Lecția 12. Dumnezeu vorbește poporului Său

„Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului.” (Deuteronom 5:4).

„Când Legea a fost rostită, Domnul, Creatorul cerului și al pământului stătea lângă Fiul Său pe munte, învăluit de flăcări de foc și de fum.” — The SDA Bible Commentary [E.G.White Comments], vol. 1, p. 1103.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 301-305, cap. De la Marea Roșie la Sinai (u.p.); cap. Legea dată lui Israel (p.p.).

 

Duminică 15 martie

1. SOSIREA LA SINAI

a. După cât timp de la părăsirea Egiptului au ajuns israeliții la Muntele Sinai? Exod 19:1, 2. Ce descoperire era gata să le facă Dumnezeu?

Exod 19:1, 2: „În luna a treia după ieșirea lor din țara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai. După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în fața muntelui.”

„Pretutindeni, înălțimi mari și stâncoase, în singuratica lor grandoare, păreau că vorbesc despre statornicie și măreție. Aici, mintea era copleșită de solemnitate și teamă plină de respect. Omul ajungea să-și simtă neștiința și slăbiciunea, în prezența Aceluia care ‚a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna’ (Isaia 40:12). Aici avea să primească Israel cea mai minunată descoperire din câte a dat vreodată Dumnezeu oamenilor. Aici își adunase Dumnezeu poporul, ca să poată imprima în ființa lui sfințenia cerințelor Sale, vestindu-le cu Însuși glasul Său Legea Sa cea sfântă. Schimbări mari și radicale urma să se facă în ei, căci influența îngrozitoare a robiei și a îndelungatei legături cu cei idolatri și-a lăsat amprenta asupra obiceiurilor și caracterului lor. Dumnezeu lucra la ridicarea lor pe o treaptă morală mai înaltă, dându-le posibilitatea să-L cunoască.” — Patriarhi și profeți, p. 302, cap. De la Marea Roșie la Sinai.

b. Ce cuvinte minunate i-a vorbit Dumnezeu lui Moise, împărtășindu-i dorința Sa pentru israeliți, precum și pentru popoul Său din toate veacurile? Exod 19:3-6.

Exod 19:3-6: „Moise s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: ‘Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’”

 

Luni 16 martie

2. PREGĂTIREA PENTRU ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU

a. După ce Moise a împărtășit poporului ceea ce i-a vorbit Dumnezeu, cum au răspuns ei? Exod 19:7-9.

Exod 19:7-9: „Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Și Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îți voi vorbi și să aibă totdeauna încredere în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.”

„Moise s-a întors în tabără și, adunându-i pe bătrânii lui Israel, le-a repetat solia divină. Răspunsul lor a fost: ‚Vom face tot ce a zis Domnul’. Astfel, ei au făcut un legământ solemn cu Dumnezeu, legându-se să-L primească drept conducător al lor, fapt prin care au devenit, într-un sens special, supuși ai autorității Sale.” — Patriarhi și profeți, p. 303, cap. Legea dată lui Israel.

„Acesta este angajamentul pe care trebuie să-l facă poporul lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă. Acceptarea lor de către Dumnezeu depinde de îndeplinirea cu credincioșie a termenilor angajamentului făcut cu El. Dumnezeu include în legământul Său pe toți acei ce ascultă de El.” — The SDA Bible Commentary [E.G.White Comments], vol. 1, p. 1103.

b. Ce pregătire a fost cerută poporului pentru a sta în prezența Domnului, atunci când El a prezentat Legea Sa? Exod 19:10-15. Ce grijă ar trebui să avem înainte de a sta în prezența lui Dumnezeu în biserică?

Exod 19:10-15: „Și Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfințește-i azi și mâine și pune-i să-și spele hainele. Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se va coborî în fața întregului popor, pe muntele Sinai. Să hotărăști poporului anumite margini de jur împrejur și să spui: ‘Să nu cumva să vă suiți pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. Nicio mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeți: dobitoc sau om nu va trăi.’ Când va suna trâmbița, ei vor înainta spre munte.” Moise s-a coborât de pe munte la popor, a sfințit poporul și ei și-au spălat hainele. Și a zis poporului: „Fiți gata în trei zile; să nu vă apropiați de vreo femeie.”

„Marele și puternicul Dumnezeu, care a creat Edenul cel frumos și tot ceea ce era plăcut în el, este un Dumnezeu al ordinii și El dorește ordine și curățenie de la poporul Său....

„Nu trebuia să fie nimic neglijat și dezordonat la cei care apăreau înaintea Lui, când veneau în sfânta Lui prezență. Și de ce se cerea aceasta? Care era scopul acestei atenții totale? Era aceasta numai pentru a obține aprobarea Lui? Motivul care mi-a fost prezentat era acesta: ca asupra poporului să poată fi făcută o impresie corectă. Dacă cei care slujesc în lucrarea sfântă n-ar reuși să manifeste grijă și respect față de Dumnezeu, în îmbrăcămintea și comportamentul lor, poporul și-ar pierde venerația și respectul pentru Dumnezeu și serviciul Lui cel sfânt. Dacă preoții arătau mare respect față de Dumnezeu, prin faptul că erau foarte atenți și foarte deosebiți când veneau înaintea prezenței Sale, aceasta dădea poporului o idee înaltă despre Dumnezeu și cerințele Lui. Aceasta le arăta că El era sfânt; că lucrarea Lui era sacră; și că tot ce este în legătură cu lucrarea Lui trebuie să fie sfânt; că trebuie să fie liber de orice impuritate și necurăție și că orice mânjitură trebuie să fie îndepărtată de la cei care se apropie de Dumnezeu.” — Mărturii, vol. 2, p. 611, 612, cap. Manierele și îmbrăcămintea pastorilor.

 

Marți 17 martie

3. ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU

a. Descrieți măreția și solemnitatea scenei când Dumnezeu a coborât din cer pentru a vorbi cu poporul Său. Exod 19:16-20; Deuteronom 33:2, 3.

Exod 19:16-20: „A treia zi dimineața, au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte; trâmbița răsuna cu putere și tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, și s-au așezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălța ca fumul unui cuptor, și tot muntele se cutremura cu putere. Trâmbița răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, și anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Și Moise s-a suit sus.”

Deuteronom 33:2, 3: „El a zis: „Domnul a venit din Sinai Și a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran Și a ieșit din mijlocul zecilor de mii de sfinți, Având în dreapta Lui focul legii. Da, El iubește popoarele; Toți sfinții sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.”

„În dimineața celei de a treia zi, pe când ochii întregului popor erau îndreptați spre munte, vârful acestuia era acoperit cu un nor gros, care devenea din ce în ce mai negru și mai adânc, coborând spre baza lui, până când tot muntele a fost învăluit în întuneric și într-o înspăimântătoare taină. Apoi s-a auzit sunetul unei trâmbițe, chemând poporul să se întâlnească cu Dumnezeu; și Moise i-a condus până la poalele muntelui. Din întunericul acela dens izbucneau fulgere strălucitoare, în timp ce bubuiturile de tunet își făceau auzite ecourile și ecoul ecourilor printre înălțimile înconjurătoare... Și acum bubuiturile tunetelor au încetat; sunetul trâmbiței nu se mai auzea; pământul s-a liniștit. A urmat un timp de liniște solemnă și apoi a fost auzită vocea lui Dumnezeu. Vorbind din întunericul dens care-L învăluia, stând pe munte, înconjurat de un cortegiu de îngeri, Domnul a făcut cunoscută Legea Sa.” — Patriarhi și profeți, p. 304, cap. Legea dată lui Israel.

„Proclamând Cele Zece Porunci înaintea copiilor lui Israel cu propria Sa voce, Dumnezeu a demonstrat importanța lor. Într-o grandoare înspăimântătoare, El a făcut cunoscută maiestatea și autoritatea Sa, ca Stăpân al lumii. El a făcut lucrul acesta ca să impresioneze poporul cu sfințenia Legii Sale și cu însemnătatea ascultării de ea.” — Mărturii, vol. 8, p. 197, cap. Solia noastră.

b. Când Moise a fost chemat din nou pe vârful muntelui, ce i-a spus Domnul? Exod 19:21-25.

Exod 19:21-25: „Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te și poruncește poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. Preoții care se apropie de Domnul să se sfințească și ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.” Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: ‘Hotărăște anumite margini în jurul muntelui și sfințește-l.’” Domnul i-a zis: „Du-te, coboară-te și suie-te apoi iarăși cu Aaron, dar preoții și poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” Moise s-a coborât la popor și i-a spus aceste lucruri.

„Când prezența divină s-a manifestat pe Sinai, slava Domnului era asemenea focului mistuitor înaintea întregului Israel.” — Patriarhi și profeți, p. 339, cap. Vrăjmășia lui Satan împotriva Legii.

„Dumnezeu e o ființă de o dragoste și compasiune nemărginită, dar El declară, de asemenea, că este ‚un foc mistuitor, chiar un Dumnezeu gelos’.” — The Review and Herald, 14 august 1900.

„Pentru păcat, oriunde s-ar găsi, ‚Dumnezeul nostru este un foc mistuitor’ (Evrei 12:29). În toți aceia care se supun puterii Sale, Duhul Sfânt va mistui păcatul. Dar, dacă oamenii se agață de păcat, ei se identifică astfel cu el. Atunci slava lui Dumnezeu, care nimicește păcatul, trebuie să-i nimicească și pe ei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 107, cap. Glasul în pustie.

 

Miercuri 18 martie

4. LEGEA DRAGOSTEI

a. Cine a rostit Legea pe Muntele Sinai? Ce a făcut El mai târziu cu legea? Deuteronom 5:4, 5; 9:10.

Deuteronom 5:4, 5: „Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului. Eu am stat atunci între Domnul și voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci vă era frică de foc și nu v-ați suit pe munte.”

Deuteronom 9:10: și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.”

„Este necesar ca toți să înțeleagă Legea, care este transcrierea caracterului Său. Cuvintele scrise cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră dezvăluie în mod desăvârșit voința Sa cu privire la poporul Său, în așa fel, încât nimeni să nu greșească.” — Selected Messages, vol. 1, p. 225.

b. Care este principiul de bază din spatele legii? Matei 22:37-39.

Matei 22:37-39: „Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’”

„Cele zece porunci, ‚să...’ și ‚să nu...’, sunt zece făgăduințe care ne sunt asigurate dacă vom da ascultare legii care guvernează universul. ‚Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele’. Aici se află suma și esența legii lui Dumnezeu. Aici sunt trasate condițiile mântuirii pentru fiecare fiu și fiică a lui Adam. Cele zece precepte sfinte rostite de Hristos de pe muntele Sinai erau revelația caracterului lui Dumnezeu și făceau cunoscut lumii faptul că El are jurisdicția asupra întregii moșteniri umane. Legea celor zece precepte ale celei mai mari iubiri care poate fi înfățișată omului este glasul lui Dumnezeu vorbind din cer sufletului în făgăduința: ‚Fă aceasta și atunci nu vei ajunge sub stăpânirea și controlul lui Satan’. În lege nu este deci nimic negativ, deși așa s-ar părea la prima vedere. Ea este: FĂ și vei trăi.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 1, p. 1105.

c. Cum arată creștinii autentici că au dragostea lui Dumnezeu îninimile lor? 1 Ioan 5:2, 3; Romani 13:10.

1 Ioan 5:2, 3: „Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele...”

Romani 13:10: „Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”

„Iubirea lui Isus în suflet va îndepărta din el orice ură, orice egoism și orice invidie pentru că legea Domnului este desăvârșită și transformă sufletul. În ascultare de legea lui Dumnezeu este sănătate. Afecțiunile celui ascultător sunt îndrumate către Dumnezeu. Privind către Domnul Isus ne putem îmbărbăta și ajuta mai bine unii pe alții. Iubirea Domnului Hristos este turnată în sufletele noastre și din pricina aceasta nu este nicio discordie sau dispută între noi.” — Ibid.

„Legea iubirii pretinde consacrarea trupului, minții și sufletului în slujba lui Dumnezeu și a semenilor noștri. Și această slujire, în timp ce face ca noi să fim o binecuvântare pentru alții, ne aduce nouă înșine cele mai mari binecuvântări.” — Educația, p. 16, cap. Sursa și țelul adevăratei educații.

 

Joi 19 martie

5. O LEGE NESCHIMBĂTOARE

a. Ce efect a avut proclamarea legii asupra poporului? Exod 20:18-20. Ce efect a avut asupra lui Moise? Evrei 12:20-21.

Exod 20:18-20: „Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.”

Evrei 12:20-21: „(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”).

„Poporul Israel era copleșit de groază. Puterea înspăimântătoare a afirmațiilor lui Dumnezeu părea că întrece măsura pe care inimile tremurânde o puteau suporta. Căci, în timp ce li se prezenta marea Lege a dreptății lui Dumnezeu, ei și-au dat seama, mai bine ca oricând până atunci, cât de ofensator este caracterul păcatului și propria lor vinovăție înaintea unui Dumnezeu sfânt. Ei s-au îndepărtat de munte plini de groază și de respect.” — Patriarhi și profeți, pp. 309, 310.

b. A fost necesară modificarea acestei legi? A schimbat-o Isus? Psalmii 111:7, 8; Matei 5:17-19.

Psalmii 111:7: „Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate...”

Matei 5:17-19: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.”

„Legea lui Dumnezeu din Sanctuarul din ceruri este marele original, după care poruncile înscrise pe tablele de piatră și redate de Moise în Pentateuh (cele cinci cărți ale lui Moise — n.tr.) erau o transcriere fără greș...

Legea lui Dumnezeu fiind o descoperire a voinței Sale, o transcriere a caracterului Său, trebuie să dăinuie veșnic, ‚ca un martor credincios în ceruri’. Nici o poruncă n-a fost anulată, nici o iotă sau o frântură de slovă din ea n-au fost schimbate. Psalmistul spune: ‚Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci în ceruri; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veșnicie’ (Psalmii 119: 89; 111: 7,8).” — Tragedia Veacurilor, p. 434, cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat.

 

Vineri 20 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum i-a influențat pe israeliți frumusețea naturală din jurul Muntelui Sinai? De ce este atât de important să petreci periodic timp în natură?

2. Ce angajament dorește Dumnezeu să-mi iau față de El zilnic?

3. De ce a vorbit Dumnezeu personal când a rostit Cele Zece Porunci copiilor lui Israel?

4. Care este rezultatul dacă avem Legea dragostei, dragostea lui Isus, în suflet?

5. Explicați de ce legea este neschimbătoare.