Lecția 2. Criza din Galileea

Verset de memorat: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.” (Ioan 6:53)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru Comunitate, vol. 5, pp. 573-580 (Necesitatea studierii zilnice a Bibliei) 

„Numai credință vitală este aceea care primește și asimilează adevărul, până când devine o parte a ființei și motivația puterii vieții și acțiunii.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p 576.

DUMINICĂ, 6 APRILIE

1. VIAȚĂ ÎN TRUPUL ȘI SÂNGELE LUI HRISTOS

a. Ce efect au avut cuvintele lui Hristos asupra liderilor religioși? Ioan 6:52. Ce a explicat El cu privire la trupul și sângele Său? Ioan 6:53-55. 

Ioan 6:52: „La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” 

Ioan 6:53-55: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.” 

„De astă dată, rabinii au exclamat cu mânie: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” Ei se făceau că înțeleg cuvintele lui Hristos în sens literal, ca și Nicodim, când a întrebat: „Cum se poate naște din nou un om bătrân?” (Ioan 3:4). Până la un anumit punct, ei înțeleseseră ce voia să zică Isus, dar nu voiau să recunoască pe față. Dând o greșită interpretare cuvintelor Lui, ei sperau să producă în oameni prejudecăți împotriva Lui.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 389 (cap. 41). 

b. Ce înseamnă de fapt să mănânci trupul și să bei sângele lui Isus? Ioan 6:56, 57; 1 Ioan 3:24; 5:12.

Ioan 6:56, 57: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.” 

1 Ioan 3:24: „Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” 

1 Ioan 5:12: „Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.” 

„A mânca trupul și a bea sângele lui Hristos înseamnă a-L primi ca Mântuitor personal, crezând că El ne iartă păcatele și că suntem făcuți desăvârșiți în El. Admirând iubirea Lui, stăruind asupra ei, sorbind-o, devenim părtași ai naturii Sale. Ceea ce e hrana pentru corp trebuie să fie Hristos pentru suflet.” – Idem, p. 389.

LUNI, 7 APRILIE

2. CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

a. Cu ce explicație suplimentară a clarificat Isus sensul cuvintelor Sale? Ioan 6:63. 

Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” 

„Hrana nu este de folos decât atunci când o mâncăm, când devine o parte din ființa noastră. La fel și Hristos n-are nicio valoare pentru noi, dacă nu-L recunoaștem ca Mântuitor personal. O cunoaștere a Lui din teorie nu ne este de vreun folos. Trebuie să ne hrănim cu El, să-L primim în inimă, astfel ca viața Lui să devină viața noastră. Iubirea Lui, harul Lui trebuie să fie asimilate.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 389 (cap. 41). 

„Viața lui Hristos, care dă viață lumii, este în Cuvântul Său. Prin Cuvântul Său, Hristos a vindecat bolile și a alungat demonii; prin Cuvântul Său, a liniștit marea și a înviat morții; iar oamenii mărturiseau că în Cuvântul Său era putere. El a rostit Cuvântul lui Dumnezeu așa cum a vorbit prin toți prorocii și prin învățătorii din Vechiul Testament. Întreaga Biblie este o manifestare a lui Hristos și Mântuitorul dorea să lege de Cuvânt credința urmașilor Săi. Atunci când prezența Sa vizibilă urma să se retragă, Cuvântul avea să fie izvorul puterii lor. Asemenea Domnului lor, ei trebuia să trăiască „prin orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4). 

După cum viața fizică este susținută prin hrană, tot așa și viața spirituală este susținută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Și orice om trebuie să primească viață din Cuvântul lui Dumnezeu. După cum trebuie să mâncăm noi înșine ca să fim hrăniți, tot astfel trebuie să primim și Cuvântul pentru noi înșine. Noi nu trebuie să-l primim numai prin mijlocirea altei minți. Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, cerând de la Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt pentru ca să înțelegem Cuvântul Său. Trebuie să luăm un verset și să ne concentrăm mintea, ca să înțelegem gândul pe care Dumnezeu l-a pus acolo pentru noi. Trebuie să stăruim asupra acelui gând până când ni-l însușim și știm „ce zice Domnul”.” – Idem, p. 390. 

b. Cum descrie profetul Ieremia experiența sa? Ieremia 15:16. 

Ieremia 15:16: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!” 

„Dacă Îl vom crede pe Dumnezeu pe cuvânt, noi vom vedea mântuirea Lui... Trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu, să mâncăm Cuvântul, să trăim Cuvântul, căci el este carnea și sângele Fiului lui Dumnezeu. Noi trebuie să mâncăm carnea Lui și să bem sângele Lui — să primim prin credință însușirile Lui spirituale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 51 (secț. 2, subcap. Rugăciune și sfat).

MARȚI, 8 APRILIE

3. CRIZĂ ÎN TÂNĂRA BISERICĂ

a. Ce criză au provocat cuvintele lui Hristos în rândul propriilor Săi ucenici – și cum este aceasta un avertisment pentru noi astăzi? Ioan 6:60, 61, 65, 66 

Ioan 6:60, 61, 65, 66: „Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?”... 65-66„Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.” 

„Încercarea era prea mare. Entuziasmul celor care căutaseră să-L ia cu forța și să-L facă împărat se răcea. Cuvântarea aceasta ținută în sinagogă, ziceau ei, le-a deschis ochii. Acum nu mai erau înșelați. Pentru mintea lor, cuvintele erau o mărturisire directă că nu era Mesia și că nimeni nu avea să câștige vreo răsplată pământească din legătura cu El. Ei salutaseră cu bucurie puterea Lui făcătoare de minuni, erau nerăbdători să fie eliberați de boală și suferință, dar nu voiau să aibă nicio legătură cu viața Lui de sacrificiu. Nu-i interesa împărăția spirituală tainică de care vorbea El. Cei nesinceri și egoiști, care Îl căutaseră, nu-L mai doreau. Dacă El nu voia să-și consacre puterea și influența pentru a-i elibera de sub romani, nici ei nu voiau să mai aibă de a face cu El... 

Cuvintele adevărului făceau ca neghina să fie despărțită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfați și încrezuți în propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de umilință, mulți s-au îndepărtat de Isus. Mulți fac și astăzi la fel. Oamenii sunt și astăzi încercați ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe inimă, văd că viața nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensați ca ucenicii care L-au părăsit pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” – Hristos, Lumina Lumii, p. 392 (cap. 41: Criza din Galilea). 

b. După ce acei ucenici L-au părăsit, ce i-a întrebat Isus pe cei doisprezece? Ioan 6:67. Cum putem să imităm răspunsul înțelept al lui Petru, astăzi? Ioan 6:68, 69 

Ioan 6:67: „Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 

Ioan 6:68, 69: „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 

„Cu toate acesta, în ciuda rapoartelor bune sau rele, în ciuda întunericului și a întregii opoziții a lui Satan, Soarele Neprihănirii continuă să lumineze în liniște, demascând răul, mustrând păcatul și reînviorând spiritul celor blânzi și umili: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.” – Mărturii pentru predicatori, p. 284 (cap. 11 — Pericolele deosebite ....).

MIERCURI, 9 APRILIE

4. DE LA UCENICI LA DUȘMANI DECLARAȚI

a. Ce putem spune în general despre cei care se întorc de la Hristos? 1 Ioan 2:19. Ce poziție dezamăgitoare au luat ucenicii nemulțumiți? 

1 Ioan 2:19: „Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit, ca să se arate că nu toți sunt dintre ai noștri.” 

„De îndată ce acești ucenici nemulțumiți s-au depărtat de Isus, au fost luați în stăpânire de un alt spirit. N-au mai văzut nimic atrăgător în Acela pe care odată Îl găsiseră atât de interesant. Au mers să caute pe vrăjmașii Lui, deoarece erau în armonie cu spiritul și lucrarea lor. Au interpretat greșit cuvintele Lui, au răstălmăcit declarațiile Lui și au combătut motivele Lui. Ei își susțineau purtarea, aducând orice lucru care putea să fie întors împotriva Lui; și o asemenea indignare a fost produsă de aceste relatări false, încât viața Lui era în primejdie.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 392 (cap. 41). 

b. Ce se întâmplă cu ascultătorii ale căror minți sunt firești? Romani 16:17, 18

Romani 16:17, 18: „Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.” 

„Lauda și lingușelile ar fi plăcute urechilor lor, dar adevărul nu este bine primit; ei nu pot să-l asculte. Când oamenii vin cu grămada și mulțimile sunt hrănite și se aud strigăte de biruință, glasurile lor se ridică lăudând, dar când Spiritul cercetător al lui Dumnezeu le descoperă păcatul și îi îndeamnă să-l părăsească, întorc spatele adevărului și nu mai merg cu Isus.” – Idem, p. 392. 

c. În afară de cei care L-au părăsit pe Isus, cine altcineva a ales să se unească în sinea lui cu vrăjmașii Lui – și cum s-a manifestat această loialitate îndoielnică? Ioan 6:70, 71. 

Ioan 6:70, 71: „Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.” 

„Cuvântarea Domnului Hristos în sinagogă cu privire la pâinea vieții a fost punctul de cotitură în istoria vieții lui Iuda... El a văzut că Domnul Hristos oferea mai degrabă bunuri spirituale decât bunuri lumești. El considera că poate vedea departe și că a ajuns la înțelegerea faptului că Isus nu va avea onoruri și nu va putea da urmașilor Săi poziții înalte. El s-a hotărât să nu se unească atât de strâns cu Hristos, încât să nu se mai poată desface. El va veghea. Și a vegheat. 

Din acel moment, el a început să exprime îndoieli care îi puneau pe ucenici în încurcătură. Semăna controverse și sentimente ce duceau în rătăcire, repetând argumentele exprimate de către cărturari și farisei împotriva susținerilor Domnului Hristos. Toate necazurile mici și mari, supărările, greutățile și aparentele piedici în calea înaintării Evangheliei erau interpretate de Iuda ca dovezi împotriva temeiniciei ei.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 719 (cap. 76: Iuda).

JOI, 10 APRILIE

5. IDENTIFICAREA TRĂDĂTORULUI

a. Descrieți trăsătura adoptată de Iuda. Ioan 12:4-6; Proverbe 3:32. 

Ioan 12:4-6: „Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.” 

Proverbe 3:32: „Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.”

„El [Iuda] aducea texte din Sfânta Scriptură care nu aveau nicio legătură cu adevărurile pe care le prezenta Domnul Hristos. Aceste texte, scoase din contextul lor, îi puneau pe ucenici în încurcătură și făceau să crească descurajarea, care-i cuprindea adesea. Totuși, toate acestea au fost făcute de Iuda într-un astfel de mod, încât să apară că era un om conștiincios.” – Idem, p. 719. 

b. Ce făgăduință este adesea confirmată în experiența noastră religioasă – chiar și în situații precum criza din Galilea? Romani 8:28. 

Romani 8:28: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” 

„Când Isus a prezentat adevărul care avea să-i pună pe ucenici la probă și să-i facă pe mulți să-L părăsească, Isus știa care va fi rezultatul cuvintelor Sale, dar El avea de îndeplinit un plan al îndurării. El a prevăzut că, în ceasul ispitei, fiecare dintre ucenicii Săi iubiți va fi greu încercat. Chinurile din Ghetsimani, trădarea și răstignirea Lui urmau să fie o încercare grea pentru ei. Dacă nu ar fi existat această încercare mai înainte, mulți care erau îndemnați doar de motive egoiste ar fi fost încă împreună cu El. Când Domnul lor a fost condamnat în sala de judecată, când oamenii care Îl proslăviseră ca împărat al lor fluierau după El și-L insultau, când gloata batjocoritoare striga: „Răstignește-L”, când ambițiile lor pământești erau înșelate, acești egoiști, renunțând la legătura lor cu Isus, ar fi adus asupra ucenicilor o întristare amară și sfâșietoare de inimă, pe lângă durerea și dezamăgirea lor produse de năruirea celor mai dulci speranțe. În ceasul acela întunecat, pilda celor care s-au îndepărtat de la El ar fi fost urmată și de alții. Dar Isus a provocat această criză în timp ce era încă alături de ei și prezența Sa le putea întări credința urmașilor Săi sinceri.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 394 (cap. 41).

VINERI, 11 APRILIE 

1. Cum este posibil să „mănânci trupul și să bei sângele Fiului Omului”? 

2. Ce înseamnă să privești la Isus? 

3. De ce au fost unii ofensați de cuvintele lui Hristos? 

4. Ce au făcut ei după aceea și cum este aceasta un avertisment pentru noi? 

5. Descrieți starea spirituală a lui Iuda după această întâmplare și efectul acesteia.