Lecția 6. Isus, Lumina Lumii

Verset de memorat: „Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). 

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pp. 405–409 (cap.75: Umblați în lumină). 

„Așa cum luna și stelele din sistemul nostru solar strălucesc prin lumina reflectată a soarelui, tot astfel, în măsura în care învățătura lor este adevărată, marii gânditori ai lumii reflectă razele Soarelui Neprihănirii. Fiecare licărire de gând, fiecare fulger al intelectului, vine de la Lumina lumii.” — Educația, p. 13 (subcap. Sursa și țelul adevăratei educații).

DUMINICĂ, 4 MAI

1. AMINTIND CREAȚIA 

a. Ce a creat Dumnezeu în prima zi a creației? Geneza 1:3–5 

Geneza 1:3-5: „Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” 

„La început, Cuvântul creator a făcut ca lumina să lumineze în întuneric.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 464 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Cine a fost prezent la crearea lumii — nu doar ca un simplu observator, ci ca participant activ? Geneza 1:1, 2; Ioan 1:1, 2; Coloseni 1:16 

Geneza 1:1, 2: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.” 

Ioan 1:1, 2: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.” 

Coloseni 1:16: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”

„La început, Dumnezeu a fost revelat în toate lucrările creației. Hristos a fost Cel care a întins cerurile și a pus temeliile pământului... El a umplut pământul cu frumusețe și aerul cu cântec. Și pe toate lucrurile de pe pământ, din aer și cer, El a scris mesajul iubirii Tatălui.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 20 (cap. 1: Dumnezeu cu noi). 

„Mâna care susține lumile în spațiu, mâna care menține în aranjament ordonat și activitate neobosită toate lucrurile din universul lui Dumnezeu, este mâna care a fost pironită pe cruce pentru noi.” — Educația, p. 132 (subcap. Știința și Biblia). 

LUNI, 5 MAI 

2. LUMINĂ ÎN DEȘERT

a. Cum au fost călăuziți copiii lui Israel în pustie? Exodul 13:21, 22 Explicați prezența învăluită în stâlpul de nor și stâlpul de foc. Exodul 13:21 (prima parte); 1 Corinteni 10:1–4 

Exodul 13: 21, 22: „Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.” 

Exodul 13:21 p.p.: „Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor... iar noaptea într-un stâlp de foc...” 

1 Corinteni 10:1-4: „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.” 

„În manifestarea lui Dumnezeu față de poporul Său, lumina a fost întotdeauna un simbol al prezenței Sale. La cuvântul creator de la început, lumina a strălucit din întuneric. Lumina a fost ascunsă în stâlpul de nor ziua și în stâlpul de foc noaptea, conducând marile oști ale lui Israel.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 464 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Ce este scris despre prezența lui Hristos cu Israel în pustie și ce protecție a promis Dumnezeu poporului Său? Psalmii 105:39; Isaia 4:5, 6 

Psalmii 105:39: „A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.” 

Isaia 4:5, 6: „Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum, ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare, noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.” 

„Într-unul dintre cele mai frumoase și mângâietoare pasaje din profeția lui Isaia, se face referire la stâlpul de nor și de foc pentru a reprezenta grija lui Dumnezeu față de poporul Său în marea luptă finală cu puterile răului.” — Patriarhi și profeți, p. 283 (cap. 25: Exod). 

c. Cum S-a manifestat Hristos la Sinai și cum au reacționat Moise și poporul? Exodul 19:16–18; 20:18, 19; Evrei 12:21 

Exodul 19:16–18: „A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.” 

Exodul 20:18, 19: „Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 

Evrei 12:21: „Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!” 

„‘Slava Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui’ în fața mulțimii adunate... Semnele prezenței lui Iehova erau atât de înfricoșătoare, încât oștile lui Israel au tremurat de frică și au căzut cu fețele la pământ înaintea Domnului.” — Patriarhi și profeți, p. 304 (cap. 27: Legea dată lui Israel). 

„Atât de glorios a fost dezvăluirea prezenței [lui Hristos], încât nu putea fi suportată de omul muritor. Moise, care a fost atât de mult favorizat de Dumnezeu, a exclamat: ‘Mă înspăimânt și tremur.’ Dar Dumnezeu l-a întărit să suporte această glorie minunată și să aducă de pe munte o reflexie a acesteia pe fața sa, astfel încât poporul să nu poată privi neclintit spre el.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 225 (6 august). 

MARȚI, 6 MAI 

3. LUMINA ÎN LOCUINȚA LUI DUMNEZEU 

a. Cum Și-a manifestat Hristos prezența în tabernacol? Exodul 40:34, 35 

Exodul 40:34, 35: „Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul. Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.”

„Cu un viu interes, mulțimile lui Israel s-au adunat împrejur ca să privească construcția cea sfântă. În timp ce contemplau scena cu o satisfacție plină de respect, stâlpul de nor plutea deasupra sanctuarului și, coborând, l-a învăluit. „Și slava Domnului umplea cortul”. (Exodul 40:34). Avea loc o descoperire a măririi divine și, pentru un timp, nici chiar Moise nu a putut intra. Cu o profundă emoție, poporul privea semnul ce arăta că lucrarea mâinilor lor a fost primită. N-a avut loc o demonstrare zgomotoasă a bucuriei. O teamă sfântă îi stăpânea pe toți. Dar bucuria inimilor lor se revărsa în lacrimi de bucurie și, în taină, ei șopteau cuvinte solemne de mulțumire pentru că Dumnezeu a binevoit să locuiască cu ei... 

Deasupra tronului milei se afla Șechina, manifestarea prezenței divine, iar dintre heruvimi, Dumnezeu făcea cunoscut voia Lui. Soliile divine erau uneori aduse la cunoștința marelui preot printr-o voce din nor. Alteori, o lumină se odihnea asupra îngerului din dreapta, ceea ce însemna aprobare sau primire, sau o umbră, un nor, se așeza pe cel din stânga, pentru a descoperi dezaprobarea sau respingerea.” — Patriarhi și profeți, p. 348 (Cap. 30: Cortul și serviciile lui). 

b. Ce s-a întâmplat mai târziu, când templul a fost consacrat? 2 Cronici 7:1 

2 Cronici 7:1: „Când şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa.” 

„Un sanctuar splendid a fost construit, conform modelului arătat lui Moise pe munte și apoi prezentat de Domnul lui David. Sanctuarul pământesc a fost făcut asemenea celui ceresc. În plus față de heruvimii de pe capacul chivotului, Solomon a făcut alți doi îngeri de dimensiuni mai mari, care stăteau la fiecare capăt al chivotului, reprezentând îngerii cerești care păzesc mereu legea lui Dumnezeu. Este imposibil să descriem frumusețea și splendoarea acestui tabernacol. Acolo, la fel ca în tabernacol, chivotul sacru a fost purtat într-o ordine solemnă și reverențioasă și a fost așezat în locul său sub aripile celor doi heruvimi măreți care stăteau pe podea. 

Corul sacru și-a unit vocile cu toate felurile de instrumente muzicale, în laude aduse lui Dumnezeu. Și în timp ce vocile în armonie, cu instrumentele muzicale, răsunau prin templu și se răspândeau prin aerul Ierusalimului, norul slavei lui Dumnezeu a luat în stăpânire casa, așa cum umpluse anterior tabernacolul. ‘Și s-a întâmplat, când preoții au ieșit din locul sfânt, norul a umplut casa Domnului, așa încât preoții nu au putut să stea să slujească din cauza norului, căci slava Domnului a umplut casa Domnului’.”—Spiritual Gifts, vol. 4a, pp. 113, 114. (Istoria mântuirii, p. 194)

MIERCURI, 7 MAI 

4. LUMINA EVANGHELIEI 

a. Ce mesaj al lui Hristos din Ioan 8:12 ne aduce o mare speranță? 

Ioan 8:12: „Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 

„Nu teologii erudiți au fost cei care au înțeles acest adevăr și s-au angajat să-l proclame. Dacă aceștia ar fi fost veghetori credincioși, cercetând cu sârguință și rugăciune Scripturile, ar fi cunoscut timpul din noapte; profețiile li s-ar fi deschis și ar fi înțeles evenimentele pe cale să se întâmple. Dar nu au ocupat această poziție, iar mesajul a fost dat unor oameni mai simpli... Cei care se îndepărtează de lumina pe care Dumnezeu a dat-o sau care neglijează să o caute atunci când le este la îndemână sunt lăsați în întuneric.” — Tragedia Veacurilor, p. 312 (capitolul 17: Vestitorii dimineții). 

„Domnul a făcut toate pregătirile necesare pentru ca noi să avem o experiență bogată, abundentă și plină de bucurie. Ioan scrie despre Hristos, spunând: ‘În El era viață; și viața era lumina oamenilor.’ Viața este asociată cu lumina, iar dacă nu avem lumină de la Soarele Neprihănirii, nu putem avea viață în El. Dar această lumină a fost pusă la dispoziția fiecărui suflet, și doar atunci când ne îndepărtăm de lumină vine întunericul asupra noastră. Isus a spus: ‘Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.’ În lumea din jurul nostru nu poate exista viață fără lumină. Dacă soarele și-ar retrage strălucirea, toată vegetația și viața animală ar înceta să mai existe. Acest lucru ilustrează faptul că nu putem avea viață spirituală decât dacă ne așezăm sub razele Soarelui Neprihănirii. Dacă punem o plantă înfloritoare într-o cameră întunecată, aceasta se va ofili și va muri curând; la fel, putem avea viață spirituală, dar o putem pierde trăind într-o atmosferă de îndoială și întuneric.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 281 (1 octombrie). 

b. Ce siguranță avem atunci când ne întoarcem la Isus? 2 Corinteni 3:18 

2 Corinteni 3:18: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 

„Așa cum o floare se întoarce spre soare pentru ca razele sale luminoase să ajute la desăvârșirea frumuseții și simetriei sale, tot așa ar trebui ca urmașii lui Hristos să se întoarcă spre Soarele Neprihănirii, pentru ca lumina cerului să strălucească asupra lor, desăvârșindu-le caracterul și oferindu-le o experiență profundă și durabilă în lucrurile lui Dumnezeu. Este dincolo de puterea noastră de a concepe binecuvântările care ne sunt puse la îndemână prin Hristos, dacă ne unim efortul omenesc cu harul divin.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 26 (20 ianuarie). 

„Oricine, cu un scop sincer, caută să facă voia lui Dumnezeu, luând în serios lumina deja primită, va primi o lumină mai mare; unui astfel de suflet  îi va fi trimisă o stea de strălucire cerească pentru a-l călăuzi în tot adevărul.” — Tragedia Veacurilor, p. 312 (capitolul 17: Vestitorii dimineții). 

JOI, 8 MAI 

5. STRĂLUCIND ÎN INIMILE NOASTRE

a. Cum putem fi înălțați de referința inspiratoare a lui Pavel la Lumina lumii? 2 Corinteni 4:6 

 

2 Corinteni 4:6: „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” 

„Lăsați ca gândurile mărețe despre Dumnezeu să vă cuprindă mintea. Lăsați ca viața voastră să fie legată prin legături ascunse de viața lui Isus. Cel care a poruncit luminii să strălucească din întuneric este dispus să strălucească în inima voastră, pentru a da lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos. Duhul Sfânt va lua lucrurile lui Dumnezeu și vi le va arăta, transmițându-le ca o putere vie în inima ascultătoare. Hristos vă va conduce la pragul Infinitului. Puteți contempla slava dincolo de văl și le puteți dezvălui oamenilor suficiența Celui care trăiește veșnic pentru a mijloci pentru noi.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 149 (cap. 12: Cerând pentru a da). 

„Revelația propriei Sale slave sub forma umanității va aduce cerul atât de aproape de oameni, încât frumusețea care împodobește templul interior va fi văzută în fiecare suflet în care locuiește Mântuitorul. Oamenii vor fi cuceriți de slava unui Hristos care locuiește în ei. Și prin curenți de laudă și mulțumire din partea multor suflete câștigate astfel pentru Dumnezeu, slava se va întoarce la Marele Dătător. 

‘Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine.’ (Isaia 60:1). Acest mesaj este dat celor care ies în întâmpinarea Mirelui. Hristos vine cu putere și mare slavă. Vine cu slava Sa și cu slava Tatălui. Vine cu toți îngerii sfinți cu El. În timp ce toată lumea este cufundată în întuneric, va fi lumină în fiecare locuință a sfinților. Ei vor prinde primele raze ale celei de-a doua veniri a Sa. Lumina nepătată va străluci din splendoarea Sa, iar Hristos, Răscumpărătorul, va fi admirat de toți cei care L-au slujit. În timp ce cei răi fug din fața prezenței Sale, urmașii lui Hristos vor se bucura.” — Ibid., pp. 420, 421 (cap. 29: În întâmpinarea Mirelui). 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ VINERI, 9 MAI 

1. Ce ne învață Biblia despre Dumnezeire în lucrarea creației? 

2. Descrie cum S-a dezvăluit Isus pe Sine Însuși poporului Său în pustie. 

3. Cum a strălucit lumina lui Hristos în cortul întâlnirii și în templu? 

4. Descrie cum S-a dezvăluit Isus pe Sine Însuși la consacrarea templului. 

5. Cum Se descoperă Hristos nouă și prin noi?