Lecția 1. Isus, Pâinea Vieții

Verset de memorat: „Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6:35)

Recomandare pentru studiu: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 18-21 (subcap. Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire...)

„Noi mâncăm trupul lui Isus ... când prin credință ne prindem de El ca Mântuitor al nostru.”—The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1135 (Ioan cap. 6).

DUMINICĂ, 30 MARTIE

1. ZEL AMBIȚIOS 

a. După minunea înmulțirii pâinilor, ce convingere a pus stăpânire pe mulți oameni? Ioan 6:14. Ce erau ei dornici să facă? Ioan 6:15 p.p. 

Ioan 6:14: „Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel așteptat în lume.” 

Ioan 6:15 p.p.: „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat...” 

„Pe parcursul întregii zile convingerea se întărise. Acel act de încoronare era asigurarea că mult așteptatul Eliberator era între ei. Speranțele oamenilor creșteau mai mult și mai mult. Acesta este Cel care va face din Iudeea un paradis pământesc, o țară în care să curgă lapte și miere. El poate să împlinească orice dorință. El poate să sfărâme puterea romanilor atât de detestați. El poate să elibereze pe Iuda și Ierusalimul. El poate să vindece pe soldații răniți în luptă. El poate să asigure hrană pentru oștiri întregi. El poate să cucerească neamuri și să dea lui Israel stăpânirea de mult timp căutată. 

În entuziasmul lor, oamenii sunt gata să-L încoroneze ca împărat. Ei văd însă că El nu face niciun efort pentru a atrage atenția sau pentru a obține onoruri pentru El Însuși. Aici El Se deosebește evident de preoți și de conducători și ei se tem că El nu va intenționa niciodată să ocupe tronul lui David. După ce s-au sfătuit, s-au înțeles să-L ia cu forța și să-L proclame împărat al lui Israel. Ucenicii se unesc cu mulțimea, declarând că tronul lui David Îi revine de drept Domnului lor. Numai modestia, ziceau ei, Îl face pe Hristos să refuze o asemenea onoare. Poporul trebuie să-L înalțe pe Eliberatorul lor. Să îi silim pe preoții și conducătorii aroganți să-L onoreze pe Acela care vine îmbrăcat cu autoritatea lui Dumnezeu.” – Hristos, Lumina Lumii, pp. 377, 378 (cap. 40: O noapte pe lac). 

LUNI, 31 MARTIE 

2. CALMAREA ZELULUI GREȘIT DIRECȚIONAT 

a. Ce a făcut Isus pentru a împiedica mulțimea și pe ucenici să-și înde-plinească planurile de a-L așeza pe un tron pământesc? Ioan 6:15. 

Ioan 6:15: „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.” 

„Cu nerăbdare [ucenicii și mulțimea] se pregătesc să-și aducă planul la îndeplinire, dar Isus vede ce urmează să aibă loc și înțelege mai bine ca ei care va fi rezultatul unei asemenea mișcări. Chiar acum preoții și mai marii Îi vânează viața. Îl acuză că îi îndepărtează pe oameni de la ei. Urmarea încercării de a-L pune pe tron ar fi violența și răscoala, iar lucrarea împărăției spirituale ar fi împiedicată. Fără întârziere, mișcarea trebuie oprită. Chemându-i pe ucenici, Isus le spune să ia corabia, să se reîntoarcă de îndată la Capernaum, lăsându-L pe El să dea drumul oamenilor. 

Niciodată mai înainte nu li se păruse o altă poruncă a lui Hristos mai greu de îndeplinit. De multă vreme ucenicii nădăjduiseră într-o mișcare a mulțimii care să-L așeze pe Isus pe tron; ei nu puteau suporta gândul că tot acest entuziasm urma să se irosească în van. Mulțimile care se adunau pentru a sărbători Paștele doreau să vadă pe noul profet. Pentru ucenicii Săi, aceasta părea ocazia de aur de a-L pune pe Domnul lor iubit pe tronul lui Israel. În înflăcărarea acestei noi ambiții, le era greu să plece de bunăvoie și să-L părăsească pe Isus pe țărmul acela pustiu. Au protestat împotriva acestei hotărâri, dar Isus le-a vorbit de această dată cu o autoritate pe care niciodată mai înainte nu o folosise față de ei. Știau că ar fi în zadar să se împotrivească mai departe și, în tăcere, s-au îndreptat către lac.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 378 (cap. 40: O noapte pe lac). 

b. Ce a făcut mulțimea, a doua zi după minune? Ioan 6:22-25. 

Ioan 6:22-25: „Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 

„Minunea cu pâinile a fost relatată prin toate părțile și a doua zi dimineața oamenii au alergat la Betsaida, să-L vadă pe Isus. Ei au venit în număr mare, pe uscat și pe apă. Cei care se despărțiseră de El seara precedentă au venit iarăși, sperând să-L găsească încă acolo, deoarece nu se afla nicio corabie cu care să poată trece apa. Dar cercetarea lor a fost zadarnică și mulți au pornit spre Capernaum, căutându-L fără încetare. 

Între timp, El a ajuns la Ghenezaret, după o absență de o zi. Îndată ce s-a auzit că a debarcat, oamenii „au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 383 (cap. 40: O noapte pe lac). 

 

MARȚI, 1 APRILIE 

3. SCOPURI MAI BUNE, AJUTOR DIVIN 

a. Ce mesaj clar, dar precaut, a dat Isus mulțimii? Ioan 6:26, 27. 

Ioan 6:26, 27: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 

„Isus nu le-a satisfăcut curiozitatea. El le-a spus cu tristețe: „Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat”. Ei nu-L căutau din cauză că Îl prețuiau în mod deosebit, ci, întrucât fuseseră hrăniți cu pâine, sperau să mai primească și alte bunuri trecătoare, dacă I s-ar fi alăturat. Mântuitorul le-a zis: „Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne, pentru viața veșnică”. Nu căutați numai bunuri trecătoare. Nu căutați numai îndestularea pentru viața aceasta, ci gândiți-vă la hrana spirituală, și anume la înțelepciunea aceea care rămâne în viața veșnică.” – Idem, p. 384. 

b. Ce întrebare i-au pus iudeii lui Isus cu privire la lucrările lui Dumnezeu? Ioan 6:28. Explicați răspunsul pe care l-a dat Domnul. Ioan 6:29 

Ioan 6:28: „Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 

Ioan 6:29: „Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” 

„Pentru o clipă, interesul ascultătorilor a fost trezit. Ei au exclamat: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Ei făcuseră multe eforturi să îndeplinească obligații împovărătoare, pentru a se asigura că sunt plăcuți înaintea lui Dumnezeu și erau gata să plece urechea la orice rânduială nouă, pentru a-și asigura un merit mai mare. Întrebarea lor voia să zică: Ce trebuie să facem pentru a merita cerul? Care este prețul ce ni se cere pentru a câștiga viața viitoare?” 

„Isus le-a răspuns: «Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El».” Prețul cerului este Isus. Calea spre cer este credința în „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.” – Idem, p. 385. 

„Pocăința este întoarcerea de la eul personal spre Hristos și, dacă Îl primim pe Hristos așa încât, prin credință, El să-și poată trăi viața în noi, faptele bune se vor vedea.” – Cugetări de pe muntele Fericirilor, p. 67 (cap. 4). 

„Domnul să ajute poporului Său să-și dea seama că e de făcut o lucrare sârguincioasă... În familie, în biserică și în lume, ei trebuie să facă faptele lui Hristos. Ei nu sunt lăsați să se trudească singuri. Îngerii îi ajută. Și Hristos este ajutorul lor.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 18 (O făgăduință care nu se schimbă) 

MIERCURI, 2 APRILIE 

4. PÂINEA CERULUI 

a. Ce semn doreau evreii și ce fapt istoric au menționat? Ioan 6:30, 31. Cum a spus Isus despre pâinea din cer? Ioan 6:32, 33. 

Ioan 6:30, 31: „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 

Ioan 6:32, 33: „ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” 

„Iudeii îl onorau pe Moise ca fiind cel care a dat mana, aducând laudă uneltei prin care fusese săvârșită minunea și trecând cu vederea pe Acela care era Autorul ei. Părinții lor murmuraseră împotriva lui Moise, puseseră la îndoială și negaseră misiunea lui dumnezeiască. Acum, în același spirit, copiii lor Îl lepădau pe Acela care le aducea solia lui Dumnezeu. „Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer».” Cel care dăduse mana Se afla între ei. Hristos Însuși era Acela care îi condusese pe evrei prin pustie și-i hrănise zilnic cu pâine cerească. Hrana aceasta era un simbol al adevăratei pâini din cer. Spiritul dătător de viață, pornind de la nemărginita plinătate a lui Dumnezeu, este adevărata mană.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 385 (cap. 41: Criza din Galilea). 

b. Având mintea fixată doar asupra pâinii naturale, fizice, ce cerere au făcut ei – și ce a explicat Domnul? Ioan 6:34–36. 

Ioan 6:34-36: „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.” 

 „Ilustrația aceasta pe care o folosise Isus era cunoscută de iudei. Moise spusese prin inspirația Duhului Sfânt: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”. Iar prorocul Ieremia a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele.” (Deuteronom 8:3; Ieremia 15:16). Rabinii înșiși aveau obiceiul să spună că mâncau pâine; în înțeles spiritual, însemna studierea legii și practicarea faptelor bune; și se spunea adesea că, la venirea lui Mesia, tot Israelul avea să fie hrănit. Învățătura profeților lămurea lecția spirituală profundă din minunea cu pâinile. Isus căuta să facă înțeleasă această lecție pentru ascultătorii Săi în sinagogă. Dacă ei ar fi înțeles Scripturile, ar fi înțeles și cuvintele Lui, când zicea: „Eu sunt Pâinea vieții”. Numai cu o zi înainte, mulțimea, slăbită și obosită, fusese hrănită cu pâinea pe care El o dăduse. După cum primiseră din pâinea aceea putere și reînviorare fizică, tot așa puteau primi de la Hristos putere spirituală pentru viața veșnică.” – Idem, p. 386. 

JOI, 3 APRILIE 

5. ÎNVIEREA ȘI VIAȚA VEȘNICĂ 

a. Care două promisiuni strâns legate sunt date celor care se identifică cu Hristos – și cum aduce aceasta speranță fiecărui păcătos? Ioan 6:37-40 

Ioan 6:37-40: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 

„Toți cei care L-au primit în credință, a zis El [Isus], vor avea viață veșnică. Nici unul nu va fi pierdut.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 387 (cap. 41: Criza din Galileea). 

„Nu da ascultare sugestiilor vrăjmașului de a sta departe de Domnul Hristos, până când vei ajunge să te faci mai bun; până când vei fi destul de bun pentru a veni la Dumnezeu. Dacă vei aștepta până atunci, nu vei veni niciodată la El. Când Satan arată spre hainele tale murdare, repetă făgăduința Domnului Hristos: „Pe cel ce va veni la Mine, nu-l voi izgoni afară”. (Ioan 6:37). Spune-i vrăjmașului că sângele lui Isus Hristos ne curăță de orice păcat. Roagă-te împreună cu David: „Curăță-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada.” (Psalmii 51:7). 

Ridică-te și mergi la Tatăl tău. El va veni să te întâmpine pe când ești încă departe. Dacă faci numai un singur pas spre El, în pocăință, El Se va grăbi să te cuprindă în brațele infinitei Sale iubiri. Urechea Sa este deschisă la strigătul sufletului smerit. Cea dintâi mișcare a inimii spre Dumnezeu, îi este bine cunoscută. Nicio rugăciune nu se înalță, oricât de șovăitoare ar fi ea, nicio lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea, nicio dorință sinceră după Dumnezeu nu este nutrită, oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei. Chiar înainte ca rugăciunea să fie înălțată sau ca pornirea inimii să fie manifestată, harul Domnului Hristos iese în întâmpinarea harului care lucrează asupra sufletului omenesc.” – Parabolele Domnului Hristos, pp. 205, 206 (cap. 16: Pierdut și a fost găsit). 

b. Ce au murmurat evreii necredincioși și ce făgăduință a repetat Isus celor care au crezut în El? Ioan 6:41-51. 

Ioan 6:41-51: „Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.” Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?” Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” 

VINERI, 4 APRILIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. După minunea cu pâinile, ce plănuiau să facă cei care mergeau după Hristos? 

2. Descrieți interesul principal al mulțimii care Îl urma pe Isus. 

3. Explicați cuvintele lui Isus din Ioan 6:29. 

4. Ce ilustrație a folosit Isus pentru a descrie sursa vieții spirituale? 

5. Cum și-au manifestat conducătorii evrei prejudecățile lor împotriva lui Hristos?