Lecția 12. Isus și Lazăr

Verset de memorat: „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” (Psalmii 116:15). 

Recomandare de studiu: Divina Vindecare, pp. 219-224 (În camera celui bolnav până la Îngrijirea în sanatorii — inclusiv) 

„În Hristos e viața, originală, neîmprumutată, nedobândită... Dumnezeirea lui Hristos este o asigurare pentru cel credincios că va avea viața veșnică.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 530 (cap. 58: „Lazăre, vino afară!”).

DUMINICĂ, 15 IUNIE

1. FAMILIA DIN BETANIA

a. Ce ucenici a avut Isus în cetatea Betania? Ioan 11:5 

Ioan 11:5: „Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.” 

„Inima lui [Hristos] era prinsă într-o puternică legătură de iubire față de familia din Betania și pentru unul dintre ei a fost făcută cea mai minunată lucrare. 

În casa lui Lazăr, Isus găsise de multe ori odihnă. Mântuitorul nu avea o casă proprie; El depindea de ospitalitatea prietenilor și ucenicilor Săi și adesea, când era obosit, însetat după o părtășie omenească sinceră, El găsea adăpost în familia aceasta pașnică, departe de bănuielile și invidia fariseilor mânioși. Aici găsea o primire sinceră și o prietenie curată și sfântă. Aici putea să vorbească simplu și liber, știind că vorbele Lui erau înțelese și păstrate ca o comoară.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 524 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”) 

b. În ce tip de cămin este prezent Dumnezeu cu cele mai alese binecuvântări ale Sale? Proverbe 3:33 u.p. 

Proverbe 3:33 u.p.: „…dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântă.” 

„Mântuitorul prețuia o casă liniștită și niște ascultători interesați. El avea nevoie de tandrețea, curtoazia și afecțiunea umană. Cei care primeau învățătura cerească, pe care El era gata să o dea, erau mult binecuvântați.” – Idem.

LUNI, 16 IUNIE

2. LAZĂR SE ÎMBOLNĂVEȘTE

a. Ce au făcut surorile lui Lazăr când fratele lor s-a îmbolnăvit grav – și care a fost răspunsul pe care l-au primit? Ioan 11:1-4 

Ioan11:1-4: „Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. – Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. – Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” 

„Lazăr s-a îmbolnăvit dintr-odată și surorile lui au trimis la Mântuitorul să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav”. Ele au văzut gravitatea bolii fratelui lor, dar știau că Hristos se dovedise în stare să vindece tot felul de boli. Credeau că El va simți împreună cu ele în durere, de aceea n-au stăruit ca El să vină numaidecât, ci au trimis numai vestea care arăta cât de mult se încredeau în El: „acela pe care-l iubești este bolnav”. Ele credeau că Domnul va răspunde îndată la înștiințarea lor și că va veni în cel mai scurt timp la Betania. 

Pline de nerăbdare, așteptau vești de la Isus. Câtă vreme scânteia de viață mai era încă vie în fratele lor, ele s-au rugat și au tot așteptat venirea lui Isus. Dar trimisul s-a întors fără El. Totuși, a adus solia: „boala aceasta nu este spre moarte”, și ele s-au agățat de nădejdea că Lazăr va trăi. Cu duioșie, au încercat să-i spună cuvinte de mângâiere și încurajare suferindului aproape inconștient. – Hristos, Lumina Lumii, pp. 526, 527 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”) 

b. Descrieți cuvintele și acțiunile lui Isus în următoarele câteva zile. Ioan 11:5-8. 

Ioan 11:5-8: „Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.” „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” 

„În timpul celor două zile, părea că Hristos nici nu Se mai gândea la vestea adusă, deoarece nu vorbea despre Lazăr. Ucenicii s-au gândit la Ioan Botezătorul, înainte-mergătorul lui Isus. Ei se miraseră că Isus, care avea atât de mare putere de a săvârși minuni, îngăduise ca Ioan să zacă în închisoare și să moară de o moarte năprasnică. Dacă avea o astfel de putere, pentru ce nu salvase Hristos viața lui Ioan? Deseori fariseii puseseră întrebarea aceasta, ca să aducă un argument de necombătut împotriva susținerii lui Hristos că El este Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul îi avertizase pe ucenici că vor avea de suferit încercări, pierderi și persecuții. Îi va uita El oare și pe ei în vreme de încercare? Unii se întrebau dacă nu cumva s-au înșelat în ce privește misiunea Lui. Toți erau profund tulburați...ț

Ucenicii se întrebau de ce așteptase două zile, dacă și așa urma să meargă în Iudeea. Dar îngrijorarea pentru Isus și chiar pentru ei îi frământa mai mult. În hotărârea luată de El acum, ei nu vedeau decât primejdia care îi pândea...” — Idem, pp. 526, 527 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”)

MARȚI, 17 IUNIE

3. DEZAMĂGIREA SE TRANSFORMĂ ÎN SPERANȚĂ

a. Ce mesaj încă de actualitate putem extrage din modul în care Hristos a gestionat succesiunea complexă de evenimente din jurul bolii lui Lazăr? Ioan 11:9, 10 

Ioan 11:9, 10: „Isus a răspuns: nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” 

„Cei care ar fi putut fi colaboratori cu Hristos, dar care au respins mesagerii și mesajul lor, își vor pierde direcția. Vor merge în întuneric, neștiind în ce se împiedică. Astfel, aceștia sunt pregătiți să fie înșelați de înșelăciunile zilei de apoi. Mințile lor sunt preocupate de interese minore, iar ei pierd binecuvântata oportunitate de a se alătura lui Hristos și de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu.” — Principii fundamentele ale educației creștine, p. 471 (Biblia în școlile noastre). 

b. Ce revelație uimitoare le oferea Isus ucenicilor Săi — dar cum au interpretat ei cuvintele Lui? Ioan 11:11, 12. 

Ioan 11:11, 12: „După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”“ 

„Acestea le-a spus El; și după aceea le-a spus: „Prietenul nostru Lazăr doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn.” „Prietenul nostru Lazăr doarme.” Cât de emoționante sunt cuvintele! Cât de pline de simpatie! În gândul pericolului pe care Învățătorul lor urma să-l înfrunte mergând la Ierusalim, ucenicii aproape că uitaseră familia îndurerată din Betania. Dar nu și Hristos. Ucenicii s-au simțit mustrați. Fuseseră dezamăgiți pentru că Hristos nu a răspuns mai repede mesajului. Fuseseră tentați să creadă că El nu avea aceeași iubire plină de tandrețe pentru Lazăr și surorile lui, așa cum credeau ei, altfel ar fi mers mai repede cu mesagerul. Dar cuvintele „Prietenul nostru Lazăr doarme” au trezit sentimente corecte în mințile lor. Au fost convinși că Hristos nu-și uitase prietenii suferinzi.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 527 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”) 

c. Explicați ce însemnau de fapt cuvintele lui Hristos. Ioan 11:13, 14. 

Ioan 11:13-14: „Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.“

„Hristos reprezintă moartea ca un somn pentru copiii Lui credincioși. Viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, și până când va suna ultima trâmbiță, cei care mor vor dormi în El.” — Ibid.

MIERCURI, 18 IUNIE

4. AȘTEPTARE, AȘTEPTARE, AȘTEPTARE

a. De ce a stat Isus departe de Betania, chiar și după ce a aflat că Lazăr murise? Ioan 11:15. 

Ioan 11:15: „Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” 

„Ucenicii s-au minunat de cuvintele lui Hristos când a spus: „Lazăr a murit. Și mă bucur că nu am fost acolo...” Oare Mântuitorul, din propria Sa alegere, a evitat casa prietenilor Săi care sufereau? Se pare că Maria și Marta și Lazăr, care murea, au fost lăsați singuri. Dar nu erau singuri. Hristos vedea întreaga scenă, iar după moartea lui Lazăr, surorile îndurerate au fost susținute de harul Său. Isus a fost martor la durerea inimilor lor sfâșiate, pe măsură ce fratele lor lupta cu dușmanul său puternic, moartea. El simțea fiecare lovitură de suferință, pe când le spunea ucenicilor: „Lazăr a murit.” Dar Hristos nu avea doar pe cei dragi din Betania la care să Se gândească; avea și pregătirea ucenicilor Săi de luat în considerare. Ei trebuiau să fie reprezentanții Săi în lume, pentru ca binecuvântarea Tatălui să îmbrățișeze pe toți. Din acest motiv, El a permis ca Lazăr să moară. Dacă l-ar fi vindecat din boală la sănătate, minunea care este cel mai clar exemplu al caracterului Său divin, nu ar fi avut loc.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 528 527 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”) 

b. Ce ar trebui să realizăm din modul în care Marele Vindecător a permis ca Lazăr, prietenul Său, să fie atât de bolnav și chiar să moară? 1 Corinteni 15:17–19; Psalmul 18:28. 

1 Corinteni 15:17-19: „Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!“ 

Psalmul 18:28: „Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.“ 

„[Lucrarea lui Hristos] nu s-a oprit la o manifestare a puterii Sale asupra bolii. El a făcut din fiecare lucrare de vindecare o ocazie pentru a sădi în inimă principiile divine ale iubirii și bunăvoinței Sale.” — Sfaturi pentru sănătate, p. 249 (Centre de influență și instruire).

„Dacă Hristos ar fi fost în camera bolnavului, Lazăr nu ar fi murit; căci Satan nu ar fi avut putere asupra lui. Moartea nu ar fi putut să-și trimită săgeata asupra lui Lazăr în prezența Dătătorului Vieții. De aceea Hristos a rămas departe. A lăsat vrăjmașul să-și exercite puterea, pentru ca apoi să-l alunge, ca pe un dușman învins. A permis ca Lazăr să treacă sub stăpânirea morții; iar surorile suferinde l-au văzut pe fratele lor pus în mormânt. Hristos știa că, pe măsură ce priveau fața moartă a fratelui lor, credința lor în Răscumpărătorul lor va fi sever pusă la încercare. Dar El știa că, datorită luptei prin care treceau acum, credința lor va străluci cu mult mai multă putere. A suferit fiecare lovitură de durere pe care o îndurau ele. Nu le-a iubit mai puțin pentru că a întârziat; dar știa că pentru ele, pentru Lazăr, pentru Sine și pentru ucenicii Săi, urma să fie câștigată o victorie.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 528 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”).

JOI, 19 IUNIE

5. NU ÎNTOTDEAUNA AȘA CUM NE AȘTEPTĂM...

a. Ce trebuie să luăm întotdeauna în considerare cu privire la moartea slujitorilor credincioși ai lui Dumnezeu, indiferent de cum se întâmplă? Psalmul 116:15. Dă un exemplu. 

Psalmul 116:15: „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.“ 

„Nu i s-a dat lui Elisei să-și urmeze stăpânul într-un car de foc. Peste el Domnul a îngăduit să vină o boală îndelungată. În timpul orelor lungi de slăbiciune umană și suferință, credința lui s-a ținut ferm de promisiunile lui Dumnezeu și a văzut mereu în jurul său mesageri cerești ai mângâierii și păcii... Credința s-a transformat într-o încredere statornică în Dumnezeu și, când moartea l-a chemat, era pregătit să se odihnească de lucrările sale.” — Profeți și regi, pp. 263, 264 (cap. 21: Încheierea lucrării de slujire a lui Elisei ). 

b. Ce evenimente s-au petrecut la Betania înainte de venirea lui Isus și cine altcineva era acolo când a sosit El? Ioan 11:17–19. 

Ioan 11:17-19: „Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.“

„Amânând să vină la Lazăr, Hristos avea un scop de milă față de cei care nu Îl primiseră. A întârziat, ca înviind pe Lazăr din morți să dea poporului Său încăpățânat și necredincios încă o dovadă că El era cu adevărat „Învierea și Viața”. Nu voia să renunțe la orice speranță a poporului, a oilor sărace și rătăcite ale casei lui Israel. Inima Lui se frângea din cauza încăpățânării lor. În mila Lui, a hotărât să le dea încă o dovadă că El era Restauratorul, Acela care singur putea aduce viața și nemurirea la lumină. Aceasta trebuia să fie o dovadă pe care preoții nu o puteau interpreta greșit. Aceasta a fost cauza întârzierii Sale în a merge la Betania. Această minune culminantă, învierea lui Lazăr, urma să pună pecetea lui Dumnezeu asupra lucrării Sale și asupra revendicării Sale de divinitate.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 529 528 (Cap. 58: „Lazăre, vino afară!”).

VINERI, 20 IUNIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cine erau membrii familiei lui Lazăr? 

2. De ce nu a răspuns Isus imediat cererii prietenilor Săi? 

3. Care a fost reacția ucenicilor la atitudinea lui Hristos? 

4. Cum ar trebui să fie privită moartea de către credincioșii în Hristos? 

5. Cu ce scop a permis Hristos ca Lazăr să moară?