Lecția 10. Înfruntând orbirea spirituală

Verset de memorat: „De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat , dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12:31-32)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 489–497 (cap. 62: O răscruce în acceptarea adevărului). 

„Nu Dumnezeu este acela care orbește ochii oamenilor sau care le împietrește inima. El le trimite lumină pentru a-și îndepărta greșelile și a-i conduce pe cărări sigure; dar, prin lepădarea acestei lumini, ochii au ajuns să orbească și inima să se împietrească.”— Hristos Lumina Lumii, p. 322 (cap. 33: Cine sunt frații mei?). 

DUMINICĂ, 1 IUNIE 

1. INTEROGATORIU RELUAT

a. După ce l-au chemat pentru a doua oară pe tânărul căruia Isus i-a restabilit vederea, ce au încercat fariseii să-l oblige să facă? Ioan 9:24. 

Ioan 9:24: „Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că Omul acesta este un păcătos.” 

„Fariseii vedeau că ei înșiși fac publicitate faptei lui Isus. Nu puteau să nege minunea. Orbul era plin de bucurie și recunoștință; el privea lucrurile minunate ale naturii și era plin de încântare văzând frumusețea pământului și a cerului. El le-a povestit fără sfială experiența sa fariseilor și ei au încercat iarăși să-l aducă la tăcere, zicând: „Dă slavă lui Dumnezeu; noi știm că Omul acesta este un păcătos”. Adică: Nu mai spune că Omul acesta ți-a dat vederea. Dumnezeu a făcut lucrul acesta.”— Hristos Lumina Lumii, p. 473 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Ce argument de necontestat a prezentat tânărul? Ioan 9:25. 

Ioan 9:25: „El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”

LUNI, 2 IUNIE 

2. INTEROGATORIU RELUAT (CONTINUARE)

a. Ce l-au întrebat fariseii din nou pe tânărul căruia îi fusese restabilită vederea – și care era scopul lor real? Ioan 9:26. 

Ioan 9:26: „Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 

„[Fariseii] au întrebat iarăși: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?” Prin multe vorbe au încercat să-l încurce, așa încât să-l facă să creadă că s-a înșelat. Satan și îngerii lui erau de partea fariseilor și uneau puterile și iscusința lor cu mintea omenească, pentru a contracara influența lui Hristos. Ei încercau să șteargă convingerile care se tot adânceau în multe minți.” — Hristos Lumina Lumii, p. 473 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Cum le-a răspuns tânărul – și cine a stat de partea sa ca să-l inspire? Ioan 9:27. 

Ioan 9:27: „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!” 

„Îngerii lui Dumnezeu se aflau acolo, pentru a-l întări pe omul a cărui vedere fusese redată. 

Fariseii nu-și dădeau seama că au de-a face cu altcineva, nu numai cu omul needucat, care se născuse orb; ei nu Îl cunoșteau pe Acela cu care se luptau. Lumina dumnezeiască strălucea în adâncul sufletului celui orb. În timp ce fățarnicii aceștia încercau să-l facă să-și piardă credința, Dumnezeu l-a ajutat să arate, prin puterea și ascuțimea răspunsurilor, că nu poate fi prins în cursă.” — Ibid., pp. 473, 474 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

c. Cum suntem noi asigurați de același ajutor astăzi? Luca 12:11, 12. 

Luca 12:11, 12: „Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” 

„Acum, cu Bibliile voastre, trebuie să mergeți înaintea lui Dumnezeu, să le deschideți înaintea Lui și să vă rugați cu stăruință. Aveți nevoie ca înțelegerea voastră să fie luminată; trebuie să știți, cu certitudine, care sunt adevăratele principii ale adevărului, iar atunci când vă confruntați cu oponenți, nu va trebui să îi înfruntați prin propria voastră putere. Îngerul lui Dumnezeu va sta chiar lângă voi pentru a vă ajuta să răspundeți la fiecare întrebare care vi se poate pune. Dar, în același timp, Satan va sta chiar lângă oponenții voștri, pentru a-i stârni să spună lucruri greu de suportat, cu scopul de a vă provoca să vorbiți fără chibzuință; însă lăsați conversația voastră să fie de așa natură încât Satan să nu poată folosi cuvintele voastre împotriva voastră.” —The Review and Herald, 3 mai 1887.

MARȚI, 3 IUNIE 

3. CURAJ ÎN FAȚA UNEI ORBIRI DELIBERATE 

a. Neputând să-l înșele pe tânărul vindecat, cum l-au înjosit fariseii – și cum s-a manifestat o astfel de ignoranță de-a lungul istoriei? Ioan 9:28, 29; 1 Corinteni 1:18, 19, 26–28. 

Ioan 9:28, 29: „Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este.” 

1 Corinteni 1: 18, 19, 26-28: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi”... 26-28De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.” 

„În fiecare generație, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un adevăr special și o lucrare specială. Adevărul care este ascuns înțelepților și celor prevăzători ai lumii, este descoperit celor umili și asemenea copiilor. El cere sacrificiu de sine. El are bătălii de purtat și biruințe de câștigat. De aceea, la început, au fost puțini cei care i s-au alăturat. Iar aceștia au fost întâmpinați cu opoziție și dispreț de către mai marii acestei lumi și de către o Biserică ce s-a acomodat lumii.”— Parabolele Domnului Hristos, p. 78 (cap. 5: Asemenea unui grăunte de muștar). 

„Marii conducători ai gândirii religioase din această generație aduc laude și înalță monumente acelora care au semănat, cu veacuri în urmă, sămânța adevărului. Dar nu se întorc, oare, astăzi mulți de la această lucrare, spre a călca în picioare ceea ce a răsărit și a crescut din aceeași sămânța? Se repetă și astăzi, ceea ce s-a spus în vechime: „Știm că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar acesta [Hristos în solul trimis de El] nu știm de unde este.” (Ioan 9:29). Și la fel ca în primele veacuri, adevărurile deosebite pentru zilele noastre nu se găsesc la cei investiți cu autoritate ecleziastică, ci la bărbații și femeile care nu se socotesc prea învățați și nici prea înțelepți ca să mai creadă în Cuvântul lui Dumnezeu.” — Ibid., p. 79. 

b. Ce exemplu putem învăța din mărturia sinceră a tânărului, împreună cu alți credincioși cinstiți în Hristos? Ioan 9:30–33; Fapte 4:19, 20.

Ioan 9:30-33: „Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” 

Fapte 4:19, 20: „Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” 

„În toată modestia, în spiritul harului și cu iubire de la Dumnezeu, noi trebuie să atragem atenția oamenilor la faptul că Domnul Dumnezeu este Creatorul cerurilor și al pământului și că ziua a șaptea este Sabatul Domnului. 

În Numele Domnului, noi trebuie să mergem mai departe, desfășurând steagul Lui, apărând Cuvântul Lui. Când autoritățile ne poruncesc să nu facem lucrul acesta; când ne interzic să vestim poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, atunci este de datoria noastră să spunem așa cum au spus apostolii: „Judecați voi dacă este drept să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit”.”— Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 395 (Atitudinea noastră față de autoritățile civile). 

MIERCURI, 4 IUNIE 

4. ATITUDINI ÎNTUNECATE, ACȚIUNI ÎNTUNECATE 

a. Întrucât fariseii mâniați nu au vrut să accepte dovezile, ce au făcut ei cu tânărul care a mărturisit despre vindecarea lui? Ioan 9:34. 

Ioan 9:34: „Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.” 

„Omul îi întâmpinase pe anchetatorii săi pe terenul lor. Raționamentul lui era de necombătut. Fariseii erau înmărmuriți și au tăcut, încurcați, de cuvintele lui bine spuse și hotărâte. Pentru câteva clipe, s-a făcut tăcere. Apoi preoții și rabinii, încruntați, și-au strâns hainele pe ei, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească prin atingerea de el; ei au scuturat praful de pe picioare și l-au acuzat cu patimă: „Tu ești născut cu totul în păcat și vrei să ne înveți pe noi?” Și l-au excomunicat.” — Hristos Lumina Lumii, p. 474 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. În contrast, cum l-a tratat Isus pe tânăr? Ioan 9:35–38. 

Ioan 9:35-38: „Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine Acela este.” „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.”

„Omul s-a aruncat la picioarele Mântuitorului, închinându-I-se. Nu numai vederea fizică i-a fost restabilită, ci și ochii priceperii sale fuseseră deschiși. Hristos Se descoperise sufletului său, și el L-a primit ca pe Cel trimis de Dumnezeu.” — Hristos Lumina Lumii, p. 475 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

c. Explicați marea diferență dintre alungarea rebelilor sfidători și a celor care resping cu încăpățânare pe Hristos, excomunicând suflete care ascultă cu dragoste de Dumnezeu. 1 Regi 9:6–9; Matei 12:31, 32; Psalmi 11:3. 

1 Regi 9:6-9: „Dar dacă vă veţi abate de la Mine, voi şi fiii voştri, dacă nu veţi păzi poruncile Mele şi legile Mele pe care vi le-am dat şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi lepăda de la Mine Casa pe care am sfinţit-o Numelui Meu, şi Israel va ajunge de râs şi de pomină printre toate popoarele. Şi oricât de înaltă este Casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea, va rămâne încremenit şi va fluiera. Şi va zice: „Pentru ce a făcut Domnul aşa ţării acesteia şi Casei acesteia?” Şi i se va răspunde: „Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.” 

Matei 12:31, 32: „De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” 

Psalmi 11:3: „Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” 

„[Wycliffe declara] că niciun om nu poate fi cu adevărat excomunicat până ce, mai întâi, n-a adus asupra lui condamnarea lui Dumnezeu.” — Tragedia Veacurilor, p. 84 (cap. 5: John Wycliffe). 

„Împotrivirea este partea tuturor acelora pe care Dumnezeu îi folosește pentru a prezenta adevărurile care au o aplicație deosebită pentru vremea lor. Astfel, pentru zilele lui Luther era un adevăr prezent — un adevăr de o deosebită importanță pentru vremea aceea; există însă un adevăr prezent și pentru biserica de astăzi. … Aceia care prezintă adevărul pentru vremea aceasta nu trebuie să se aștepte să fie primiți mai bine decât au fost primiți reformatorii. Marea luptă dintre adevăr și rătăcire, dintre Hristos și Satan, trebuie să crească în intensitate până la încheierea istoriei acestei lumi.”—Ibid., pp. 143, 144 (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma).

JOI, 5 IUNIE 

5. BINECUVÂNTAT VERSUS JUDECAT DE LUMINĂ

a. Ce a spus Isus cu privire la rezultatele lucrării Sale? Ioan 9:39. 

Ioan 9:39: „Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” 

„Un grup de farisei s-a apropiat și, văzându-i, Isus S-a gândit la continua lor împotrivire față de cuvintele și faptele Sale... Hristos venise pentru a deschide ochii orbilor, pentru a da lumină celor ce stăteau în întuneric. El declarase că este Lumina lumii, și minunea săvârșită cu puțin înainte dădea dovadă despre misiunea Sa. Oamenii care L-au văzut pe Mântuitorul la întâia venire erau favorizați față de cei dinaintea lor, prin faptul că fuseseră martori la o mai mare manifestare a prezenței divine decât oricând până atunci. Cunoașterea lui Dumnezeu se descoperise mai limpede. Dar tocmai în această descoperire oamenii erau judecați. Caracterul lor era încercat și soarta lor hotărâtă.” — Hristos Lumina Lumii, p. 475 475 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Cum au reacționat fariseii la cuvintele lui Hristos? Ioan 9:40. Când li S-a adresat, cum le-a dezvăluit Isus vinovăția pentru propria lor orbire? Ioan 9:41. 

Ioan 9:40: „Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” 

Ioan 9:41: „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” 

„Manifestarea puterii divine, care îi redase orbului și vederea fizică, și pe cea spirituală, îi lăsase pe farisei într-un întuneric și mai adânc. … Dacă Dumnezeu nu v-ar fi dat posibilitatea să vedeți adevărul, neștiința voastră nu ar fi atras nici o condamnare. „Dar acum ziceți: ‘Vedem’.” Voi vă credeți în stare să vedeți și să lepădați singurele mijloace prin care ați putea primi vederea. Pentru toți cei care își dau seama de nevoia lor, Hristos a venit cu ajutor nemărginit. Dar fariseii nu voiau să-și mărturisească nicio nevoie; ei refuzau să vină la Hristos și de aceea erau lăsați în orbire, orbire pentru care ei singuri erau vinovați. Isus a zis: „Păcatul vostru rămâne”. (Versetul 41).” — Ibid. 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ VINERI, 6 IUNIE 

1. Cu ce au încercat fariseii să-l convingă pe omul odinioară orb? 

2. Cine se folosea de fariseii necredincioși? 

3. Cine l-a ajutat pe tânăr să dea răspunsuri explicite și convingătoare? 

4. Ce s-a întâmplat când el a mărturisit cu curaj și deschis despre Hristos? 

5. Explicați care este, de fapt, cea mai rea formă de orbire și de ce.