Evanghelia după Ioan (II)

Lecția 3. Isus la Sărbătoarea Corturilor

Verset de memorat: „Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere.” (Luca 4:32) 

Recomandare pentru studiu: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 31-35 (Ferice va fi de voi când oamenii vă vor ocărî

„Isus cunoștea nevoile sufletului. Fastul, bogățiile și onoarea nu pot mulțumi inima. „Dacă însetează cineva, să vină la Mine.” Bogatul, săracul, cel de sus și cel de jos sunt toți la fel de bineveniți. El făgăduiește să ușureze mintea împovărată, să mângâie pe cel întristat și să dea nădejde celui descurajat.” Hristos, Lumina Lumii, p. 454 (cap. 49: La sărbătoarea corturilor). 

DUMINICĂ, 13 APRILIE 

1. VIAȚA LUI ISUS ÎN FAMILIE

a. Cu ce provocări serioase S-a confruntat Isus în propriul Său cămin? Ioan 7:5 

Ioan 7:5: „Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.” 

„De la o vârstă foarte fragedă, Isus a început să acționeze pe cont propriu în formarea caracterului Său, iar nici respectul și dragostea pentru părinții Săi nu L-au putut abate de la ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu. ‘Este scris’ era motivul Său pentru fiecare act care diferea de obiceiurile familiei. Dar influența rabinilor a făcut ca viața Lui să fie amară. Chiar și în tinerețea Sa, El a trebuit să învețe lecția dificilă a tăcerii și a răbdării în suferință. 

Frații Lui, cum erau numiți copiii lui Iosif, erau de partea rabinilor. Ei insistau că tradițiile trebuie să fie ținute ca și când ele erau niște cerințe ale lui Dumnezeu. Ei priveau chiar preceptele oamenilor ca fiind mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu și se supărau văzând cum gândirea clară a lui Isus arăta deosebirea dintre cele rătăcite și cele adevărate. Ei condamnau ascultarea Lui strictă de Legea lui Dumnezeu ca fiind încăpățânare. Erau însă surprinși de cunoștința și înțelepciunea date pe față în răspunsurile pe care le dădea rabinilor. Știau că nu fusese învățat de oameni înțelepți, dar nu puteau să nu vadă că El era un învățător pentru ei. Recunoșteau că educația Lui era mai înaltă decât a lor. Dar nu înțelegeau faptul că El a avut acces la pomul vieții, un izvor de înțelepciune pe care ei nu-l cunoșteau.” Hristos, Lumina Lumii, p. 86 (cap. 9: Zile de luptă). 

LUNI, 14 APRILIE 

2. FIII LUI IOSIF 

a. Ce sugestie i-au făcut lui Isus frații lui, în așteptarea Sărbătorii Corturilor? Ioan 7:3, 4. 

Ioan 7:3, 4: „Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” 

„Frații Săi [ai lui Isus] socoteau drept o greșeală îndepărtarea Lui de oamenii mari și învățați ai neamului. Ei gândeau că oamenii aceștia aveau desigur dreptate și că Hristos greșea când li Se împotrivea. Dar ei observaseră viața Lui neprihănită și, deși nu se uniseră cu ucenicii, fuseseră adânc impresionați de lucrările Lui. Popularitatea Lui în Galilea le mulțumea ambiția; ei tot mai sperau că va da o dovadă a puterii Lui, care îi va face pe farisei să vadă că El era ceea ce pretindea. Ce ar fi fost dacă El era Mesia, Prințul lui Israel! Ei cultivau gândul acesta cu o satisfacție plină de mândrie. 

Erau așa de nerăbdători în privința aceasta, încât au stăruit ca Hristos să meargă la Ierusalim. „Pleacă de aici”, au zis ei, „și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut; dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” Acest „dacă” exprima îndoială și necredință. Ei Îl socoteau fricos și slab. Dacă El știa că este Mesia, la ce bun această neînțeleasă rezervă și inactivitate? Dacă avea cu adevărat puterea aceasta, de ce nu merge curajos la Ierusalim să-și susțină pretențiile? Pentru ce să nu facă în Ierusalim minunile de care se dusese vestea în Galilea? Nu Te ascunde în provincii lăturalnice, ziceau ei, unde să faci marile Tale minuni în folosul unor țărani și pescari nepricepuți. Arată-Te în capitală, câștigă sprijinul preoților și conducătorilor și unește națiunea, pentru a întemeia noua împărăție.” Hristos, Lumina Lumii, p. 450 (cap. 49: La sărbătoarea corturilor). 

b. Descrieți problema cu care s-au confruntat totdeauna cei blânzi. Psalmi 86:14 

Psalmi 86:14: „Dumnezeule, nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa şi nu se gândesc la Tine.”

„Acești frați ai lui Isus judecau după aceleași motive egoiste, care se află atât de des în inima celor cu ambiție după slavă. Acesta era spiritul ce domnea în lume. Ei erau supărați că, în loc să caute un tron împărătesc, Hristos Se declara ca fiind Pâinea vieții. Ei au fost foarte dezamăgiți când așa de mulți dintre ucenicii Lui L-au părăsit. Ei înșiși se depărtaseră de El, ca să nu fie siliți să recunoască ce arătau și faptele Lui — că El era trimisul lui Dumnezeu.” – Idem, p. 451 (cap. 49: La sărbătoarea corturilor). 

MARȚI 15 APRILIE 

3. CONTROVERSE CU PRIVIRE LA ISUS 

a. Ce opinii contradictorii au fost ridicate cu privire la Isus? Ioan 7:11, 12. 

Ioan 7: 11, 12: „Iudeii Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?” Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.” 

„De la Ierusalim, vestea despre minunile lui Hristos se împrăștiase peste tot pe unde erau răspândiți iudeii și, deși de mai multe luni lipsise de la sărbători, interesul față de El nu scăzuse. Din toate părțile pământului veniseră mulți la Sărbătoarea Corturilor, în speranța de a-L vedea. La începutul sărbătorilor, mulți întrebaseră despre El. Fariseii și conducătorii Îl așteptau să vină, nădăjduind să găsească un prilej de a-L condamna. Ei întrebau cu nerăbdare: „Unde este?”, dar nimeni nu știa. Oamenii se gândeau la El mai mult decât la orice. De frica preoților și a conducătorilor, nimeni nu îndrăznea să-L recunoască drept Mesia, dar pretutindeni se discuta în ascuns și cu interes despre El. Mulți Îl apărau ca pe un trimis al lui Dumnezeu, în timp ce alții Îl denunțau ca pe un înșelător al poporului.” Hristos, Lumina Lumii, pp. 451, 452 (cap. 49: La sărbătoarea corturilor)

b. Cum a redus la tăcere Isus opiniile contradictorii despre Sine? Ioan 7:14-18; Luca 4:32. 

Ioan 7:14-18: „Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul. Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate.” 

Luca 4:32: „Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.”

În timpul sărbătorii, când frământarea mulțimii cu privire la El ajunsese la culme, a intrat în curtea templului, în mijlocul mulțimii. Din cauza lipsei de la sărbătoare, se spusese că El nu îndrăznea să Se arate în fața preoților și a conducătorilor. Toți au fost surprinși când L-au văzut. Orice glas a fost adus la tăcere. Toți se minunau de demnitatea și curajul arătate în fața vrăjmașilor puternici, care căutau să-I ia viața. 

Stând în picioare în mijlocul acestei mari mulțimi, Isus a vorbit așa cum nu mai făcuse nimeni vreodată. Cuvintele Sale dovedeau că El cunoștea legile și instituțiile lui Israel, serviciul jertfelor și învățăturile profeților mult mai bine decât rabinii și preoții. El a sfărâmat barierele formalismului și tradiției. Scenele vieții viitoare păreau să se desfășoare cu claritate în fața Lui. Ca unul care privea nevăzutul, El vorbea despre cele pământești și despre cele cerești, despre cele omenești și despre cele dumnezeiești cu o autoritate absolută. Cuvintele Sale erau foarte clare și convingătoare; și din nou, ca la Capernaum, oamenii se mirau de învățătura Lui, „pentru că vorbea cu putere.” (Luca 4:32) … Toți se minunau de cunoștințele pe care le avea din lege și din profeții…” Hristos, Lumina Lumii, pp. 452, 453 (cap. 9: La sărbătoarea corturilor

MIERCURI, 16 APRILIE 

4. URĂ ÎMPOTRIVA CELUI SFÂNT

a. Ce a perceput Isus în rabini și ce întrebare le-a pus El? Ioan 7:19. 

Ioan 7:19: „Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă omorâți?” 

„Isus le-a dat rabinilor o dovadă a divinității Sale, arătându-le că citește în inima lor. De la vindecarea săvârșită la Betesda, ei au pus la cale moartea Lui. În felul acesta, ei înșiși călcau legea pe care pretindeau că o apără. „Oare nu v-a dat Moise Legea?” a zis El. „Totuși nimeni din voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă omorâți?” ” Hristos, Lumina Lumii, p. 456 (cap. 50: Printre lupte

b. În răspunsul lor dat lui Isus, de ce L-au acuzat rabinii – și cum a răspuns El la rândul Său? Ioan 7:20-23 

Ioan 7:20-23: „Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?”

„Isus n-a ținut seama de această insinuare [că lucrările Sale minunate au fost instigate de un spirit rău]. El a trecut mai departe, explicând că lucrarea Sa de vindecare la Betesda era în armonie cu legea Sabatului și că era îndreptățită chiar de interpretarea pe care iudeii o dădeau legii. El a zis: „Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur ... și voi tăiați împrejur pe om în ziua Sabatului”. După lege, fiecare copil trebuia să fie circumcis în ziua a opta. Dacă timpul prescris cădea în Sabat, ritualul trebuia săvârșit atunci. Cu atât mai mult era în armonie cu spiritul legii să fie „însănătoșit un om în ziua Sabatului”. – Hristos, Lumina Lumii, pp. 456, 457 (cap. 9: La sărbătoarea corturilor

c. Explicați semnificația amplă a următorului avertisment al lui Hristos, din Ioan 7:24. 

Ioan 7:24: „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” 

„Conducătorii au fost aduși la tăcere; și mulți dintre oameni au exclamat: „Nu este acesta cel pe care caută să-L omoare? Dar iată că El vorbește cu îndrăzneală și ei nu-I spun nimic. Știu cumva conducătorii că acesta este cu adevărat Hristosul?” Hristos, Lumina Lumii, p. 457 (cap. 9). 

„[Hristos] nu Se uită la înfățișarea exterioară; El nu judecă așa cum judecă omul. El nu prețuiește omul în funcție de rang, talent, educație sau poziție. „La acest om mă voi uita, chiar la cel care este sărac și cu un duh căit și tremură la cuvântul meu.” The Signs of the Times, 21 octombrie 1897 

JOI, 17 APRILIE 

5. JUDECATĂ UMANĂ VS. JUDECATĂ DIVINĂ

a. Cum descrie Scriptura starea mentală a societății din această lume – deseori așa cum se vede în vremuri străvechi, dar mai ales astăzi? Isaia 59:14, 15 

Isaia 59:14, 15: „Și astfel izbăvirea s-a întors înapoi, şi mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte, şi neprihănirea nu poate să se apropie. Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede cu privirea mânioasă că nu mai este nicio neprihănire.” 

„Instrumentele răului își unesc forțele și se consolidează. Ele se fortifică pentru ultima și marea criză. În curând, vor avea loc mari schimbări în lumea noastră, iar mișcările finale vor fi repezi… 

Vrăjmașul a izbutit să sucească dreptatea și să umple inima oamenilor de dorința după câștig egoist... Strigătele omenirii flămânde ajung înaintea lui Dumnezeu, în timp ce prin tot felul de opresiuni și stoarceri, oamenii îngrămădesc averi colosale.” Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pp. 11, 12 (Ultima criză). 

b. În mijlocul frământării, de ce ne putem încrede în căile lui Dumnezeu? Isaia 55:8, 9 

Isaia 55:8, 9: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” 

„Deși mințile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să pătrundă în sfaturile Celui Infinit sau să înțeleagă deplin realizarea scopurilor Sale, se întâmplă adesea ca, din cauza vreunei greșeli sau vreunei neglijențe din partea lor, să înțeleagă slab soliile Cerului. Nu rareori mintea oamenilor și chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este atât de orbită de părerile omenești, de tradiții și de învățăturile false ale oamenilor, încât nu sunt în stare să prindă decât în parte lucrurile mari pe care El le-a descoperit în Cuvântul Său.” Tragedia veacurilor, p. 344 (cap. 19: Lumină în întuneric). 

„Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Lui este mai înalt decât poate ajunge cel mai înalt gând omenesc. El a dat în sfânta Lui Lege o copie a caracterului Său.” Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 63 (subcap. Voia lui Dumnezeu cu privire la noi

VINERI, 18 APRILIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. Descrieți mediul familial în care a crescut Isus. 

2. Cum se repetă adesea în zilele noastre atitudinea manifestată de frații lui Hristos? 

3. Ce păreri contradictorii au fost răspândite despre Isus? 

4. Explicați spiritul pe care l-au manifestat rabinii față de Isus. 

5. Descrieți contrastul imens dintre căile omului și cele ale lui Dumnezeu.

Lecția 3. Isus la Sărbătoarea Corturilor