Lecția 13. Învierea și Viața

Verset de memorat: „Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.“ (Ioan 11:25)

Recomandare pentru studiu: Solii Alese, vol. 1, pp. 296-300 (cap. 43: Hristos, dătătorul vieții). 

„Pentru credincios, moartea este doar o chestiune mică. Hristos vorbește despre ea ca și cum ar fi un lucru de mică importanță... Pentru creștin, moartea este doar un somn, un moment de tăcere și întuneric. Viața este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 787 (cap. 81: „A înviat Domnul”). 

DUMINICĂ, 22 IUNIE 

1. ISUS ÎN BETANIA

a. La auzul veștii că Isus vine la Betania, ce a făcut Marta și ce convingere a exprimat ea? Ioan 11:20-22. 

Ioan 11:20-22: „Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.” 

„Printre prietenii care plângeau erau rude ale familiei, unii dintre ei având funcții înalte de responsabilitate în Ierusalim. Printre aceștia se aflau și unii dintre cei mai înverșunați dușmani ai lui Hristos. Hristos știa scopurile lor și de aceea nu S-a făcut cunoscut imediat. Mesajul i-a fost dat Martei atât de liniștit încât ceilalți din cameră nu au auzit... 

Marta s-a grăbit să meargă la Isus, inima ei fiind agitată de emoții contradictorii. Pe fața Lui expresivă citea aceeași tandrețe și dragoste care fusese întotdeauna acolo. Încrederea ei în El era neschimbată, dar se gândea la fratele ei iubit, pe care și Isus îl iubise. Cu durere în suflet din cauza faptului că Hristos nu venise mai devreme, dar cu speranța că chiar și acum El va face ceva pentru a-i mângâia, a spus: ‘Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.’ De nenumărate ori, în mijlocul tumultului făcut de cei care plângeau, surorile repetaseră aceste cuvinte. 

Cu milă umană și divină, Isus a privit fața ei tristă și obosită. Marta nu avea niciun fel de dorință de a povesti trecutul; totul era exprimat prin cuvintele patetice: ‘Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.’ Dar, privindu-i fața plină de iubire, ea a adăugat: ‘Știu că, chiar și acum, orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.’” — Hristos, Lumina Lumii, pp. 529, 530. (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”).

LUNI, 23 IUNIE

2. ULTIMA PROMISIUNE A SPERANȚEI 

a. Cu ce a asigurat-o Isus pe Marta? Ioan 11:23. Ce a înțeles ea prin aceasta? Ioan 11:24. 

Ioan 11:23-24: „Isus i-a zis: ,Fratele tău va învia.‘ ,Știu‘, I-a răspuns Marta, ,că va învia la înviere, în ziua de apoi‘.“ 

„Isus i-a încurajat credința, spunând: ‘Fratele tău va învia.’ Răspunsul Său nu era menit să inspire speranța unei schimbări imediate. El i-a dus gândurile Martei dincolo de restaurarea imediată a fratelui ei și le-a fixat asupra învierii celor drepți. A făcut aceasta pentru ca ea să vadă în învierea lui Lazăr o garanție a învierii tuturor morților drepți și o asigurare că aceasta va fi realizată prin puterea Mântuitorului. 

Marta a răspuns: ‘Știu că va învia la învierea de apoi.’ ” — Hristos, Lumina Lumii, p. 530 (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”).. 

b. Cu ce cuvinte a recunoscut Isus convingerea Martei? Ioan 11:25; 1 Ioan 5:12. 

Ioan 11:25: „Isus i-a zis: ,Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi‘.“ 

1 Ioan 5:12: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.“ 

„Căutând să-i dea o direcție corectă credinței sale, Isus a declarat: ‘Eu sunt învierea și viața.’ În Hristos este viața, originală, neîmprumutată, nedobândită. ,Cine are pe Fiul, are viața.’ (1 Ioan 5:12). Dumnezeirea lui Hristos este o asigurare pentru cel credincios că va avea viața veșnică.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 530 (cap. 58: „Lazăre, vino afară!”). 

c. Pe ce promisiune se bazează speranța noastră dincolo de mormânt și cum se raporta convingerea Martei la miracolul lui Hristos? Ioan 5:26; 11:26, 27. 

Ioan 5:26: „Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.“ 

Ioan 11:26-27: „Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” ,Da, Doamne‘, I-a zis ea, ,cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume‘.” 

„Hristos privea acum la a doua Sa venire. Atunci, drepții cei morți vor învia în corp nesupus putrezirii, iar drepții cei vii vor fi duși în cer fără să vadă moartea. Minunea pe care Hristos era gata să o săvârșească, prin învierea lui Lazăr din morți, urma să reprezinte învierea tuturor celor neprihăniți. Prin cuvântul și lucrările Sale, El S-a declarat ca Autor al învierii. Acela care în curând trebuia să moară pe cruce avea cheile morții, ca biruitor asupra mormântului, și a afirmat dreptul și puterea Sa de a da viață veșnică.” — Hristos, Lumina Lumii, 530 (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”).

MARȚI, 24 IUNIE

3. ISUS PLÂNGE

a. Descrieți acțiunile și cuvintele Mariei, copleșită de durere. Ioan 11:28–32. 

Ioan 11:28-32: „După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” 

b. Când Isus a văzut-o pe Maria și pe unii dintre iudeii care plângeau, ce a făcut și de ce? Ioan 11:33–35. 

Ioan 11:33-35: „Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Isus plângea.“ 

„Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.” El citea inimile celor adunați. Vedea la mulți că ceea ce trece drept durere era numai fățărnicie. Știa că unii dintre cei de față, care acum dovedeau o fățarnică întristare, vor plănui în curând să omoare nu numai pe puternicul Făcător de minuni, dar și pe cel care trebuia să fie înviat din morți. Hristos ar fi putut să le smulgă haina de pretinsă întristare. Dar și-a înfrânat indignarea îndreptățită. Cuvintele pe care le-ar fi putut spune, pe bună dreptate, nu le-a rostit din cauza celor iubiți, îngenuncheați la picioarele Lui cu întristare, care credeau cu adevărat în El. 

,Unde l-ați pus?‘ a întrebat El. ,Doamne‘, I-au răspuns ei, ,vino și vezi.‘ Au pornit împreună spre mormânt. Era o scenă plină de jale. Lazăr fusese foarte iubit și surorile lui plângeau pentru el cu inima zdrobită, pe când cei care îi fuseseră prieteni își amestecau lacrimile cu ale surorilor îndurerate. Din cauza suferinței omenești și văzând că prietenii îl plângeau pe mort în timp ce Mântuitorul lumii era lângă ei, ,Isus plângea‘. Deși era Fiul lui Dumnezeu, El luase totuși natura omenească și era mișcat de durerea oamenilor. Inima Lui duioasă și miloasă e totdeauna mișcată de iubire față de cel aflat în suferință. El plânge cu cei ce plâng și Se bucură cu cei care se bucură”. — Hristos, Lumina Lumii, p. 533 (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”). 

c. Cum trebuie să fie acest moment din viața lui Isus un exemplu pentru noi? Romani 12:15. 

Romani 12:15: „Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.“ 

„Minunatul exemplu al lui Hristos, blândețea incomparabilă cu care El a pătruns în sentimentele altora, plângând cu cei ce plâng, bucurându-se cu cei ce se bucură, trebuie să aibă o influență profundă asupra caracterului tuturor celor care Îl urmează cu sinceritate. Prin cuvinte și fapte amabile, vor încerca să facă calea mai ușoară pentru picioarele obosite.” — Divina vindecare, pp. 157, 158 (Misionari care se întrețin singuri).

MIERCURI, 25 IUNIE

4. COOPERAREA DINTRE DUMNEZEU ȘI UMANITATE

a. Ce poruncă le-a dat Isus celor din jurul Său? Ioan 11:39 p.p. Cum a reacționat Marta și ce i-a spus Isus? Ioan 11:39 u.p. 

Ioan 11:39: „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” 

„Când Domnul e gata să facă un lucru, Satan ridică pe cineva care să se opună. ,Dați piatra la o parte‘, a spus Hristos. Pe cât e cu putință, pregătiți calea pentru lucrarea Mea. Dar natura hotărâtă și ambițioasă a Martei s-a arătat și acum. Ea nu voia ca trupul în descompunere să fie scos la lumină. Inima omenească e greoaie în a înțelege cuvintele lui Hristos și credința Martei nu prinsese adevăratul înțeles al făgăduinței Lui. 

Hristos a mustrat-o pe Marta, dar cuvintele Lui erau rostite cu cea mai mare duioșie: ,Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?‘ Pentru ce te îndoiești de puterea Mea? De ce te împotrivești cererilor Mele? Ai cuvântul Meu. Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu. Piedicile naturale nu pot să oprească lucrarea Celui Atotputernic. Îndoiala și necredința nu sunt umilință. Credința neclintită în cuvântul lui Hristos — iată adevărata umilință, adevărata predare de sine. 

,Dați voi piatra la o parte.‘ Hristos ar fi putut să poruncească pietrei să se dea la o parte și ea ar fi ascultat de glasul Lui. El ar fi putut să poruncească îngerilor de lângă El să facă lucrul acesta. La porunca Sa, mâini nevăzute ar fi îndepărtat piatra. Dar trebuia să fie dată la o parte de mâini omenești. În felul acesta, Hristos a vrut să arate că natura omenească trebuie să colaboreze cu divinitatea. Puterea divină nu este chemată să facă ce poate puterea omenească. Dumnezeu nu Se lipsește de ajutorul omului. El îl întărește, lucrând împreună cu acela care folosește puterile și însușirile date lui de Dumnezeu.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 535 (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”).

b. Ce cuvinte ale lui Hristos mustră blând necredința noastră astăzi? Ioan 11:40. 

Ioan 11:40: „Isus i-a zis: ,Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?‘ ” 

„Mulți nu au o credință vie. De aceea nu văd mai mult din puterea lui Dumnezeu. Slăbiciunea lor este rezultatul necredinței lor... Ei plănuiesc și concep, dar se roagă puțin și au puțină încredere reală în Dumnezeu. Cred că au credință, dar este doar un impuls al momentului. Neînțelegându-și propria nevoie sau dorința lui Dumnezeu de a da, nu perseverează în a-și ține cererile înaintea Domnului.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 145, 146 (cap. 12: Cerând pentru a da).

JOI, 26 IUNIE

5. ISUS ÎL ÎNVIE PE LAZĂR

a. Ce rugăciune a rostit Isus lângă mormânt? Ioan 11:41, 42. 

Ioan 11:41-42: „Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 

„Porunca a fost ascultată. Piatra a fost rostogolită. Totul s-a făcut pe față și cu chibzuință. Tuturor li s-a dat ocazia să vadă că nu se practică înșelăciunea. Corpul lui Lazăr zăcea în mormântul lui din stâncă, rece și tăcut. Strigătele bocitorilor amuțiră. Surprinși și plini de nerăbdare, toți stăteau în jurul mormântului, așteptând să vadă ce va urma… 

Dar acum, Hristos pretindea că Dumnezeu e Tatăl Său și, cu o încredere desăvârșită, Se declara drept Fiu al lui Dumnezeu.” — Hristos, Lumina Lumii, pp. 535, 536. (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”). 

b. Cu ce cuvinte l-a înviat Isus pe Lazăr? Ioan 11:43. Ce s-a întâmplat imediat? Ioan 11:44. 

Ioan 11:43-44: „După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” 

„Glasul Lui [Hristos] clar și pătrunzător străbătu urechea mortului. În timp ce vorbea, dumnezeirea străfulgeră prin natura omenească. Pe fața Sa, luminată de slava lui Dumnezeu, oamenii I-au văzut puterea. Fiecare ochi era ațintit spre intrarea peșterii. Fiecare ureche era atentă să prindă și cel mai slab sunet. Cu interes încordat și dureros, toți așteptau dovada dumnezeirii lui Hristos, dovada care trebuia să susțină pretențiile Lui că e Fiul lui Dumnezeu sau să stingă nădejdea pentru totdeauna.

În mormântul tăcut se făcu mișcare și cel care fusese mort apăru la intrarea peșterii. … Oamenii trebuie să lucreze pentru oameni. Fiind dezlegat, Lazăr a stat înaintea celor adunați nu ca un om ros de boală, nu cu membrele slabe și tremurânde, ci ca un om în floarea vieții și în puterea unei bărbății nobile. Ochii lui străluceau de inteligență și de iubire pentru Mântuitorul lui. În adorare, el se aruncă la picioarele lui Isus. — Hristos, Lumina Lumii, p. 536 (Cap. 58, „Lazăre, vino afară”).

VINERI, 27 IUNIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Descrieți încrederea pe care surorile lui Lazăr o aveau în Isus. 

2. Ce le-a promis Isus Martei, Mariei și tuturor credincioșilor? 

3. De ce a plâns Isus? 

4. Cum a colaborat umanitatea cu divinitatea în acest miracol? 

5. Descrieți acțiunile lui Lazăr la chemarea lui Isus.