Lecția 9. Isus și orbul din naștere

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pp. 570–575 („Nu pot să mă cobor). 

„Istoria vieții lui Iov arătase că suferința este adusă de Satan, dar că, prin ea, Dumnezeu Își aduce la îndeplinire planurile harului Său.”— Hristos Lumina Lumii, p. 471 (cap. 51: „Lumina lumii”).

DUMINICĂ, 25 MAI 

1. ÎNȚELEGERE GREȘITĂ 

a. Ce întrebare au adresat ucenicii lui Isus când l-au văzut pe omul care fusese născut orb? Ioan 9:1, 2. 

Ioan 9:1, 2: „Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 

b. Ce idee greșită cu privire la suferință era susținută atât de iudei cât și de ucenici și cum a profitat Satan de aceasta? Ioan 9:34 p.p. 

Ioan 9:34 p.p.: „Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei...” 

„În general, iudeii credeau că păcatul e pedepsit în viața aceasta. Orice suferință era privită ca pedeapsă pentru vreo faptă rea, fie a suferindului, fie a părinților lui. Este adevărat că orice suferință vine din călcarea Legii lui Dumnezeu, dar adevărul acesta fusese răstălmăcit. Satan, autorul păcatului și al urmărilor lui, îi făcuse pe oameni să creadă că suferințele și moartea vin de la Dumnezeu — ca o pedeapsă arbitrară dată din cauza păcatului. Din cauza aceasta, acela asupra căruia căzuse vreo suferință sau vreo nenorocire mare mai avea pe deasupra și povara de a fi privit ca un mare păcătos. 

„În felul acesta, era pregătită calea între iudei să-L lepede pe Isus. Acela care “suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui” era privit de iudei ca fiind “pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit”; și ei și-au întors fața de la El.”— Hristos Lumina Lumii, p. 471 (cap. 51: „Lumina lumii”).

LUNI, 26 MAI  

2. PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU 

a. Ce răspuns al lui Isus a adus lumină cu privire la suferință și păcat? Ioan 9:3–5. 

Ioan 9:3-5: „Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” 

„Credința iudeilor cu privire la relația dintre păcat și suferință era împărtășită și de ucenicii lui Hristos. În timp ce le-a corectat rătăcirea, Isus nu le-a explicat cauza suferinței omului, ci le-a spus care va fi urmarea. Din cauza ei, urma să se descopere lucrările lui Dumnezeu. „Cât timp sunt în lume”, a zis El, „sunt Lumina lumii.”— Hristos Lumina Lumii, p. 471 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Ce a făcut Isus la scurt timp după aceea și cum a cooperat orbul cu El? Ioan 9:6, 7. 

Ioan 9:6, 7: „După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.” 

„Apoi, după ce a uns ochii orbului, l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloamului, și vederea omului a fost restabilită. În felul acesta, Isus a răspuns la întrebarea ucenicilor în mod practic, după cum răspundea de obicei la toate întrebările care I se puneau din curiozitate. Ucenicii nu erau chemați să discute cine a păcătuit sau n-a păcătuit, ci să înțeleagă puterea și mila lui Dumnezeu manifestate, dând orbului vederea. Era ușor de înțeles că nu era putere de vindecare în tină sau în scăldătoarea la care orbul a fost trimis să se spele, ci puterea era în Hristos.”—Ibid. 

c. Descrieți reacțiile variate ale vecinilor omului vindecat — și relatați conversația care a urmat între el și vecinii săi. Ioan 9:8–12. 

Ioan 9:8-12: „Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.” Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?” El a răspuns: „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” „Unde este Omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.”

„Vecinii tânărului și cei care îl cunoscuseră mai înainte, pe când era orb, ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” Ei priveau la el cu îndoială, deoarece, de când i se deschiseseră ochii, înfățișarea lui se schimbase și se făcuse mai strălucitoare și el părea un alt om. Întrebarea aceasta trecea de la unul la altul. Unii ziceau: „El este”; alții: „Seamănă cu el”. Dar cel care primise marea binecuvântare a pus capăt discuției, zicând: „Eu sunt”. ”—Ibid., pp. 471, 472 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

3. ÎNDOIALA SE INTENSIFICĂ MARȚI, 27 MAI 

a. La cine l-au dus conducătorii iudei pe omul care se născuse orb – și de ce? În ce zi a fost el vindecat? Ioan 9:13, 14. 

Ioan 9:13, 14: „Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.” 

b. Descrieți reacția fariseilor. Ioan 9:15, 16. 

Ioan 9:15, 16: „Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.” Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.” 

„Fariseii sperau să demonstreze că Isus este păcătos și deci nu este El Mesia. Ei nu știau că tocmai Cel care făcuse Sabatul și cunoștea toate îndatoririle față de ziua sfântă era Acela care îl vindecase pe orb. Ei se arătau foarte zeloși pentru păzirea Sabatului, dar plănuiau uciderea tocmai în ziua aceea.”— Hristos Lumina Lumii, p. 472 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

c. Pe cine au chemat fariseii ca să mărturisească despre omul care fusese vindecat? Ioan 9:18, 19. 

Ioan 9:18, 19: „Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui. Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru care spuneţi că s-a născut orb? Cum, dar, vede acum?” 

„[Fariseii] i-au chemat pe părinții lui și i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru care spuneți că s-a născut orb?” 

Omul însuși era acolo și declara că fusese orb și că își căpătase vederea, dar fariseii mai bine ar fi tăgăduit dovezile știute chiar de ei decât să admită că greșeau. Atât de puternică este prejudecata, atât de diformă este neprihănirea fariseică!”—Ibid. 

d. Cum suntem noi avertizați împotriva răului așa de mare de a avea o opinie preconcepută? Proverbe 18:13.

Proverbe 18:13: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.” 

„Sunt mulți cei care pun propria lor interpretare în cele ce au auzit, făcând ca gândul exprimat să fie cu totul diferit de ceea ce vorbitorul s-a străduit să exprime. Unii, auzind prin mijlocul propriilor lor prejudecăți sau presupuneri, înțeleg problema așa cum doresc ei să fie — cam cum s-ar potrivi mai bine scopului lor.”— Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 695 (Rapoarte nefondate). 

MIERCURI, 28 MAI 

4. CONFRUNTAT CU INTIMIDAREA 

a. Cum au încercat fariseii să intimideze părinții omului care fusese născut orb – și ce au răspuns ei? Ioan 9:20, 21. De ce au dat ei un răspuns evaziv? Ioan 9:22, 23. 

Ioan 9:20, 21: „Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.” 

Ioan 9:22, 23: „Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.” 

„Fariseii mai aveau o singură speranță, și anume să-i intimideze pe părinții omului. Cu aparentă sinceritate, ei au întrebat: „Cum dar vede acum?” Părinții se temeau să nu se compromită, deoarece se hotărâse ca oricine va mărturisi că Isus este Hristosul „să fie dat afară din sinagogă”, adică să fie exclus din sinagogă treizeci de zile. În acest timp, nici copiii nu puteau fi circumciși, nici morții nu puteau să fie plânși în casa celui vinovat. Condamnarea aceasta era privită ca o mare nenorocire și, dacă cel vinovat nu se pocăia, urma o pedeapsă și mai grea. Deși marea lucrare săvârșită pentru fiul lor îi convinsese pe părinți, ei au răspuns: „Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l privește”. În felul acesta, au aruncat orice răspundere de la ei asupra fiului lor, deoarece nu îndrăzneau să-L mărturisească pe Hristos.”— Hristos Lumina Lumii, pp. 472, 473 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

b. Când suntem presați de intimidare, ce trebuie să avem în vedere? Psalmii 118:6. 

Psalmii 118:6: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?”

„Stați fermi și nu săvârșiți niciodată o faptă rea doar pentru a evita să fiți numiți lași. Nu îngăduiți ca ironiile, amenințările, observațiile disprețuitoare să vă determine să vă călcați pe conștiință nici în cel mai mic detaliu.”— Principiile Fundamentale ale Educației Creștine, p. 93 (Primejdia de a citi cărți de ficțiune, neinspirate). 

„Adevăratul caracter creștin trebuie să fie marcat de fermitate în urmărirea scopului, de o hotărâre dârză, care să nu poată fi influențată sau învinsă de pământ sau de iad. Cel care nu este orb față de atracțiile onorurilor lumești, indiferent la amenințări și insensibil la ispite va fi doborât pe neașteptate de atacurile lui Satan.”— Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 543, 544 (Avertizări și mustrări). 

„Ne vom confrunta cu cea mai aprigă împotrivire din partea adventiștilor care se opun Legii lui Dumnezeu, dar, asemenea constructorilor de pe zidurile Ierusalimului, nu trebuie să ne lăsăm distrași de la lucrarea noastră și împiedicați de zvonuri, de mesageri care caută discuții sau controverse sau de amenințări menite să ne intimideze, de publicarea neadevărurilor sau de orice alte uneltiri pe care Satan le-ar putea instiga..”—Ibid., vol. 3, p. 574 („Nu pot să mă cobor”). 

JOI, 29 MAI

5. ISTORIA SE REPETĂ

a. Descrieți situația cu care trebuie să se confrunte poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu – și cum trebuie să răspundem la ea. Apocalipsa 12:17; Fapte 4:18–20. 

Apocalipsa 12:17: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” 

Fapte 4:18-20: „Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” 

„Pe măsură ce lupta se extinde în domenii noi și mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu, cea călcată în picioare, Satan se agită. Puterea care însoțește solia nu face decât să-i mânie și mai mult pe aceia care se împotrivesc. Conducătorii spirituali vor face eforturi aproape supraomenești pentru a îndepărta lumina ca să nu lumineze peste turma lor. Prin toate mijloacele pe care le au la dispoziție, vor încerca să interzică discutarea acestor probleme vitale. Biserica va face apel la brațul cel mai puternic al puterii civile și papistașii și protestanții se vor uni în această lucrare. Pe măsură ce mișcarea pentru impunerea duminicii devine mai îndrăzneațăși mai hotărâtă, va fi chemată în ajutor legea împotriva celor ce păzesc porunca a patra. Ei vor fi amenințați cu amenzi și închisoare, iar unora le vor fi oferite poziții cu influență și alte beneficii și avantaje, cu condiția să renunțe la credința lor. Dar răspunsul lor statornic va fi: „Arătați-ne din Cuvântul lui Dumnezeu rătăcirea noastră”, același răspuns pe care l-a dat și Luther în împrejurări asemănătoare. Aceia care sunt târâți înaintea tribunalelor aduc o puternică susținere a adevărului, iar unii care aud sunt conduși să ia poziție pentru păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. În felul acesta, lumina va fi adusă multor mii de suflete care altfel n-ar putea cunoaște nimic despre aceste adevăruri.” — Tragedia Veacurilor, p. 607 (cap. 38: Ultima avertizare). 

b. În faţa opoziţiei, ce trebuie să avem mereu în vedere? Ioan 9:39; Fapte 4:33; Matei 10:28. 

Ioan 9:39: „Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” 

Fapte 4:33: „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.” 

Matei 10:28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” 

„[Apostolii] nu puteau fi împiedicați sau intimidați prin amenințări.” — Istoria Faptelor Apostolilor, p. 48 (cap. 5: Darul Duhului). 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ VINERI, 30 MAI 

1. Cum îi judecau liderii iudei pe bolnavi și pe cei suferinzi? 

2. Cine și ce l-a vindecat cu adevărat pe orb? 

3. De ce au devenit confuzi vecinii omului orb? 

4. Cu ce situație a trebuit să se confrunte tânărul după vindecare? 

5. Cum să evit să cad în capcana în care au căzut părinții lui?