 10 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce ne învață raportul despre Moise la tufișul arzător cu privire la modul în care ar trebui să ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune și în biserică?

2. Cum se aștepta Moise ca Dumnezeu să-l izbăvească pe Israel din Egipt? De ce nu a izbăvit Dumnezeu Israelul în felul acesta?

3. De ce suntem uneori reticenți în a accepta chemarea lui Dumnezeu în serviciul Său?

4. Care este un semn al adevăratei măreții al celor care slujesc pe Dumnezeu?

5. În timpul strâmtorării din fața noastră, ce au de pierdut cei care nu iau în seamă vreuna din poruncile divine?